House of the Dragon v. The Rings of Power

Din pacate in ultimele luni n-am prea avut vreme si nici dispozitie sa vad prea multe filme. Cumva insa am ajuns sa-mi ocup orele dinainte de somn cu cele doua prequel-uri din titlu lansate pentru "Game of Thrones", respectiv pentru "Lord of the Rings", si desi nu prea obisnuiesc sa scriu despre productii tv am zis ca poate merita o intrare (+ ma chinui sa nu las blogul sa moara de tot). In plus, in momentul lansarii aproape simultan, cele doua serii imi pareau comparabile, de unde si ideea de a le pune una langa alta, desi nu prea mai am aceeasi opinie la final de sezon unu.

"House of the Dragon" are un parcurs telenovelistic in care avem dragoni ca unic element de fantasy, in timp ce "The Rings of Power" e un fantasy pur, sau cel putin cam asta s-ar dori sa fie. Cam aici se incheie bias-ul meu negativ relativ la prima, respectiv pozitiv la a doua. Telenovela (care nu e surprinzatoare dupa linia din GoT-ul original) e imbracata intr-un scenariu scris foarte inteligent, care cumva reuseste sa mascheze lungimile tipice in care nu se intampla mare lucru, culminand cu un "refresh" extrem de eficient in partea a doua dat de un salt de cativa ani care iti zice in subliminal: poftim, n-am incercat sa stoarcem episoade inutile ca sa umplem un sezon, tocmai atunci cand incepea sa para ca spre asta tinde. De cealalta parte, cu toate elementele de fantasy pe care se chinuie sa le bifeze LotR, si in ciuda unei serii scurte limitata la 8 episoade, scenariul e ingrozitor de "economic" in dezvoltare narativa. Practic daca extragi cateva elemente cheie in special din vreo trei episoade (1,6,8) e suficient probabil sa poti sari direct la seria 2 cand o fi sa fie released. Restul da o senzatie de umplutura suplimentand si cu o caruta de clisee, care o fi normal sa apara intr-o productie filmica, dar nu prea-i normal sa ajunga atat de evidente. Poti sa ai un cliseu intr-un script, dupa care o serie de dialoguri naturale, dupa care iar un cliseu, etc. Dar aici sunt pasaje continue, pe minute lungi de schimburi de replici, care te duc la intrebarea "clasica" - cine naiba vorbeste asa? Se vede clar lipsa de experienta a celor doi lead writers care la un quick check pe IMDb sunt la prima productie practic din cariera.

Daca zona narativa e "the root of all evil", mai limitat in GoT, si mai amplificat in LotR, din pacate balanta dintre cele doua e dereglata complet de restul elementelor de productie. Daca GoT beneficiaza de un production design de exceptie pentru o serie tv, LotR e departe de a justifica titluri de prin presa online care o refereau la un moment dat ca "the most expensive series ever". Comparatia e aproape inutila. Doar partea de CGI din LotR care e fie neglijenta sau absenta uneori, duce la scene absolut hilare ca amploare cum ar fi batalia pentru Southlands intre oameni si orci limitata la o mana de locuitori ai unui satuc de cateva case, care cumva mai au si bafta sa fie gasiti pe harta de intaririle venite de peste mari si tari - la propriu - ce isi mai si sincronizeaza perfect debarcararea si viteza cailor ca sa pice fix cand e sa schimbe soarta luptei (am zis ca scenariul e "root of all evil"). Pentru ceva comparabil ca amplitudine, se poate lua scena incoronarii din penultimul episod din GoT, unde nu stiu cat e figuratie si cat e CGI, lasand dragonul la o parte, dar in orice caz secventa e impecabil lucrata, avand grija la detalii aparent banale cum ar fi dimensiunea cadrului in care se desfasoara. In plus, daca tot am ajuns aici, e una din cele doua scene din GoT care creeaza un impact emotional puternic pe privitor prin tot ce le sustine, inclusiv actori si coloana sonora, cea de a doua fiind scena intrarii regelui din sala tronului din antepenultimul episod. Ambele sunt construite atent si ar putea foarte bine sa fie in sine un subiect de analiza si discutie ceva mai lunga in genul a ce include New York Times in seria "Anatomy of a Scene". In LotR nu prea avem asa ceva, poate cu exceptia finalului de episod 6 cand vedem practic crearea Mordor-ului, dar pana si asta mi s-a parut partial ratata regizoral fiind cred posibil sa fie scos mai mult din secventa respectiva. Comparativ (more-or-less), cu spoiler alert-ul de rigoare, in final am inclus o captura cu fiecare din ce-a ajuns pe Youtube (desi nu stiu cat rezista).

Alte capitole la care GoT straluceste iar LotR se chinuie sunt castingul si coloana sonora. Se vede din nou aici probabil experienta echipei de casting a HBO-ului. In general nu prea imi place sa exprim opinii despre actori pentru ca-s subiective, dar aici diferenta pe ansamblu e evidenta. Cu unele exceptii, in LotR avem destul de mult "flat acting". E drept ca din nou... daca scenariul iti da clisee pe banda, cam tre' sa te chinui sa scoti ceva credibil. Pe soundtrack pana si tema de main title a lui Ramin Djawadi reciclata din GoT-ul original are un impact mai puternic decat cea a lui Howard Shore din LotR, aparent contractat special pentru asta. In rest Bear McCreary care semneaza score-ul general din cadrul episoadelor e un compozitor bun, dar pana si in "The Walking Dead" i-au luat vreo cinci sezoane pana sa scoata o bucata care sa rezoneze cu o scena atat de bine incat sa-ti ramana in minte si eventual s-o cauti dupa. Aici deocamdata e complet "forgettable".

Trebuie sa zic ca nu-s deloc un fan prequels - totdeauna mi s-au parut exemplul perfect de a gasi o oportunitate pentru a stoarce un subiect uzat. Plus, intr-un sequel macar ai o noua finalitate pe care astepti s-o descoperi. Intr-un prequel cam stii finalul, ceea ce din punctul meu de vedere taie mult din potentialul narativ de a-ti capta atentia. Pe langa asta, la "House of the Dragon" am plecat cumva cu asteptari mici dupa finalul compromis din GoT-ul original, iar de la "The Rings of Power" cu ceva mai mari dupa experienta de acum cativa ani cu adaptarea Amazon pentru "The Man in the High Castle" (excelenta). Ceea ce evident a contribuit probabil la un efect complet invers in parerea pe care mi-a lasat-o in final primul sezon din cele de mai sus... Oricum, sentimentul meu e ca LotR n-are sanse mari sa creasca in nivel daca nu-si schimba radical echipa de productie, iar pentru GoT cred ca e relativ greu sa se mentina fara sa fie afectat de aceleasi probleme de parte narativa, dar om vedea.

The Orville

Imi facea cu ochiul de ceva vreme "The Orville" in peisajul destul de arid de SF series, mai ales ca n-are foarte multe episoade iesite pana in prezent (doua sezoane relativ scurte), si in sfarsit am reusit sa le vad. Verdictul pe scurt e acelasi ca in majoritatea opiniilor din online - e probabil ce-ai astepta sa vezi intr-un "Star Trek" (ma rog, cel putin daca "first contact" cu "Star Trek" a fost cu TNG, DS9, Voyager, sau chiar cu Enterprise sau cu seria originala, nu cu cele mai noi). Asta nu cred ca limiteaza insa publicul potential. Pentru ca "The Orville" are totusi ceva distinctiv: umorul.

E clar de la primul episod ca "The Orville" porneste de la o idee de parodie la reteta clasica de serie SF in care avem o nava de explorare care se avanta in spatiu "where no one has gone before". Pana la urma poate sa para de asteptat avand in vedere ca e un serial creat de Seth MacFarlane, in al carui CV probabil nu prea gasesti multe in afara genului comic. Mai mult, aici il regasim si in rolul titular al capitanului Ed Mercer, in fruntea unui echipaj care din prima pare mai potrivit pentru un sequel la "Galaxy Quest" (alta parodie pe acelasi pattern, pentru cine-si mai aduce aminte). Partea interesanta insa vine cu timpul, si devine din ce in ce mai clara in sezonul 2 = temele episoadelor prind niste nuante mult mai serioase, uneori filosofice. Daca impresia lasata in prima faza a fost un soi de comedie usurica plasata in outer space, nu mai pot sa zic asta dupa doua sezoane.

Intr-adevar "The Orville" are un umor specific, cu care tre' sa rezonezi ca sa-ti placa. Altfel, cred ca ar putea sa para ca arunca in derizoriu subiectul unui episod. Pe de alta parte e probabil modalitatea perfecta pentru a salva o cadere intr-o zona de unde viata se vede fie in alb, fie in negru, uneori cu niste derapaje care vor sa apara ca lectii de asa da, asa nu. Din pacate, de o vreme cam asta-i trendul la ce mai apuc sa vad, si "The Orville" nu face exceptie de la partea sa de episoade moralizatoare, dar aici avem totusi o zona de gri. Chiar daca uneori e o nuanta fina, e acolo, si umorul cumva ajuta la partea asta.

Am scris nu demult despre primul sezon din "Star Trek: Picard" si ziceam ca-i mult mai ok decat "Discovery" (cel putin fata de primele cinci episoade de acolo, ca mai mult eu n-am putut sa rezist). Cu toate astea nici "Picard" n-a fost cel putin in primul sezon un Star Trek in sensul "clasic", in care majoritatea episoadelor tratau cate un subiect separat fiecare, chiar daca avem si elemente dintr-un global story arc. Din punctul asta de vedere "The Orville" e mult mai apropiat de ce-a fost Star Trek candva, posibil si din motivul ca echipa de productie include si cativa veterani ST (Brannon Braga - unul din principalii scenaristi de la TNG pana la Enterprise, Jonathan Frakes - Riker din TNG, regizor la cateva episoade aici, si altii).

Ca si concluzie, eu nu cred ca am mai vazut o serie SF structurata asa de pe la "Stargate: Atlantis" incoace, si chiar daca in general prefer varianta de serial cu linie narativa continua si mai complexa, care e evident mai captivanta fata de stand-alone episodes, parca simteam totusi nevoia si pentru ceva mai "light". Iar ce pot zice cel putin pana acum e ca "The Orville" umple golul asta perfect.

Star Trek: Picard

Acum vreo patru ani cred, am fost destul de happy sa aud ca iese o noua serie Star Trek, mai precis Discovery, dupa o pauza de mai bine de 10 ani de la precedenta, Enterprise. Am ajuns insa foarte unhappy dupa vreo 5 episoade - cam atat am rezistat la lipsa de sens si la gramada de clisee tipice trendului din ultimii ani de a orienta cam orice productie spre zona de current social issues (dar in special la lipsa de sens). De asta nu m-am mai entuziasmat prea tare anul trecut cand a fost lansat Star Trek: Picard, dar in cele din urma am zis sa-i dau o sansa...

O sa fiu relativ scurt, cum e si prima serie. In substrat avem si aici trendul de mai sus, dar e intr-o limita absolut ok in raport cu nisa de SciFi pentru care probabil ai alege sa te uiti la Star Trek (in loc de ultima lista de nominalizari la Oscar pentru best picture, spre exemplu). Subiectul se invarte in jurul unui complot secret de a extermina o intreaga "rasa" de androizi, in frunte cu o pereche de gemene care par sa aiba la origine "genele" lui Data, figura familiara pentru oricine-i suficient de batran sa fi prins "The Next Generation" sau filmele Star Trek din decada '90. De fapt seria curenta pare cu dedicatii pentru fanii TNG, readucand pe ecran multi membri ai echipajului Enterprise de acolo, nu doar pe Patrick Stewart in rolul unui Picard care se decide sa revina de la pensie pentru o ultima misiune. Mai adaugam la asta si pe Seven-of-Nine din Star Trek Voyager, ca sa completam un tribut clar adus perioadei ST pre-2000.

Ce incearca insa ST: Picard e probabil sa faca o trecere cronologica pe care n-am avut-o de la perioada The Next Generation la cea de dupa. Avem un echipaj nou, de data asta cu o misiune lunga introductiva cat 10 episoade, dar spoiler alert - aparent gata sa faca pasi noi spre "where no one has gone before" in urmatoarea serie. Cumva, amestecul asta intre formula veche si noii veniti prinde, mai ales ca ori distributia noua de aici, ori efectiv personajele, par mult mai... "Star Trek" decat tentativa Discovery (doar noul capitan de nava, un tip cu multe clone virtuale pe post de echipaj deja face toti banii). Un alt atu al ST: Picard e ca primul sezon pare gandit din start pana la final, si are o coerenta in desfasurare, nu ca in alte cazuri unde scenaristii parca se chinuie sa mai inventeze ceva de la episod la episod ca sa ajunga la capat. In fine, avem si aici portiuni trase de coada care se leaga mai greu, dar nu frizeaza chiar ridicolul, si in plus, sincer imi e greu sa mai vad o serie SF dupa "The Expanse" care sa aiba acelasi grad de atentie la detalii.

Per total, ST: Picard nu e o capodopera, dar e foarte refreshing in universul Star Trek, in ciuda contradictiei termenului cu reciclarea de personaje vechi. Ca production value are buget sa satisfaca cele mai exigente pretentii. Si mai are si cea mai faina coloana sonora pe care am auzit-o intr-o serie de ceva vreme incoace (nu ca as vedea prea multe). Doar sa n-o ia la vale din sezonul 2... Fingers crossed.

The Expanse

N-am profitat prea mult de perioada de pauza ca sa adun material de blog. Ma gandeam ca intrare de inceput de an sa ma opresc la "Tenet" despre care as putea scrie suficient. Dar nu prea de bine... Asa ca am preferat un subiect despre care n-am prea mult de scris, dar e promitator: "The Expanse" o serie unde n-am ajuns inca prea departe (prin sezonul 2 din cele 4 incheiate), suficient insa cat sa ma convinga.

Plasata undeva intr-un viitor in care omenirea a colonizat partial sistemul solar, actiunea implica trei puteri - Natiunile Unite = Pamantul, Marte si OPA = Outer Planets Alliance = centura de asteroizi. Primele doua le gasim intr-un soi de razboi rece, iar "centura" in rol de rebeli care nu inghite nici pe unii, nici pe altii, dar e in subordinea amandurora. In tot contextul asta pornesc doua fire narative. Unul urmareste un echipaj de patru oameni plecat de pe o nava cargo sa raspunda unui apel de salvare, dar ajung ei in postura de naufragiati in spatiu. Celalalt fir pleaca de pe Ceres, una din statiile din centura, unde un politist local primeste un caz de disparitie, fara a se spera ca il va si rezolva. Incet, incet, cele doua linii se apropie si converg, in prima faza, spre intrebarea cine si de ce incearca sa porneasca un razboi interplanetar.

Constructia story-ului poate sa para usor lenta la inceput, dar mi s-a parut cea mai solida dintr-o serie SF din ultimii 10 ani. Nu ca ar fi prea multe de unde alege. "Killjoys" probabil ar fi cel mai apropiat exemplu, avand si acolo o intriga de conflict interplanetar si (light spoiler) un inamic extern mai periculos decat tot ce-i cunoscut. "Killjoys" a fost insa din pacate ingropat complet de ultimele sezoane, finalul fiind atroce de slab. Pentru intriga politica din "The Expanse", unul din plusuri, am mai auzit comparatii de genul "GoT in space", dar as zice ca e chiar mai bine de atat = aluneca mai putin spre telenovela ieftina. Mai mult, in "limita" unui SF pana la urma, mi s-a parut foarte ok ancorat in realitatea care o stim - ex., asteroizii din centura au chiar forma care se cunoaste, gravitatia difera in functie de unde ne aflam prin spatiu, etc.

Cum spuneam, n-am ajuns prea departe, deci ca la orice serie nu stiu daca o sa am aceeasi parere si dupa ultimul episod (si despre "Killjoys" am scris de bine initial). Ca si in cazul GoT, si aici avem la baza o serie de romane, chiar premiate cu Hugo in anul care tocmai s-a terminat, ceea ce de obicei ofera o garantie mai solida pentru story. Si avand in vedere ca numarul planificat de serii pare ca va fi mai mic decat numarul de volume publicate, poate scapam de improvizatii. We'll see...

The Walking Dead

Am inceput sa ma uit la TWD pe la sfarsitul lui noiembrie anul trecut dupa ce mi-am fracturat o glezna si nu aveam cu ce umple noptile cand nu prea puteam sa dorm. Nu-i chiar cea mai buna alegere :)... Lasand la o parte aspectul evident de bloody horror movie (care evidenta e destul de inselatoare, revenim mai jos), avem destule personaje care se chinuie sa supravietuiasca cu o mana, picior sau altceva lipsa. Deci nu-i foarte incurajator daca esti in carje chiar si temporar, dar on the other hand you learn you can survive it ;)

Nu prea scriu despre seriale, 1 - pentru ca nu prea urmaresc seriale (mai sunt exceptii, una aici de fata) si 2 - nu stii niciodata cat de praf o sa fie sezonul urmator chiar daca precedentul a fost exceptional (exemplu: GoT). Dar din nou nu prea am ce scrie altceva, iar de curand am ajuns la capatul TWD sezon 8 - din cele 9 released & still upcoming. Ar fi complicat de sumarizat 8 sezoane intr-o postare, dar nici n-am de gand sa fac asta. Totusi avem nevoie de ceva...

The setting: Povestea clasica cu zombies - undeva intr-un viitor foarte apropiat un virus face mortii sa se scoale din morti. Dupa revenire "the walkers" (ca sa folosim terminologia serialului) nu mai au mare lucru in comun cu fosta persoana. Caracteristicile principale: o nevoie acuta de hrana in regim carnivor 100%, un auz foarte bun, vulnerabilitate doar la nivel de cap/creier si o muscatura letala care paseaza virusul mai departe. Aici ar mai fi un detaliu esential in noul ecosistem, cum numarul de "walkers" tinde sa depaseasca numarul de oameni, dar fiind revelatia de final de prim sezon, sa ne abtinem de la spoilers. In tot contextul asta il avem pe Rick Grimes, ajutor de serif printr-un orasel de pe langa Atlanta, care inainte de epidemie e impuscat grav si internat intr-un spital. Unde dupa multe zile se trezeste din coma, singur in cladirea parasita, dupa care incepe sa-si caute nevasta si copilul prin imprejurimi. That's the beginning...

Dupa 8 sezoane pot sa zic cu multa convingere ca "The Walking Dead" nu-i un horror. It's just bloody :) In esenta, serialul urmareste traseul unei comunitati de supravietuitori care se formeaza in primul sezon, in incercarea de a se stabili undeva si in interactiunile cu alte comunitati. De fapt si de drept ce-avem aici e mai degraba o life drama, care prinde chiar usoare accente de soap opera pe ici pe colo, in care the zombies sunt doar contextul, un fel de calamitate naturala continua. Previzibil, problema mai mare pentru oameni o reprezinta de regula alti oameni. Cred ca o descriere sintetica a TWD ar putea fi un studiu amplu asupra comportamentului uman in situatii de criza. Care ar fi bun ca material pe la niste catedre de psihologie pe undeva. Sau chiar de filosofie, ca avem multa multa si din asta.

E greu de comparat TWD cu altceva. E cateodata foarte dur ( be warned of S7E1 :) ), dar in acelasi timp si foarte uman in anume pasaje. Daca ar fi sa compar cu GoT care cred ca-i singura alta serie pe care am vazut-o in ultimul an, ai putea si aici sa faci o lista de pariuri relativ la ce personaj principal mai moare in urmatorul episod. Numai ca diferenta majora vine la cum e tratata disparitia = daca GoT ajunge sa simplifice asta pana la un soi de "normalitate" peste care trecem repede, in TWD pe langa faptul ca ai cam cate un episod intreg dedicat pentru asta, mai urmeaza si un impact in comunitate vizibil in episoadele urmatoare - inclusiv flashbacks si altele. Inca o data, e greu de comparat, si s-ar putea sa sune de fapt ca o chinuiala negativa - but it's not, it's just different & more humane.

Nivelul de productie e cinema level. De fapt as zice chiar peste multe alte zombie movies. De VFX & makeup nici n-are sens sa mai vorbim. Imi imaginez ca e greu sa ai un soundtrack de remarcat pe serii lungi in care sa ai suficienta variatie. Aici avem o coloana sonora semnata Bear McCreary care as zice ca e macar la acelasi nivel cu Ramin Djawadi si ce-am avut in GoT, chit ca pe ici pe colo mai are si influente clare de prin alte parti. Dar probabil partea cea mai de apreciat in TWD e distributia/castingul si versatilitatea actorilor, apreciere care vine sustinuta si de scenariu cu o constructie de caracter excelenta pe anumite tipuri de personaj. Si nu-i vorba doar de cele principale care au fost prezente de prin primele sezoane. King Ezekiel si Jadis/Anne de exemplu is printre cele mai interesante figuri din distributie. Cel putin nu poti sa zici ca nu-i ceva original sa ai un paznic de zoo cu un tigru ca pet care vorbeste la modul curent cu o engleza shakespeariana, ajuns in pozitia de "rege" :).

Cred ca TWD e printre seriile cele mai consistente calitativ pe lungimea numarului de episoade - cel putin pana acum - pe care le-am urmarit, desi exista foarte multe critici relativ la cat de slabe ar fi ultimele sezoane de pe la 6 incolo. Nu-s de acord. Sezonul 2 mi s-a parut poate un pic prea telenovelistic, si intr-adevar ai parte de cateva faze stupide prin sezonul 8, dar in rest e ok. Ca descriere generala, primele sezoane sunt mai tensionate, iar ultimele au o desfasurare mai... blanda sa zicem = nu mai stai cu inima stransa sa vezi cine mai piere in urmatorul episod ( still... be warned of S7E1 :) ). Iar in particular finalul de sezon 7 e printre cele mai bune inchideri de serie pe care le-am vazut vreodata. Nu stiu cum e sezonul 9 (se zice ca-i mai bun ca ultimele), dar din punctul meu de vedere finalul celui de-al optulea era foarte potrivit pentru closure. Deci singura problema cu TWD pe moment mi se pare ca incepe sa fie prea "muls". Oricum, concluzia ar fi ca daca treci peste partea violenta, iti ramane si mult altceva - inclusiv plenty of food for thought ;).

Game of Thrones

Nu aveam in plan sa scriu ceva legat de "Game of Thrones" (in general evit seriale - it's just too complicated). Totusi, penultimul episod din ultimul sezon mi-a servit o minge la fileu asa de buna pentru o quick entry, ca nu ma pot abtine :) Si cum ce vad in ultima vreme se rezuma in special la TWD sau old Hong Kong stuff after midnight ca inlocuitor de zolpidem pentru somn, nu prevad o alta optiune mai rasarita pe saptamana asta. Asa ca... Disclaimer: this is not a series review - no intro, no story summary, e doar o opinie relativ la current status of season 8 ( very soon to be obsolete :) ).

Se pare ca sezonul curent si ultim de GoT a reusit sa stranga ceva "hate", culminand cu "The Bells" = episodul cand Daenerys, the mother of dragons, just snaps, si decide sa macelareasca toata suflarea din King's Landing. Chestie aparent de neconceput si suficient de outrageous, la care mai adaugam cateva dezamagiri colaterale, cat sa coboare GoT in IMDb Top Rated TV Shows de pe 2 pe 4, cu ratinguri undeva mai mult spre 6 ca average pe nefericitul episod fata de ~9.5 pe all time, si cu multe siteuri trambitand sus si tare ca scenariul e o bataie de joc.

Let's make it brief and efficient: The writing is not that bad, it's just lazy... Sa luam de buna decizia producatorilor de a incheia in doar 6 episoade (sincer cred ca se putea si in mai putine - e multa umplutura si-n astea 6). Ca nu a fost material de mai mult, e iar un aspect ce tine de "lazy writing". De ce nu-i that bad... In trei puncte: a) the Hound vs the Mountain; b) Cersei and Jaime vs the bricks; c) Daenerys vs Daenerys (let's keep the best for the last :P).

a) the Hound vs the Mountain - Era asteptata de mult o confruntare intre cei doi (cat sa capete si un nume: Cleganebowl), si era poate mai frustrant sa n-o avem. Aici nemultumirile par sa vina din doua directii: contextul confruntarii si faptul ca mor ambii. In prima privinta, poate era intr-adevar mai de impact legarea fight-ului de o motivatie mai serioasa decat just simple clash to the death - s-a tot speculat un "trial by combat" cum am mai vazut in trecut (din punctul asta de vedere - the Mountain vs the Viper ramane probabil cel mai remarcabil 1vs1 din GoT). In cea de-a doua privinta insa: 1) ce viitor ar fi avut the Hound dupa? everything is about revenge si cat o fi de nasol e ceva acceptat constient de personaj - cel putin asta reiese din scurtul dialog cu Arya, iar 2) ca nuanta e de remarcat alegerea de jump into fire ca ultim pas pentru cineva cu frica de foc - not that bad writing ;)

b) Cersei and Jaime vs the bricks - Se pare ca undeva prin romane avem o profetie precum ca ultima femeie din clanul Lannister moare de mana unui frate mai mic, pretext pentru critica pe tema: Jaime trebuia sa se ocupe cu ingropatul, nu caramizile. 1) Maybe I'm wrong, dar n-avem profetia asta in varianta filmata, deci avea tot dreptul sa lipseasca. 2) Totusi avem finalul asta in varianta filmata. Really. Chit ca-i poate prea subtil, ca sa fie evident. Cine o conduce pe Cersei spre un dead end ( pun intended :) ) ? I find this actually very good writing (ce l-ar strica ar fi sa-i vedem ca au supravietuit totusi cumva... we've just seen falling bricks there, right?)

c) Daenerys vs Daenerys - E evidenta intentia producatorilor pentru un shift de la personaj pozitiv spre negativ din momentul in care the mother of dragons afla ca mai exista un Targaryen in viata, si nu pare a ceda pretentiile la tron, ba din contra. Deci era sort of predictable. Cum faci trecerea asta spre evil/mad character in doar 2-3 episoade, intr-un mod convingator? Faptul ca the burning carnage a avut atata impact la public si a generat atat de mult "hate" mie mi se pare un mega succes pentru partea care tine de "convingator". Deci, iar: good writing :) (faptul ca tranzitia e prea rapida... well: lazy - dar am zis, luam de fixa restrictia la 6 episoade).

What's left? Pai, vedem in cateva zile dar cel mai previzibil pare sa fie ca there will be one Targaryen left, and his name is not Daenerys. Numai ca sa piara de sabia altcuiva mi s-ar parea cam anti-climactic ca final. Spoilers pentru ceva ce n-am vazut inca :)) : My bet, e ca in ultimul episod, she will be given a final sane moment to redeem herself. Poate ceva de genul unui "Dracarys" de sfarsit, ochi in ochi cu propriul dragon ;)

Killjoys

No time for new movies this week... Asa ca am decis sa ma rezum la o recenzie rapida la o serie care din ce stiu a ajuns pe la sezonul 4, eu oprindu-ma la 3 pe moment. Pesemne cea mai buna descriere care pot s-o dau pleaca de la raspunsul la de ce-am inceput eu sa ma uit la "Killjoys"? ...

Am vrut un SF light dar decent ca story depth - pe la nivelul SG Atlantis sa zicem. Epopeea (ca pe-acolo ajungem pan' la urma) incepe cu un trio de bounty hunters, angajati intr-o galaxie far far away de un soi de entitate care se ocupa in principal de catching wanted fugitives (dead or alive) - the RAC = Reclamation Apprehension Coalition. Doi frati si-o tipa, Dutch, the team leader. In primele episoade mai avem un pic de rezolvare misiuni noi - "stand-alone" stories. Dar nu trece mult si ajungem la o adevarata conspiratie ce ameninta "the Quad" = planeta cu trei luni locuibile (ma rog, mai mult doua din ele), sau mai exact populatia umana din zona. Fara sa dau prea multe spoilers, avem o rasa straina, verde :), care pare sa aiba ca scop final universe domination. Detaliile insa sunt mult mai complexe, and this makes quite a story ;)

In primele episoade "Killjoys" pare un pic low-budget si interpretarea mai lasa de dorit pe ici pe colo. Ceea ce insa nu poti sa negi e ca povestea e densa. As risca sa zic ca e cea mai densa din vreo serie SF care am vazut-o. Atat de densa incat ai senzatia, repetitiva, ca episodul a ajuns la o concluzie si se termina la 30-35 de minute (desi le simti mai lungi) - dar surprise, mai ai inca 5-10 care iti mai adauga ceva de multe ori nou. Cred ca primele trei sezoane, scurte, puteau fi usor aproape dublate bagand ceva lungimi in fiecare episod - si sincer e admirabil ca producatorii n-au facut-o. Alta particularitate la capitolul story is legaturile solide intre segmentele de fir narativ. Daca in alte serii de la o vreme scenaristii inventeaza tot felul de chestii care n-au nici o treaba cu ce-a fost in urma doar ca sa aiba cu ce continua, aici incredibil in final de sezon trei inca descoperi legaturi cu primele episoade (ex., de ce naiba un cult ciudat de calugari au ca ritual de baza sa-si auto-provoace periodic cicatrici - n-ai sanse sa-ti imaginezi prin episodul 2-3 cat de valabila/logica e explicatia care-o primesti abia prin sezonul 3).

Sa fiu totusi obiectiv, si sa vedem si partea proasta. In primul rand am auzit ca al patrulea sezon ar fi ceva mai slab, can't tell yet... Doi, avem si o bucatica destul de telenovelistica cu relatii familiale incalcite si surprize aferente (dar cate serii n-au asta). Mai sunt si cateva tentative de ucidere a la Game of Thrones a unor personaje care nu te-astepti sa paraseasca distributia, dar chiar daca o parasesc, disparitia nu-i chiar asa socanta cum poate s-o fi dorit, mai ales ca unii mai gasesc cale de intoarcere :). Finally, tre' sa admit ca un motiv care m-a facut sa continui cu "Killjoys" dupa episodul 1-2 a fost ca am simtit o oarecare apropiere de "Farscape", sau mai exact intre Aeryn Sun de-acolo si Dutch de-aici + imi placea actrita din rolul principal. Din pacate insa, Hannah John-Kamen nu e chiar Claudia Black, si ca si alta parte a distributiei, is momente cand nu prea pare credibila in rolul care-l are. In orice caz, you still have the story ;) ...

Rating: 4 out of 5 (up to the 3rd season)

10 years of blog & Stargate: Atlantis

Am cateva minute bune de cand ma uit la o pagina goala si n-am idee ce as putea sa scriu la 10 ani de blog. In afara ca ma mir ca inca nu l-am inchis. Cica Romania ar fi tara Europeana cu cele mai putine cinema-uri pe cap de locuitor. Dar cum nu mi-am batut capul sa capitalizez blogul pana acum probabil n-are foarte mare importanta. Departe de mine insa intentia de a face intrarea aniversara una politica si cum parca vad ca urca si potentialul depresiv mai bine facem o trecere spre subiectul filmic...

Why "Stargate: Atlantis"? In primul rand de regula ma chinui ca la cateva momente din an = prin apropiere de sarbatori si la ziua curenta, sa gasesc un film care chiar merita recomandat. Am incercat sa "pastrez" "Toni Erdmann" pentru ocazia curenta pe baza de ratinguri, premii, etc., samd, dar dupa ce l-am vazut am decis ca nu prea merita efortul sa-i dedic o intrare (cu atat mai mult cea de azi). In concluzie am cam ramas descoperit... Am ajuns la "Atlantis" pentru ca mi-e cel mai la indemana subiect. Stiu ca seria e incheiata de multa vreme, numai ca la mine e in plina desfasurare = de asta vara am reluat sezonul 2 de pe unde ramasesem prin... 2007 parca? (ca tot ne invartim in jurul lui "10 ani").

Foarte multe nu am insa de zis, pentru ca e prea mult de zis. Pentru cine e pe dinafara de universul "Stargate", ideea de baza: porti stelare prin univers conectate prin worm holes + travel between them. Pentru mai mult context watch the movie - "Stargate" (1994) - probabil unul din putinele filme decente ale lui Roland Emmerich (eu am numarat doua) & follow up with "Stargate SG1". "Atlantis" e un spin-off in care Terra isi stabileste o baza de operatiuni in orasul care da numele seriei - o ramasita a unei civilizatii (the Ancients) mult avansata dar disparuta din galaxia respectiva dupa un conflict cu "wraith", sau altfel zis o rasa care aduce a alien vampires (fara sange si dinti, dar mai fiorosi la infatisare). Ma rog, pe parcursul seriilor mai apar si alti inamici, dar cum am zis.. ar fi prea mult de povestit.

Nu stiu daca e din motivul ca am reluat "Atlantis" undeva pe la inceputul verii si m-a ajutat sa-mi mai curat mintea de o serie de probleme aparute care au sarit nivelul standard de stress, dar cea mai buna caracterizare care o pot da e ca "it grows on you". Initial scenariul a multe episoade din sezonul 2 mi s-a parut slabut. Pe langa asta mai ai si o diferenta vizibila intre ce insemna nivelul de productie TV acu' 10 ani si pe unde este acuma. Dar incet, incet calitatea scriptului a mai crescut, si a devenit genul ala de serie buna din cand in cand pentru o pauza la creier: episoade relativ scurte (~40 minute) + o serie de personaje care iti devin familiare + de regula fara extrem de mult impact emotional (desi exista cateva episoade care fac o exceptie strong) + o doza suficienta de umor pentru un action SciFi. Ca si concluzie, as putea risca o comparatie a "Atlantis" cu "MASH" dintr-un punct foarte personal de vedere, evident pastrand proportiile (sau mai exact subliminalul din "Atlantis" vs la propriu in "Mash") = in ambele un episod e o doza buna ca sa vezi viata mai light ;)

Man in the High Castle

Existence is complicated. Existence is weird. Existence is a novel. Cam asa probabil ar arata un tagline de marketing pentru cartea scrisa acum mai bine de 50 de ani de P.K.Dick. Probabil una din primele incercari de istorie alternativa in care WW2 a avut alt final, premiata cu un Hugo la timpul respectiv. Si ecranizata relativ recent intr-o serie care deviaza multisor de la original, dar ofera suficient interes pentru privitor, si pastreaza la un nivel decent un aer de PKD ... Cel putin pentru primul sezon. Mai departe om vedea ...

Cu parere de rau, n-am dispozitia necesara sa extind descrierea, dar avand in vedere ca neglijez in ultimul timp blogul, am zis sa mai recuperez macar cu o recomandare scurta + un Sarbatori fericite ! pentru zilele de Paste ramase :)

"It is far from easy to be a good man. In fact, as one gets older, it becomes more and more difficult to know what a good man is. Yet it also becomes increasingly important to at least try." (Man in the High Castle, series I, episode 10)

"Game of Thrones"

Din cand in cand mai scriu despre cate o mini-serie. Dar ceva intins pe mai multe sezoane n-am avut de foarte multa vreme pe blog. Ar fi mai multe motive. 1. Nu prea mai urmaresc serii TV ca n-am timp. 2. E complicat sa scrii despre o serie, pentru ca .. e o serie :) = lot to cover. 3. Nu stii cand sa scrii despre o serie .. poate ai fi tentat in sezonul 1, dar daca sezonul 2 e mai bun ? , daca sezonul 3 e jalnic ? Si cred ca as mai gasi si altele. Totusi, episodul de acum doua duminici din "GoT" ( + faptul ca i-ar n-am vazut nici un film :) ) m-a facut sa "risc" intrarea de azi ...

E greu sa descriu subiectul din "GoT". Intr-o nota funny ar fi un soi de epic soap-opera plasata intr-un tinut medieval fictiv, cu oarece elemente de fantasy ( cativa dragoni, some zombies si un cult care are parte de ceva obscure magic din partea unui "god of fire" din cand in cand ). Mai prezent decat fantasy-ul e insa partea de drama care e centrata in mare pe bataia dintre diverse case nobiliare pentru tronul intregului tinut, sau daca nu se poate ajunge pana acolo macar conducerea pe o bucatica. Ceea ce duce des la situatii din cele mai intortocheate, in care sunt implicate o droaie de caractere, foarte diverse din pdv comportament uman. Probabil cam acolo e si cheia succesului in seria asta. Spre deosebire de alte cazuri, in "GoT" multe fire de actiune taie din cheesyness si nu se termina cu happy-end, fiind probabil mult mai aproape de un deznodamant real, si scotand deseori in evidenta the darkest side of things. Poate n-ar trebui sa fac vreo comparatie pentru ca nu am una buna, dar o varianta ar fi un amestec intre "Dune" si "Rome" (daca s-ar putea imagina asa ceva). In fine ...

Seria, poate dupa cum se stie, e bazata pe un material scris de un tip pe nume G.R.R. Martin, care inca mai are ceva carti de publicat. N-am citit cartile, dar scenariul (pana la sezonul 4 - in curs - cel putin) e unul din putinele care m-au facut sa tin ritmul cu episoadele la zi = adaptarea, cat o fi ea de close or not, e excelenta. In afara de asta, partea de productie (made by HBO) da clasa cred la multe filme de big screen. Ca sa termin cu tehnicul, avem o coloana sonora de Ramin Djawadi care cred ca ma pot risca sa zic ca e cea mai buna care-am auzit-o pana acum intr-o serie TV. Dar am lasat partea mai importanta la final .. distributia ...

N-avem nume foarte celebre printre actori. Ba cred ca multi au fost chiar facuti cunoscuti de "GoT". Nu cred ca e cazul sa ma apuc sa fac vreo enumerare ca sigur as pierde pe careva din vedere. Ca sa revin insa la intro, cum am spus, ce m-a convins sa scriu intrarea de fata e un episod - mai exact 6 din sezonul 4. Pe langa alte cateva scene + the story development, "the final trigger" ca sa zic asa a fost cel mai bun monolog (interpretare+script) a unui tip suparat pe viata care cred ca l-am vazut de la Pacino in "Scent of the Woman" ( no kiddin' :) ). Pentru mine, "Farscape" ramane cea mai buna serie TV care am vazut-o ever (si pentru care sper ca o data sa-mi pot face timp s-o revad, dar ar trebui sa fie not alone ;) for some reasons). E unul din putinele cazuri care a crescut enorm de la sezon la sezon, pana la un nivel care nu cred ca poate fi atins usor. Desi sunt ani de zile de atunci inca mai pot sa-mi aduc aminte de episoade ca "Daedalus Commands/Icarus Abides", "The Choice", "Into the Lion's Den", "Dog with Two Bones", "We're so Screwed" sau altele care probabil nu zic nik nimanui so I'll stop counting :) ... Ideea e ca "The Laws of Gods and Men" din "GoT" gets to that level, si o sa-mi ramana multa vreme in minte (poate usor subiectiv :) don't know, don't care, but I loved it). Spoiler: finalul, starring Peter Dinklage, script by D.B. Weiss & David Benioff (cat o rezista pe YT) mai jos. Nu stiu cat prinde out of context pt. cine n-a vazut nimic din serie pana acum, but anyway, enjoy ;)

Rating: 5 out of 5 ( until now :) )

Game of Thrones

Evit sa scriu despre seriale ... de fapt mai bine zis cel putin de un timp nu am ce sa scriu ca nu prea mai am timp sa urmaresc mare lucru. Da' ca sa revin la prima idee, motivul pentru care evit e ca nu stiu cat de valabil se mentine ce scriu si pentru urmatorul sezon. Asa ca daca scriu, prefer sa scriu dupa ultimul. Si dupa ultimul de obicei nu mai sunt chiar atat de incantat de ce-am vazut asa ca .. nu mai scriu. Exista evident si o gramada de exceptii .. despre una - "Farscape" - am scris de trei ori, inclusiv inainte de final. Si a meritat. Desi clar n-ajunge la acelasi nivel ( da' pentru mine probabil nimic nu ajunge la acelasi nivel cu "Farscape" :) ), am zis sa ma risc si cu "Game of Thrones" pentru ca primul sezon mi s-a parut suficient de promitator.

In afara de "Stardust" nu-mi vine in minte nici un fantasy in droaia aparuta dupa "Lord of the Rings" care sa se ridice peste un anumit nivel. Asa ca desi vorbim de o serie, considerand saracia lucie calitativa, o sa-mi permit sa consider "Game of Thrones" al doilea. Fiecare insa din cele trei e un gen aparte de fantasy. LotR am putea sa-l categorisim drept clasic (avand in vedere si importanta in literatura de gen). "Stardust" e o bijuterie aparte marca Neil Gaiman care a reusit sa combine nspe genuri pe un fond de fantasy si sa scoata ceva cat se poate de coerent, watchable, si care prinde cred la orice varsta si cam la orice persoana. "Game of Thrones" e, cel putin dupa primul sezon, mai mult un medieval thriller decat un fantasy. Desi stii ca ai elemente suficiente de fantasy pe undeva, nu is chiar atat de vizibile .. si in mare masura pentru ca nu prea ai parte de "magic factor" (am inteles totusi ca sezoanele urmatoare ar manca mai mult buget pentru efecte din cauza cresterii pe partea asta). Daca stai un pic si te gandesti, poti lua bine mersi actiunea si s-o trantesti undeva in evul mediu intr-un context unde cateva clanuri nobiliare sunt implicate cu sau fara voie intr-o gramada de ite si intrigi avand ca punct final aparent ocuparea tronului tinutului respectiv. Context la care se mai adauga si o amenintare supranaturala din nordul necunoscut care tot vine vine vine si (spoiler) in sezonul I nu mai vine, dar e unul din elementele ce te tin cu ochii in ecran pe langa restul.

E complicat de povestit mai mult din subiect, si nici nu cred ca e cazul, pentru ca tot farmecul tine aproape de cate intorsaturi de situatie ai pe parcurs. Si spre deosebire de multe alte serii cand intorsatura de situatie si introducerea unui alt fir in actiune e din cauza ca scenaristii habar n-aveau cum se termina seria cand au inceput-o si trebuie sa mai scoata fie o idee noua, fie sa se adapteze la probleme de productie (= plecari de actori, taieri de buget, etc), aici totul se leaga extrem de bine. Evident, motivul principal e ca nu avem un scenariu original. E vorba de o adaptare dupa primul volum dintr-o serie de patru (pana in prezent) de George R. R. Martin. Ca sa nu exagerez totusi cu laudele nu e chiar cel mai grozav scenariu pe care l-am intalnit, in sensul ca ai totusi o serie de clisee dar sunt acoperite de "febra momentului" ca sa zic asa = daca reuseste sa te prinda, nu prea le mai observi. Si in general reuseste sa te prinda.

Nivelul de productie e excelent in ciuda faptului ca n-o sa ai parte de cine stie ce efecte cum te-ai astepta de la un fantasy. Distributia nu are foarte multe nume mari, dar e pe masura, si as zice chiar ca e probabil unul din cele mai perfecte castinguri care le-am vazut la o serie. Chiar daca n-am citit cartea, daca m-ar pune acum cineva sa aleg o distributie pentru aceleasi roluri nu cred ca as sta pe ganduri in nici un caz ca sa aleg fix acelasi actor. Vizual e dragut datorita varietatii de locatii, set decoration-ului, etc, dar nu pot sa zic ca e chiar o capodopera. Ca sunet in schimb mi-a placut la nebunie ( sau poate o fi impresia prea puternica data de genericul de intro, dar chiar si asa ... :) )

Ce sa mai zic ... Daca ar fi sa fac o recomandare comparativa cu altceva made by HBO as alege "Rome". Ai cam acelasi nivel de violenta, sex, actiune, si tot tacamul care il face sa fie aproape rated R. Dar pe langa toate astea ai si un subiect care ajunge sa te faca sa astepti urmatorul episod cum nu prea se intampla la multe serii. Din pacate sezonul II vine abia la anul :) ... Iar cum habar n-am daca o sa se mentina la fel (desi dupa ultimul episod din primul sunt premise mai mult decat incurajatoare) o sa pastrez obiceiul sa nu dau ratinguri la serii, dar daca ar fi de ales sa vezi ceva iesit anul asta "Game of Thrones" e principala recomandare de la mine ;)