The Green Knight (2021)

Episodul "The Green Knight" probabil poate fi considerat ca un soi de basm al lui Harap-Alb in folclorul britanic. Evident subiectul difera, dar tot un "quest for glory" si calatoria initiatica e la baza. Eu nu mai tin minte toate detaliile din poveste, deci sper sa nu gresesc, dar din vagi amintiri cred ca Harap-Alb e totusi mai complex. De asta cand am auzit de ecranizarea de aici mi s-a parut ca are un potential filmic relativ redus. Raman cumva la aceeasi opinie si dupa vizionare, limitata insa la partea narativa. In rest, "The Green Knight" e o lectie pentru ce se poate face din pdv vizual intr-un film, chiar si pe un subiect aparent simplu.

Tind sa cred ca regizorului, David Lowery, i-a convenit de minune spatiul lasat de vagile legende din seria Arthur si cavalerii mesei rotunde, unde intra si cea de fata. E un context care da intr-adevar o libertate de expresie. Pe de alta parte, pentru cineva care nu stie nimic despre subiect tocmai libertatea asta de expresie cred ca incurca. E cred una dintre putinele situatii unde e recomandabil sa stii dinainte povestea ca sa intelegi ce doreste sa transmita filmul. Cam ca la o piesa de teatru cunoscuta pe care cand o vezi a nu stiu cata oara poti aprecia mai degraba modul cum e pusa in scena decat subiectul.

Candva am citit o varianta scrisa a legendei, iar din ce mai tin minte amestecat probabil si cu ce mi-a mai reamintit filmul, povestea era cam in felul urmator. "The green knight", un personaj misterios isi face aparitia intr-o zi de Craciun in fata regelui Arthur propunand un joc: se ofera sa fie lovit de oricine doreste in conditiile in care cine o face are suficient curaj ca dupa un an sa primeasca aceeasi lovitura. Gawain, cel mai tanar dintre cavalerii mesei rotunde, si cel mai in lipsa de fapte eroice la activ, e cel care accepta provocarea, crezand ca o rezolva repede decapitandu-si adversarul. Spre surprinderea tuturor insa cavalerul verde isi culege propriul cap de pe podeaua insangerata si pleaca amintindu-i lui Gawain ca intr-un an e asteptat la capela verde pentru a primi lovitura inapoi. Trece anul, si Gawain se vede nevoit a-si onora cuvantul dat, de unde urmeaza si calatoria initiatica despre care scriam la inceput. Spre finalul drumului Gawain poposeste in castelul unui alt cavaler misterios si a consoartei sale, care cavaler ii propune la randul sau un joc - pe timpul cat il gazduieste va pleca la vanatoare iar ce va prinde ii va da in schimbul a ce primeste Gawain cat va sta in casa lui. De aici nu mai retin foarte bine ce era in versiunea originala, cu exceptia faptului ca Gawain isi respecta intelegerea pana spre final cand sotia celui ce il gazduieste, incercand sa il seduca fara succes timp de mai multe zile, il saruta si-i ofera un brau ce-l va proteja de orice rau. Gawain ofera stapanului castelului sarutul primit dar decide sa pastreze braul protector pentru infruntarea finala. Unde cavalerul verde se multumeste doar cu o zgarietura pe gatul tanarului Gawain. Dupa care isi dezvaluie identitatea ca fiind cel ce tocmai l-a gazduit iar zgarietura fiind pedeapsa pentru ca i-a tainuit primirea braului, dar si cumva rasplata pentru ca in afara de greseala asta si-a pastrat onoarea intacta.

Filmul deviaza un pic pe final intr-o interpretare proprie, dar oricum diferentele nu-s departe de varianta de mai sus si nu mai intru in detalii. Initial am fost surprins de turnura luata la sfarsit, doar ca sa inteleg unde a vrut sa ajunga in ultima scena. Dar ca sa pricepi asta cred ca e nevoie sa stii povestea din start. Ecranizarea vine oricum cu o gramada de simbolistica pe care din pacate eu n-am mai avut rabdarea necesara s-o diger. N-as putea sa zic ca plictiseste, dar clar, nu-i un film cu o desfasurare tipica. Principalul atu ramane partea de atmosfera, si in particular ce tine de vizual. Pe scurt, merita sa vezi "The Green Knight" pentru asta. Restul tine de dispozitie.

Rating: 3 out of 5