... sau "Kraftidioten" in varianta originala a titlului, e un film cu o nuanta consistenta de comedie neagra a la Coen brothers, dar pana la urma intra cam tot in genul de revenge thriller ca si postarea trecuta. Am mai avut recenzii la filme norvegiene, dar spre deosebire de vecinii mai de la est mi s-au parut totdeauna mult prea seci/reci ca sa iti lase o impresie de durata. Cel de fata as zice ca e unul din foarte putinele care face exceptie ...
Nils Dickman e un imigrant ... suedez care a facut o cariera in ... dezapezire undeva in Norvegia, ajungand pana la castigarea titlului de omul anului in comunitatea unde conduce plugul. Existenta asta linistita e tulburata intr-o buna zi de un telefon de la politie care anunta decesul fiului in urma unei supradoze. Si de aici viata lui Nils se schimba radical. Deprimat si neintelegand cum fiul sau se putea droga, Nils incepe se bea ajungand pana la o semi-tentativa de suicid. Sotia ii reproseaza ignorarea problemelor copilului si il paraseste. Dar adevarul iese la iveala pana la urma ... (ma rog, filmul de fapt cu asta incepe) = supradoza n-a fost se pare voluntara, ci un "ordin" dat de un mafiot local implicat in traficul de narcotice. Ei, si de aici incepe "the revenge story" ...
Povestea poate nu pare cine stie ce, dar filmul e sustinut foarte mult de constructia personajelor si de interpretare. Nils ajunge incet incet inaintand in lista de vinovati pana la capii gruparilor de traficanti, un sociopat vegan obsedat de curatenie terorizat de fosta nevasta si un sarb batran (un Bruno Ganz exceptional cu aer de Marlon Brando) care are ideea nefericita de a-si angaja cel mai tanar fiu pe post de caraus. Practic tot umorul negru deriva din interactiuni scurte si din hilarul situatiilor de moment. Mi-a adus un pic aminte de "In Bruges" si "Seven Psychopats" a lui Martin McDonagh. Cam pe-acolo se-nvarte si ce avem aici ...
Rating: 4 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu