Cred ca subconstientul meu a relationat cuvintele din titlu - "Doctor Strange in the Multiverse of Madness" - cu niste episoade recente de care-am avut parte prin sistemul medical, fara nicio legatura cu filmul, si asa am ajuns sa aleg asta ca subiect. Ca prea multe n-am de scris...
Primul "Doctor Strange" a fost parca un pic mai altfel decat restul universului Marvel, motiv din care am zis ca n-ar strica sa dau o sansa si continuarii. Chiar daca recenziile n-o prezinta prea grozav. Si intr-adevar nu se ridica la nivelul filmului initial, dar totusi cred ca-i un pic peste nivelul la care armatele de fani Marvel au plasat productia fata de altele. Subiectul e un pic cam ametit in spiritul titlului, intr-o descriere minimalista avand un vrajitor bun care se bate cu o vrajitoare rea prin diverse universuri din multivers. N-am niciun chef sa detaliez o poveste pentru copii.
Principalele critici relativ la film din ce-am mai auzit il au ca tinta pe Sam Raimi care semneaza regia. Iar aici, chiar daca story-ul cam lasa de dorit, eu pot sa zic ca m-am simtit satisfacut ca in sfarsit cineva a avut curaj sa-si lase un pic de amprenta proprie care sa mai distraga atentia de la un multivers Marvel imbibat de clisee. Probabil nu-i vizibil pentru multa lume, dar pentru cine si-a mai intersectat privirea cu filmele mai vechi ale lui Sam Raimi, nu atat cu trilogia initiala Spider-Man, cat altele ca "Evil Dead" sau chiar seriile din anii '90 cu Hercule si Xena, se simte aici un pic din umorul usor negru de atunci cat si un "haos" caracteristic care da un farmec nostalgic. Trei minute cu o aparitie a lui Bruce Campbell in rolul unui vanzator de pizza e doar un exemplu. Pentru franturile astea merg si eu pe un...
I should've picked "Shazam!"... Ma rog, nu ca as fi avut chiar de ales, just sayin'. N-am vazut nici un "Avengers" in cinema pana la "Endgame". Primul a fost ok-ish, dar nu m-a dat pe spate iar "Age of Ultron" a fost... mai bine ma abtin. Surpriza a venit de la "Infinity War", care in sfarsit a prins un fir narativ chiar fain, si un pic mai complex decat ceva la mintea unui scenarist de 15 ani intr-o pauza de PlayStation. Asa ca, increzator, chit ca eram convins ca-i over-hyped, am zis sa dau o sansa. Call me hater, dar candideaza cu succes la cele mai inutile 3 ore pierdute de luna asta, chiar daca suntem la inceput.
Stii dupa "Infinity War" ca urmeaza un "time travel" movie deci asta nu-i un spoiler. Stii ca the lost team will be back in the end, so no spoilers there. Stii ca o s-o ai si pe Captain Marvel sa salveze situatia la final (ma rog, sort of), deci nici asta nu-i un spoiler. Stii ca o sa ai un big battle pe final, unde scapam de Thanos si toti ai lui, deci iar no spoilers. Ce nu stii e ca rationamentul pentru time travel in "Avengers" e mai "destept" decat in toata istoria Hollwood-ului (nu eu sustin asta), pe ideea ca nu ne-ntoarcem sa schimbam istoria ca dereglam legile fizicii, si ne distrugem propriul prezent. Trebuie adunate alea 6-7 pietre din trecut, aduse in prezent, facut "undo" la populatia disparuta, si duse inapoi in trecut fix de unde le-am luat - no harm done (cica...). Mi-e lene sa ma obosesc sa m-apuc sa argumentez de ce-ar fi cam acelasi lucru cu varianta aia clasica proasta. Dar sa trecem peste... Sa trecem si peste finalul "Doctor Strange" (unul din putinele filme din seria MCU, care mi s-au parut chiar bune) in care lumea era constienta cu una din pietre se cheama "the time stone" si s-a folosit fix pentru its time powers. Sa trecem si peste stat si construit o time machine, pentru ca in final de film sa ne amintim ca mai avem una care ar fi perfectly usable printr-o dubita abandonata (desi pana la urma n-o mai folosim). Trecem si peste efectul de "erase people" al manusii magice care ba e random vis-a-vis de cine-i pulverizat a la the undeads din Game of Thrones (cel putin asa ar rezulta din finalul "Infinity War"), ba nu mai e random (cel putin asa rezulta din finalul "Endgame"). Si mai putem trece si peste altele, dar am si eu chestii mai bune de facut decat sa mai adaug la "you're really a hater" :P
Nu-i un secret pentru cine s-a mai obosit sa citeasca cate ceva de pe blogul asta ca nu-s fan Marvel si in general nu prea gust ce-i in zona superhero movies. Exista exceptii. Una am zis-o mai sus. Guardians of Galaxy ar fi inca un exemplu, si chiar o buna parte din universul DC Comics inainte sa fie "Marvelizat", chestie care se intampla in ultima vreme. N-o sa dau spoilers legat de pentru cine "Endgame" chiar ar fi the end - asta intr-adevar e una din putinele parti neprevizibile, dar am indoieli mari ca Marvel o sa renunte la facut bani din cei pentru care povestea se termina aici. Mi se pare in continuare ca e o capitalizare maxima pe niste povestioare extrem de subtiri. Avem iar excesiv de mult CGI - somebody should tell Hollywood that 1 minute of VFX in a movie with no VFX is more effective than 30 minutes of continuous VFX - cine naiba se mai minuneaza la cat de bine is randate particulele de srapnel la a nspea explozie, efectiv e saturat creierul ca sa te mai impresioneze ceva. Avem si un final lacrimogen (citez din Tony Stark), ultra-lungit care poate prinde la lume mai impresionabila de prin arii geografice care n-au asa mult stress in daily life. Nu m-am referit niciodata la publicul de cinema, dar citisem undeva ca prin Olanda au fost aplauze si lacrimi. La noi... hai sa zic doar ca n-am fost singurul care a inceput sa se uite des la ceas in ultima jumatate de ora. Singura parte care eu zic ca salveaza ce avem aici de la ceva total nememorabil (pe bune, de incercat in doi ani de povestit "Endgame" - is curios cata lume ar descrie actiunea in mai mult de 3 minute; do a test with "Age of Ultron" now), e zona comica. Intr-adevar the side jokes si ce tine de partea asta is ok, si ajuta mult sa mai treaca timpul. In rest... again, call me hater, dar am vazut suficient de multe filme la viata mea, cat sa plasez noua intrare in top 10 IMDb sub primele 30%.
Rating: 3 out of 5 (obiectiv... daca ar fi sa fiu subiectiv... nici 20 de infinity stones nu salveaza ce-avem aici)
Nu ma asteptam la foarte mult de la "Incredibles 2" si nici n-am avut surpriza la care speram (deci... de fapt, probabil ca ma asteptam :) ). Pe scurt, e prea Pixar pentru gusturile mele = prea cuminte, prea previzibil. Nu mai stiu pe unde ne-a lasat primul "Incredibles" dar al doilea pleaca de la contextul in care super-heroes are illegal, iar familia Incredible trebuie sa stea departe de folosirea puterilor pentru a imparti dreptate. Chestie care nu-i foarte convenabila, dar il avem pe Winston Deavor, prosper om de afaceri cu amintiri din copilarie despre super-eroi, care impreuna cu a lui sora, Evelyn, e decis sa porneasca o campanie de reabilitare si re-aducere in legalitate. Si asa i se ofera doamnei Incredible un costum nou, suport material si consiliere pentru a deschide calea spre un lobby de succes in privinta asta. In timp ce Mr. Incredible ramane acasa sa aiba grija de copii, chestie care aparent depaseste super-puterile care le are.
Din pacate toata intriga asta are o rezolvare pe cat de previzibila, pe atat de neverosimila - chestie care ar fi trebuit in teorie s-o faca imprevizibila, dar cumva este. E atat de evident din prima faza ca the evil character e din familia Deavor, incat singura necunoscuta ramane care din ei, sau ambii? Chestie care face complet ciudat suportul oferit catre doamna Incredible, cand scopul final e total pe dos... Si mai ciudat e ca tentativa de anulare a super-eroilor isi ia startul efectiv doar in momentul in care doamna Incredible descopera ca-i ajutata din interes. Chestie care n-ar fi trebuit sa se intample... Da' daca nu se intampla, n-aveam un anti-hero attack... deci nu mai stiu unde era interesul. Pe bune ca la un moment dat toata logica personajului negativ devine atat de incalcita incat pare mai plauzibil ca e vorba de un evil schizo si nu evil genius, cum ar vrea sa para. Anyway, long story short: cea mai buna parte din film e by far mezinul familiei Incredible, Jack Jack - nu mai zic de ce ca deja am dat prea multe. In orice caz, scenariul isi da atat de tare cu stangu-n dreptul incat pana si cel mai promitator personaj ramane insuficient exploatat in poveste...
... sau motivul pentru care-mi pare rau ca am fost prea picky cu "Baby Driver" acu' o saptamana - cum poti categorisi un al doilea reboot in 15 ani in conditiile in care am mai avut inca 5 filme de la prima iteratie din 2002? Na, am decis sa-mi ignor un raspuns rautacios de genul "oaia se mulge prea des la Marvel ca sa mai aiba inspiratie ciobanul ce branza sa faca din lapte", si in conditiile in care pe vreo 3 site-uri de profil aveam ratinguri de la 7.5 in sus pe o grila pana-n 10 am zis hai, sa fie... Mi-am pastrat totusi destul de jos asteptarile pentru ultimul Spiderman, in speranta ca o sa patesc ca la John Wick (sau altele) = o sa fiu asa de surprins cu ce-am vazut ca o sa-mi intorc pronosticul la 180 grade. Psihologie inversa autoaplicata = fail ...
N-am nici un chef sa scriu despre Spiderman. Mi s-a parut atat de fad incat am zis ca ma uit repede la alt film ca sa am totusi un blog entry pe saptamana asta. Cum in vreo mai putin de 10 ore tre' sa plec undeva spre coasta nordica a Germaniei (yup, iar scriu pe fuga) am zis sa incerc sa revad "Das Leben der Anderen" = 2 in 1 = imi mai aduc aminte si vreo doua cuvinte in afara de "Guten Tag/Auf Wiedersehen" si am si subiect. Fail again... Cat Deutsch mi-am adus aminte nush, dar nu prea multa. Ce-i sigur e ca filmul, cat o fi el de bun, mi s-a parut mai deprimant ca acum 10-11 ani cand l-am vazut prima data, si n-am avut chef sa scriu nici despre asta... Deci, back to Spiderman...
Ce ar fi de zis? Singura, unica, si mult prea solitara scena care ar merita mentiune in filmul asta vine dupa vreo doua ore de pelicula, si ne surprinde cu o relatie de rudenie a "the main villain", la care intr-adevar nu ma asteptam. Totul e in linia Marvel de super-hero story dar mai cuminte ca de obicei, cu invataminte mai evidente ca de obicei, glumite si violenta mai in limita PG-13 ca de obicei, very politically correct. Target clar la publicul intre 13-16 ani. Mai am si eu probleme din cand in cand cu saritul liniei la cate un film, dar senzatia ca a trecut printr-un birou de cenzura e mult mai naspa (parca prefer extrema de excess sex & violence). Pana si personajul negativ are aici o motivatie sociala, ajunge inchis si isi face probleme cu impactul asupra propriei familii. Pe langa asta Spiderman, cel putin in prima faza, mai are un pic si ajunge un soi de Robin pentru Iron Man = there's lots in the suit - moduri de aruncare a panzei, moduri de combat, etc. Deci the spider power e de fapt in versiunea updated un soi de super-putere asistata electronic. Parca aveam alta imagine, dar na.. gadgets are trendy...
In concluzie, nu stiu ce contracte are critica profesionista cu Marvel, dar eu n-am vazut nimic aici. Sunt si subiectiv poate cu imaginea care mi-am format-o in timp legat de Marvel, dar exista totusi exceptii: GotG si Dr. Strange + am oarece sperante dupa ce am vazut trailerul pentru ultimul Thor. Pentru Spiderman, nush... poate mai merge inca un reboot ;)...
Poveste buna, scenariu so & so, regie varza ... si asa "Wonder Woman" care putea fi excelent e dus pana la urma in zona average de consum, raionul super-hero...
Stiu si eu ce sa zic mai mult? Partea cea mai buna din film am putut s-o gust pentru ca trailerul nu mi-a dat povestea. Na, pe scurt, Diana, printesa amazoanelor, ajunge de pe o insula izolata pe lume direct in mijlocul WW1. Hotarata sa puna capat conflictului global prin anihilarea lui Ares, insusi zeul razboiului pogorat pe Pamant, Diana face echipa cu un pilot/spion din armata aliata. Si asa ajungem pe front, si mai departe vedem in film...
Povestea e buna (nu foarte buna) daca ignoram totusi o caruta de aberatii in raport cu varianta de baza/reala. De la portretizarea amazoanelor ca o natie pro-pace, pana la uciderea in front a maleficului general Ludendorff - personaj real, decedat de cancer la ficat, mult dupa razboi. Scenariul abunda de clisee (expectable de altfel). Marea problema vine insa la regie, unde lasand la o parte gramada exagerata de slow motion (ca sa mai dam vina si pe montaj), avem o problema majora cu partea de acting. Si da, vina e la regie, pentru ca pentru ce am vazut nu pot sa cred ca problema e la actori ci la instructiuni cretine care au dus foarte des la secvente unde avem over-acting aproape mai ceva ca in perioada de film mut. In afara de Chris Pine e vizibila aproape la fiecare lipsa de natural. Nu comentez asta prea des, dar aici parca a fost prea evident...
Rating: 3 out of 5 (cu greu, si probabil subiectiv...)
No time, short entry ... "Doctor Strange" = "Diablo" meets "Inception" - pentru cine a jucat titlul de la Blizzard cred ca e imposibil sa nu vada nici o legatura (de la cromatica la relics/artifacts, avem tot tacamul), iar in ce priveste filmul lui Nolan, well ... nu avem vise, dar alternate dimension + time + altele sunt acolo. Ce lipseste din suma de mai sus e contextul/subiectul in care sunt plasate toate astea. Mai exact un alt Marvel super-hero, fost neurochirurg stralucit, care isi nenoroceste mainile intr-un accident si-si regaseste viata dupa o vizita undeva prin Tibet. Dar nu ca doctor ci ca un wizard/sorcerer care trebuie sa scape lumea de pericole din alte planuri existentiale. Cam asta-i povestea. In ce priveste filmul ...
As putea zice ca alterneaza intre momente geniale si pasaje abisale (a se citi undeva intre cliseice, puerile si care nu-si au locul = ex. "the comic relief" e ca nuca-n perete cam prea des). Din pacate ultima categorie e suficient de numeroasa incat sa traga filmul suficient in jos, dar din fericire prima categorie e cateodata atat de buna cat sa-l tina above average. E vorba fie de pasaje din script de la reflectii asupra end-of-life pana la concluzii un pic mai deep de genul controlling time beats having an eternity in your hands. Si totusi ... putea fi un pic mai mult. Sau mai bine zis problema mea cu Marvel ca de obicei, prea de consum ...
"Jeeg Robot" face parte dintr-o serie de nisa de "super-hero" movies care pe timp ce trece prinde din ce in ce mai mult teren, si as putea sa zic ca bate de departe mainstream-ul = Marvel + DC. Ca sa clarificam, ar mai intra aici "Defendor", "Kick-Ass" (primul) si mai sunt si altele care nu-mi vin acum in minte. Caracteristici esentiale = the "super-hero" n-are neaparat super-puteri sau sunt unele simple (no Ant-Man material here), si e deseori mai mult un anti-hero pana ce-si da seama de "the true call of doing good, saving the world, etc, samd" ... daca-si da seama. Cam asta avem si aici. Enzo Ceccotti e un tip suparat pe viata, fara prieteni, care traieste din mici escrocherii. Intr-o zi, fugarit de niste tipi aparent mai rai ca el, dupa o baie cu ceva deseuri de natura necunoscuta in Tibru, ajunge aparent indestructibil si cu ceva mai multa forta in brate. Urmeaza cateva conflicte cu o banda locala, un super-villain, bombe, romance, drama, si altele. Filmul e funny, consistent, pe alocuri as zice chiar touching. Actorii isi fac treaba excelent. Pana si partea de productie iese surprinzator de bine pentru un indie. Ceva totusi parca parca lipseste ... Dar sigur nu-i sigla Marvel din intro :) ...
Am vazut asta noapte "Turbo Kid". Un indie sarit de pe fix, unde cateodata nu prea te poti prinde daca e pur si simplu foarte slab sau prea bun.
Anul e 1997. Intr-o realitate alternativa omenirea a colapsat intr-un wasteland in care apa e rara si greu de procurat (parca am mai auzit contextul asta). There we have "The Kid". Un pusti la vreo 15-16 ani care isi duce viata facand negot cu gunoaie cautate prin pustietate. Vandute pentru apa intr-o tabara .. ceva mai normala .. condusa de Frederick - the arm wrestler (un soi de Crocodile Dundee fara cutit dar cu un brat de fier - metaforic vorbind ... cel putin pana la un punct). Cealalta tabara .. nu asa normala .. e condusa de Zeus - un individ cu un ochi, care aduce un pic cu Immortal Joe din Mad Max, la fel ca si ai sai supusi (ziceam ceva de contextul cu apa nu?). Ei, in toata existenta asta trista si nesigura, intr-o zi cu soare (sau fara) the Kid se intalneste cu Apple. O fata cam de aceeasi varsta, contrastand puternic cu mediul inconjurator prin zambetul continuu, culoarea parului si altele, care ii invadeaza baiatului nostru spatiul personal tinandu-se scai de capul lui.
Scriind ce-i mai sus, realizez ca ce pare un soi de "The Quick and the Dead" combinat cu "Mad Max" combinat cu "Defendor", care parea sa aiba un subiect simplist de razbunare, e totusi ceva mai complex avand in vedere cate elemente combina. Ma abtin de la detalii, sugerate deja de referintele de mai sus (la care se mai pot adauga "Terminator" - acu' prind referinta subtila cu '97 ;), "Tomorrowland" si altele) si de trailer. Probabil tot mixul asta face "Turbo Kid" sa fie atat de bun in final ca produs combinat care nu se ia in serios, de la salata care ne-o prezinta, pana la cum ne-o prezinta. Daca unele interpretari, in frunte cu Apple, ar putea candida la un Academy Award, altele au pasaje care sunt de-a dreptul abisale. Nivelul de productie e cel mai adesea de film de diploma la facultate, dar regizorii au fost suficient de constienti de asta ca sa make fun of it - si le iese ... Urmariri cu biciclete ieftine si mici (ca na .. intr-un univers distopic ca asta nu mai avem alt mijloc de locomotie) nu cred ca am mai vazut pe undeva. Nu mai mentionam synth-ul de pe soundtrack a la anii '80 care se potriveste perfect cu restul.
In concluzie mi-a placut. Daca n-ai o problema cu scene bloody exagerate voit si esti deschis la autoparodiere, e de vazut. Verdictul e pozitiv, pus tot cap la cap. Sau poate o fi din cauza ca m-a inmuiat nevoia for a "Apple" in my life ... :) ...
Busy, busy days ... N-am timp de o recenzie mai mare decat ce-i pe afisul "Ant-Man". Asa ca sa fim scurti si la obiect ...
Astept ziua cand o sa vad un super-hero movie care sa-mi placa. Da' sa-mi placa mult. Nu cred ca s-a mai intamplat asta de la "Batman Returns" din '92, unde ori eram eu prea mic si impresionabil ori Tim Burton a facut magie. Omul-Furnica vine cu o perspectiva interesanta, si chiar originala comparativ cu ce-avem pe piata. La propriu. Spoiler: vedem un tsunami in cada de la nivelul firului de praf. Subiectul in sine e cam de duzina, dar nici nu ma asteptam la mai mult. Cea mai buna parte cred din film ramane partea comica, care prinde suficient de bine cat sa nu lase restul sa ajunga dezastrul de clisee alternate cu secvente de CGI de care am avut parte in Avengers 2. Scenariul si interpretarea ... mai bine nu ma exprim (= noroc de Evangeline Lilly si ochii ei verzi .. cel putin in ce ma priveste).
E un film light, de vara. Ok daca nu te astepti la prea mult, si nici nu te astepti sa fii surprins daca nu te astepti la prea mult. Mai slab dupa mine decat ultimul Spiderman sau Iron Man, dar peste Thor, Avengers, etc. din Marvel Universe (da, stiu ... am o grila de valori complet eronata relativ cu incasarile si preferintele fanilor pe nisa super-hero). Evident, n-am inclus in lista Marvel si Guardians of Galaxy. That was brilliant. Probabil tocmai pentru ca, tehnic, n-a fost un super-hero movie ...
Continui cu a doua parte din "The Amazing Spiderman" seria continuarilor pentru care mi-am decis greu sa fac timp, dar pana la urma ... n-am regretat decizia :). ( In plus, tot e Halloween deci aveam nevoie de ceva cu masca ;) )
Multa lume a zis ca asta ar fi cel mai prost film cu Spiderman de pana acum. Multa lume zice ca tandemul Alex Kurtzman/Roberto Orci ar fi o molima in randul scenaristilor de la Hollywood = dupa ce-ar fi "distrus" Star Trek au trecut la alte francize cum ar fi cea curenta. Desi as putea sa aprob fara indoieli calitatea scenariilor celor doi pentru "Transformers", tre' sa recunosc ca in celelalte cazuri, inclusiv cel curent lucrurile stau altfel. Da, e superficial, e cu gauri, are videouri pe YouTube de cate 12 minute care iau la misto cu suta de scene din film, e Hollywoodish cu H mare, dar ... has a story, e catchy, glumele par din ce in ce mai naturale si in mare prind + are acel ceva care-l vrei de la un film pentru doua ore si mai mult in care tot ce vrei e sa lasi creierul sa zboare. I know, ma repet :) am mai zis asta si-n alte parti, da' sincer imi pare bine ca vad filme care-mi dau ocazia sa ma repet.
N-am vazut filmul in 3D, si e cred unul din putinele cazuri cand regret asta. Efectele arata superb si in 2D. Dar cel mai cel, ca sa zic asa, e capitolul sound & music in filmul asta. Un score al lui Hans Zimmer, care imi creste din nou sperantele dupa "Lone Ranger" = se pare ca totusi omul asta n-a ramas inca fara idei, cum se intampla cu majoritatea compozitorilor de film de la o vreme. Pe langa asta mai avem si ce tine de sound editing & mixing. Daca filmul asta nu ia o nominalizare pe asa ceva la anul inseamna ca urechile mele incep sa ma lase ( sau ca inca nu s-a terminat anul si mai apare ceva peste :) ).
Am sarit povestea. O sa las filmul total spoiler free. Si nu neaparat pentru ca povestea ar fi prea banala. Unii zic chiar ca filmul asta are prea multe secondary threads, si prea multe personaje negative. E ok, nu plictiseste. Si cel mai important, it's fun ;) chit ca romance-ul nu se termina chiar bine (na .. ca nu m-am putut abtine :P)
Am fost ingrozitor de prins cu altele de la ultima postare pana acum, dar din fericire am apucat sa vad vreo doua filme (de fapt .. exact doua), iar cel despre care scriu acum ar merita probabil mai mult decat jumatatea de ora care am timp sa i-o acord. "Defendor" e un fake super hero movie dintr-un gen care se pare ca a prins aripi in ultimii doi ani cu trei titluri. Mai avem "Kick Ass" despre care am scris si "Super" care inca nu l-am vazut (tocmai am aflat ca ruleaza in seara asta la un festival de film local de pe unde is, dar evident n-am timp).
Daca in cazul "Kick-Ass" am avut buget, efecte, care sa justifice o dementa totala rated R cu R mare care se incadreaza cu succes undeva la guilty pleasure = esti constient la final ca a cam sarit calul dar nu prea poti zice ca nu te-a distrat, "Defendor" e cu totul alta mancare de peste desi pana la urma e .. acelasi peste, dar altfel preparat (cred ca tocmai am scris de doua ori acelasi lucru :| .. da cum dorm in papuci, nu mai stau sa reanalizez fraza acu', prea lunga :) ). Deci, aici avem o drama .. nu o comedie .. si asta e deja un spoiler destul de marisor, pentru ca incepe cu senzatia de comedie dar ajunge in final la drama. "Defendor" e un tip fara casa si familie ajutat de actualul angajator sa-si duca viata de pe o zi pe alta, si care in plus mai are si o mica problema in ce priveste capacitatile mentale, ramase aparent undeva la nivelul copilariei. De unde se trage si rezultatul = noaptea se transforma intr-un "super" erou dotat cu "gadgeturi" care variaza de la bilute de sticla la borcanele cu viespi, in cautarea maleficului "Captain Industry". Well, inadaptarea mentala nu acopera chiar toata cauza la chestia asta, dar n-o sa spun mai mult acum ca mai trebuie sa las si ceva de vazut pana la urma. Tot ce mai zic e ca incredibil dar adevarat, se pare ca "Defendor" reuseste sa-si gaseasca inamicul de moarte pana la urma (sau .. un inamic) iar povestea si modul cum curge is realmente induiosatoare, dar se mentin si destul de funny ca sa nu te deprime, pana in final.
Rolul titular e extraordinar jucat de Woody Harrelson. E absolut impecabil. E ceva vreme de cand am vazut "Rain Man" cu Dustin Hoffman dar cred ca pot sa ma risc sa fac o comparatie. Productia in rest e de buget mic = a nu te astepta la ceva de genul "Kick-Ass" nici pe partea asta. Totusi ... e un aspect care nu cred ca o sa-l uit multa vreme (desi nici "Kick-Ass" n-a stat prost aici). Are unul din cele mai faine soundtrackuri care le-am auzit in ultimul timp. De la partea originala compusa de un tip care mi-e complet necunoscut - John Rowley, pana la partea de songs unde am descoperit cu ocazia asta o formatie canadiana de care iar habar n-aveam - Metric (si ca sa fiu mai precis melodia e "Help I'm Alive").
O sa inchei cu vreo doua cuvinte despre finalul filmului cu riscul sa maresc spoilerul de mai sus, dar o sa incerc sa-l pastrez destul de criptic. 99.9999999 % probabil ti se pare evident cum se termina. 0.0000001 % ai o albinuta in ultima scena care daca o lasi sa-ti duca imaginatia destul de departe s-ar putea sa ajungi la alta concluzie ;)
Fac ce fac si am ajuns cam de o luna sa nu mai am decat intrari relativ la filme de nivel mediu pe blog (cel putin la pe unde le vad eu). Asta-i situatia ... daca mai mult de un film, doua pe saptamana nu prea apuc sa vad (si daca-s doua unul il nimeresc slab...). Dar am inceput cu partea de categorizare a filmului care in mod normal ar trebui s-o fac la sfarsit. Deci, cam despre ce-ar fi vorba in "Iron Man 2" ...
Cred ca am mai avut o intrare pe blog candva legat de ultimul "Hulk", unde am scris de un tipic specific pentru categoria de filme din zona super hero. Ceva de genul there is a good guy cu super powers; unu' rau care eventual capata cel putin temporar niste super super powers (al doilea super optional pentru mai mult dramatism); cel bun e temporar pus in dificultate, anihilat, batut, fiert, prajit, electrocutat, daramat psihic, sau alte variante pentru ca in final sa renasca din cenusa (sau din alte elemente chimice mai mult sau mai putin cunoscute - vis a vis de filmul de fata), sa salveze o damsel in distress (ca sa avem si parte de romance) si sa duca filmul spre un happy end impotriva caruia cota de pariuri probabil ar fi mai mare de 1000 la 1. Nimic in neregula cu reteta asta, totul e ok. Numai ca am vazut-o de mult prea multe ori, iar variatiile in desfasurare nu prea au un grad suficient de puternic ca sa ma mai impresioneze cu ceva.
Deci, evident, subiectul la "Iron Man 2" merge tot pe linia amintita. Robert Downey Jr face acelasi rol excelent ca in "Iron Man 1" care la vremea aia a adus totusi ceva un pic mai altfel in zona de super hero dar... acum nu mai e ceva nou. Ca story in sine... ca elemente de variatie de la traseul de mai sus ar fi backgroundul personajului negativ + problemele de sanatate ale lui Iron Man + altele care nu le mai zic ca sa nu zic chiar tot... tot care mi se pare mai slab ca povestea din primul film. Probabil din cauza ca acolo era mai mult lucrat pe caracterul personajelor din story decat aici. Personajul principal negativ - un Mickey Rourke in rol de russian scientist cu abilitati de hacker (care par cel putin hilare pentru cineva care a avut cat de cat tangenta mai in depth cu zona IT) pe langa faptul ca nu prea e credibil, cum ziceam mai sus, nici nu prea e "developed" = poveste simpla cu motivatie de revenge clasica. In rest... Efecte vizuale avem cat cuprinde evident. Nush ce sa mai zic... A, avem ceva nou :-p Scarlett Johansson cu parul rosu (cel putin pentru o categorie de privitori cred ca face mai mult decat efectele amintite mai devreme :-p ... si ca sa nu uit pe nimeni pentru cei care prefera blondele e si Gwyneth Paltrow pe-acolo).
Ca sa trag linia intr-o nota un pic mai pozitiva totusi, filmul e ok de vazut pentru doua ore in care sa-ti muti mintea in alta parte. Daca te dai in vant dupa gen = super hero stuff, probabil e chiar recomandat ca bun pe zona asta. Dar zona asta inca o data, eu zic ca are o problema cronica cu partea de originalitate si de nivel al variatiilor pe o aceeasi linie a subiectului...
Postări
