Am o teorie verificata empiric ... best movies come to you when you need them most. Cel putin eu am avut ocazia sa beneficiez de karma asta suficient de des cat sa ma convinga. Ca sa dau exemple ar fi prea personal pentru blogul asta si nici nu le-am contorizat pe toate, dar na - ca o mica exceptie... am vazut "A Beautiful Mind" in primavara 2002, intr-un moment foarte oportun cand aveam nevoie de ceva motivant sa m-apuc totusi de invatat pentru bac. No need for more details. Alta mica exceptie... am vazut "The Accountant" acum doua saptamani cand imi puneam problema ca se termina anul si n-am avut nici o intrare cu rating maxim + nici la orizont nu se vedea ceva. Well ... here it is.
Problema e ca am amanat sa scriu intrarea suficient cat sa-mi pierd multe din idei. Povestea se invarte in jurul unui tip cu un soi de autism mai particular, care ajunge sa faca o cariera in a tine contabilitatea unor persoane nu foarte prietene cu legea. Lucru in regim freelancing, contractare prin intermediar, identitate temporara. Numai ca jobul asta ascunde mai multe ... De la originea intr-o copilarie nu foarte fericita, dar speciala intr-un sens pentru care nu vreau sa dau spoilers, pana la relatiile cu rudele apropiate si motivele pentru asemenea activitate si nu alta. Ultimul client pare insa o miscare spre o zona mai curata, fiind un tip cu o firma gigant de inginerie medicala care pare sa inregistreze pierderi undeva prin hatisul de dosare. Dar din pacate un director in departamentul infractiuni financiare a trezoreriei americane se decide fix atunci sa puna o analista pe urmele "contabilului". Si ai zice ca de aici pornesc problemele ...
Scenariul filmului e cred de departe cel mai bine gandit ca desfasurare in tot ce am vazut pe 2016. Poate are bucatele previzibile, poate uneori se mai poate lucra la dialog, poate pare lent in prima parte, dar ... Modul in care sunt intercalate twisturile, felul poate putin enervant initial cand backgroundul ti se da cu bucatica, cele macar vreo trei surprize de final (poate nu mari, dar is multe) si peste toate faptul ca in a doua jumatate "things are not as they seem to be" e o tema atat de constanta, arata ce inseamna de fapt good writing. In ciuda criticilor care par a se lega chiar de asta.
Fac 9 ani de blog si is din ce in ce mai dezamagit de ce vad ca face bani si e apreciat in cinema... E deplorabil sincer cand vezi ratinguri supra-umflate pentru un blockbuster cu actiune simpla si multe efecte iar ceva care cere un pic mai mult de doi neuroni ca sa intelegi ce se-ntampla e terfelit pe motiv de prea multe plot lines, prea multe complicatii, prea boring si incalcit ... No it's not, dar e nevoie de mai mult de doi neuroni - ingrijorator e ca din ce in ce mai multi critici (autorizati) par a avea o limita care tinde pe acolo. Si din pacate industria de film se conformeaza... Contrar cu TV-ul care sta parca mult mai bine in zona series (guess less $ for explosions VFX compensates with better stories). Pe de alta parte acum 9 ani viata mea era ceva mai linistita, cu mai putin stress, better health si mai mult timp de filme. Deci poate situatia prezenta o fi avand un impact in faptul ca gasesc greu ceva care sa mi se para ca merita 5/5 (si chiar cand gasesc ca acum parca tot e un pic subiectiv ...).
Tre' sa recunosc ca ma bate iar gandul sa inchid blogul. Mai ales ca pe langa faptul ca is repetitiv, scriu pe fuga si nici nu prea mai sunt in stare sa-mi respect media "standard" de 1 entry/week mai observ si fenomenul de mai sus. Still ... cat timp mai avem filme care merita un pic de aparare anti-critica "avizata", poate mai are sens :) ...
Rating: 5 out of 5 (usor subiectiv)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu