The Orville

Imi facea cu ochiul de ceva vreme "The Orville" in peisajul destul de arid de SF series, mai ales ca n-are foarte multe episoade iesite pana in prezent (doua sezoane relativ scurte), si in sfarsit am reusit sa le vad. Verdictul pe scurt e acelasi ca in majoritatea opiniilor din online - e probabil ce-ai astepta sa vezi intr-un "Star Trek" (ma rog, cel putin daca "first contact" cu "Star Trek" a fost cu TNG, DS9, Voyager, sau chiar cu Enterprise sau cu seria originala, nu cu cele mai noi). Asta nu cred ca limiteaza insa publicul potential. Pentru ca "The Orville" are totusi ceva distinctiv: umorul.

E clar de la primul episod ca "The Orville" porneste de la o idee de parodie la reteta clasica de serie SF in care avem o nava de explorare care se avanta in spatiu "where no one has gone before". Pana la urma poate sa para de asteptat avand in vedere ca e un serial creat de Seth MacFarlane, in al carui CV probabil nu prea gasesti multe in afara genului comic. Mai mult, aici il regasim si in rolul titular al capitanului Ed Mercer, in fruntea unui echipaj care din prima pare mai potrivit pentru un sequel la "Galaxy Quest" (alta parodie pe acelasi pattern, pentru cine-si mai aduce aminte). Partea interesanta insa vine cu timpul, si devine din ce in ce mai clara in sezonul 2 = temele episoadelor prind niste nuante mult mai serioase, uneori filosofice. Daca impresia lasata in prima faza a fost un soi de comedie usurica plasata in outer space, nu mai pot sa zic asta dupa doua sezoane.

Intr-adevar "The Orville" are un umor specific, cu care tre' sa rezonezi ca sa-ti placa. Altfel, cred ca ar putea sa para ca arunca in derizoriu subiectul unui episod. Pe de alta parte e probabil modalitatea perfecta pentru a salva o cadere intr-o zona de unde viata se vede fie in alb, fie in negru, uneori cu niste derapaje care vor sa apara ca lectii de asa da, asa nu. Din pacate, de o vreme cam asta-i trendul la ce mai apuc sa vad, si "The Orville" nu face exceptie de la partea sa de episoade moralizatoare, dar aici avem totusi o zona de gri. Chiar daca uneori e o nuanta fina, e acolo, si umorul cumva ajuta la partea asta.

Am scris nu demult despre primul sezon din "Star Trek: Picard" si ziceam ca-i mult mai ok decat "Discovery" (cel putin fata de primele cinci episoade de acolo, ca mai mult eu n-am putut sa rezist). Cu toate astea nici "Picard" n-a fost cel putin in primul sezon un Star Trek in sensul "clasic", in care majoritatea episoadelor tratau cate un subiect separat fiecare, chiar daca avem si elemente dintr-un global story arc. Din punctul asta de vedere "The Orville" e mult mai apropiat de ce-a fost Star Trek candva, posibil si din motivul ca echipa de productie include si cativa veterani ST (Brannon Braga - unul din principalii scenaristi de la TNG pana la Enterprise, Jonathan Frakes - Riker din TNG, regizor la cateva episoade aici, si altii).

Ca si concluzie, eu nu cred ca am mai vazut o serie SF structurata asa de pe la "Stargate: Atlantis" incoace, si chiar daca in general prefer varianta de serial cu linie narativa continua si mai complexa, care e evident mai captivanta fata de stand-alone episodes, parca simteam totusi nevoia si pentru ceva mai "light". Iar ce pot zice cel putin pana acum e ca "The Orville" umple golul asta perfect.