Ma gandeam sa sar intrarea finala anul asta. Pe langa faptul ca ultimele le-am grabit la niste ore imposibile, sunt chiar dezamagit de selectie... Tot am sperat saptamana asta cand am vazut film dupa film, pe bucatele, cand am apucat, ca I'll get to "the one". Well, I didn't ... desi ar fi o mica exceptie poate...
Despre "Arrival" am mai scris. E o idee interesanta in zona "time travel", dar cu o explicatie greu credibila in final, ceea ce pana la urma e vina materialului bibliografic, nu a filmului. Cat despre film, it's not Villeneuve's best ... Enough said.
"Fences" e o adaptare dupa o piesa, al carui autor e si nominalizat de altfel postum pentru scenariu, unde avem o bucatica din viata unei familii de culoare. Filmul trece de partea legata de aspectele rasiale, si intra intr-o zona mai generala a ce inseamna probleme de familie. As zice ca a doua parte e definitorie pentru ideea de "families are very complicated" si poate atinge puncte sensibile in functie de privitor, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci de prima jumatate care mi se pare mult, mult prea lungita...
Am mai scris si despre "Hacksaw Ridge". Asta e mica exceptie de care ziceam. Totusi, chiar daca filmul e bun indiscutabil, si e o revenire de apreciat pentru Gibson, ceva parca lipseste... Ceva ce am avut si in "Apocalypto", si in "Passion", si mai ales in "Braveheart". There's some feeling there care aici parca nu se simte, nu chiar atat de mult :) ...
"Hell or High Water" e un revenge story. Si ca orice revenge story are un soi de romantism care prinde. Doi frati, dintr-o alta familie problematica (e o tema recurenta anul asta), se hotarasc sa rezolve o problema a unei ipoteci cu clauze nesimtite chiar cu "ajutorul" bancii care a stat la origine. As zice ca pana la un punct filmul e ok, dar parca pe final a devenit prea dur prin cateva morti gratuite... sau devin eu din ce in ce mai dezgustat de realismul vietii si prefer povestea :)...
"Hidden Figures" e un soi de biopic a trei femei de culoare care au lucrat la NASA pe zona de calcule/analiza in perioada primelor misiuni spatiale. Nu pot sa zic ca filmul e rau, dar din perspectiva cuiva care lucreaza in zona tehnica, n-am cum sa nu trec cu vederea niste exagerari care il trag in jos. In plus, din pacate mi-a venit cumva in minte o comparatie cu "A Beautiful Mind", si ce-avem aici e departe tare...
Si ajungem la "La La Land" despre care iar am mai scris. Ce as putea adauga, avand in vedere si aprecierea masiva, e ca tind sa cred ca lumea e cam satula de problemele din viata de zi cu zi, fie ca tin de familie, de saracie, de inechitate sociala/rasiala/etc, si asteapta de la un film exact ceea ce zic de mult ca ar trebui sa ofere = un timp de liniste mentala in care sa poti sa-ti clatesti creierul cu o poveste. Iar "La La Land" trebuie sa admit ca e cel care se apropie cel mai mult din lista asta, desi... chiar si aici, finalul te aduce-n realitate.
"Lion" prezinta alta poveste de viata iesita din comun, a unui copil din India ratacit la peste 1500 km distanta de mama sa, adoptat de un cuplu de australieni, si care dupa vreo 25 de ani reuseste sa gaseasca acul in carul cu fan... Sau mai precis satul natal, si rudele ce inca mai traiesc. Povestea e emotionanta, si chiar daca ironia face ca ratacirea sa fi fost "pozitiva" probabil pana la urma in viata respectivului, subiectul e totusi unul trist...
"Manchester by the Sea" ne aduce iar alta familie cu probleme in prim plan. Personajul principal e nevoit sa se intoarca in comunitatea natala dupa decesul fratelui, de unde plecase in urma unui incendiu provocat din neglijenta, pentru a avea grija de un nepot adolescent. Partea interesanta aici e un calm care-l are filmul de la inceput pana la sfarsit. Parca iti transmite cumva ca lucrurile se aseaza pana la urma, oricat de complicata o fi situatia... Asa o fi, asa n-o fi... In any case, it's more comforting :)
"Moonlight" trece prin trei perioade - copilarie, adolescenta, maturitate, a unui tanar gay de culoare dintr-o comunitate cu probleme de prin Florida. Nici aici nu scapam de factorul "family issues". Mai dur si mai amar parca decat in restul, si fara o "solutionare" de final. Nu-i ce vreau de la un film, I'm sorry. Cam apare insa ca second favorite pentru statueta. Sper sa ramana in pozitia asta...
Verdict: Well... "La La Land" pare sa n-aiba concurenta, deci nu cred ca mai vedem vreo surpriza :). Eu raman la optiunea personala ca "Hacksaw Ridge" e cel mai bun film de aici. Macar prin prisma irealitatii realului care il face de poveste ;) ...
Am zis ca nu-i o sincronizare buna anul asta. Si oricat mi-as dori sa am timp mai mult sa scriu (daca ar mai avea sens asa aproape de ora premiilor), se pare ca n-am. Merita vazut ce-i nominalizat. E o selectie foarte buna (comparativ cu alti ani). Tot ce mai pot sa zic e ca am certitudinea ( na, 99% :) ) ca anul asta ultima fraza "The Oscar goes to ..." se termina in "The Revenant".
In sfarsit am ajuns si anul asta la ultima intrare pe tema Oscar, si sper sa termin de scris in timp util ca sa mai aiba sens sa fie citita inainte de premii :) (I'm gettin' slow with this "live" writing lately ... chit ca o fac pe fuga mai totdeauna). Considerand asteptarile avute vis-a-vis de timpul disponibil cu 8 postari si 9 categorii acoperite (inclusiv cea de fata) pot sa ma declar multumit macar de cantitate (oricum mai mica decat cea de last year cu 10 respectiv 12). Dar probabil contabilitatea asta nu intereseaza pe nimeni asa ca sa trecem la filme:
"The Artist" - productia franceza care a facut senzatie e destul de previzibil si optiunea castigatoare din ce avem aici ( statistic pana anul trecut n-am mai dat-o in bara cu predictia de la "Chicago", poate n-o zbarcesc totusi din nou :) ). Relativ la poveste, care pentru mine e cam prea simplista, o sa las clipul de mai jos sa zica una-doua. In rest, ca impresie o sa ma risc sa zic ca aici avem ceva de genul "Avatar effect" oricat de weird as suna :) Adica ... filmul a prins in special din cauza diferentei fata de ce poti vedea la cinema in rest. Mut, alb-negru, dimensiuni de pelicula si filtrare imagine a la anii '20, samd, etc. Cu alte cuvinte, pastrand proportiile, a fost ceva cam la fel de "nou" ca si "Avatar". Diferenta e insa una majora in ce ramane pe langa partea tehnica = daca "Avatar" are un script targetat pentru un IQ de 60, "The Artist" desi simplist asa cum am spus, sta totusi mult mai bine, si mai are si actori care chit ca nu-i auzi chiar joaca (ceea ce ma face sa ma-ntreb daca "Avatar" nu era mai de Doamne-Ajuta daca era mut). Totusi, faptul ca "The Artist" e (probabil n-am verificat) favorit la pariuri dupa mine vine in mare parte din lipsa de concurenta. Daca anul trecut cred ca a fost cel mai bun din ultimii 10 vis-a-vis de nominalizari, media de anul asta cred ca e fix pe dos. Ce ar fi interesant de facut e o comparatie fata de cateva filme mute de la inceputul secolului trecut, ipotetic refacute in prezent. Si cred ( tot ipotetic :) ) ca am avea sanse de a ajunge la concluzia ca ar fi cazul de trimis un Oscar inapoi in timp ;)
"The Descendants" - e filmul care mi-as dori sa-mi strice predictia de anul asta. Am scris suficient de mult cu alte ocazii ca sa ma lungesc atata cat am facut-o mai sus (a se vedea intrarea de blog din Ianuarie). Pe scurt e filmul care a avut cel mai puternic impact ca feeling in ce ma priveste, intr-un mod pozitiv (pentru ca ar mai fi un titlu mai jos care e un pic in alt registru). Am tot zis de locatie si cat de bine e exploatata desfasurarea in Hawaii. Ce nu mai stiu daca am scris e ca ai sanse sa ajungi sa relationezi la un moment dat ideea de haz de necaz cu ce probleme ai tu pe cap ( mai ales daca se apropie ca nivel de weirdness de cele din film :) ), chestie care cel putin temporar are sanse sa te faca sa te simti mai bine. Si asta pentru ca filmul e suficient de cald (and that's not about Hawaii :) desi ajuta) ca sa te traga un pic afara dintr-o stare rece (and that's not about the winter :) desi s-a nimerit asa).
"Extremely Loud and Incredibly Close" - e cred statistic vorbind cel mai low-rated film nominalizat aici de prin '95 incoace (asta pentru ca incepe sa ma lase memoria pentru ce-i mai devreme). Chestie care confirma nivelul calitativ de anul asta. Oare de ce-or fi pus noua nominalizari in loc de zece aici ? ... desi acuma ca sa fim fair sunt filme care puteau completa locul. Dar, revenind la EL & IC, ma asteptam considerand criticile sa fie mult mai prost decat a fost. Asta nu inseamna contrariul. Povestea are ceva potential - pe scurt, avem un baiat, aparent suferind de Asperger, care trece prin trauma pierderii tatalui in atentatele din 11 Septembrie. Iar partea de potential vine dintr-un "quest" pe care si-l construieste pentru gasirea incuietorii unei chei, aparent lasata de cel disparut. Ma rog, nu stiu cat de clar e dar filmul e ceva mai lamuritor. Prima problema vine din tragismul care e cam exagerat, de la script pana la interpretare si mai departe. A doua problema vine din fire neterminate ale actiunii, situatii putin credibile dar care se vor, si alte chestii din astea ... Concluzie: probabil e cel mai sigur pariu pentru ceva de genul: cine crezi ca nu castiga Oscarul anul asta ?
"The Help" - e alt film care cu riscul sa par insensibil e usor cam prea "lacrimogen" spre final in special, dar in acelasi timp si la cu totul alt nivel decat cel de mai sus. E cred productia care mi-a placut cel mai mult (din cat imi aduc aminte) dintre cam toate filmele pe care le-am vazut ever legate de probleme de segregare rasiala & stuff like that. Actiunea e plasata in anii '60 in Jackson, Mississippi unde o tanara jurnalista cu vederi ceva mai deschise si normale decat comunitatea de albi din care face parte, decide sa scrie o carte despre situatia menajerelor de culoare. In ciuda subiectului filmul e chiar fun to watch, nu simti deloc cele aproape doua ore si jumatate care le are, iar pe partea de acting (ca tot am sarit categoriile) e cred cam singurul titlu care pe ansamblu se ridica la acelasi nivel al distributiei cu "The Artist".
"Hugo" - e filmul cu cele mai multe nominalizari de anul asta, si asta il face sa fie oarecum principalul contracandidat pentru "The Artist". Pe de alta parte daca luam de exemplu "True Grit" de anul trecut tot cu 10 nominalizari si 0 premii situatia arata altfel (desi si nominalizatii de anul trecut aratau altfel). Daca ar fi sa fac o comparatie, povestea din "Hugo" nu e mult mai complexa decat cea din "The Artist". Dar asa cum ziceam, chit ca aici avem 3D - "the Avatar effect" s-a mutat dincolo pentru originalitate. Cum din cauza numarului de nominalizari am ajuns sa scriu in fiecare intrare de anul asta despre "Hugo", o s-o scurtez acum si las trailerul sa faca rezumatul povestii care pana la urma e mai mult despre Georges Melies (tocmai realizez .. it's funny ca filmul + the book are un nume + pana si trailerul bate in alta parte dar the main point e viata altcuiva).
"Midnight in Paris" - e al n-spelea episod din seria "Woody Allen reloaded". Ce sa mai zic in plus decat ce am zis la regie si pe la art direction ... Nu prea stiu. Fac si eu un "reload" :) : e povestea unui scriitor aspirant ajuns cu logodnica la Paris unde descopera un "teleportor" sub forma unei masini de epoca care la fiecare miez de noapte il duce undeva la inceputul secolului XX in mijlocul clasicilor literaturii americane si nu numai. Totul in stil pur Woody Allen = acelasi gen de dialoguri si comic social de care se pare ca nu se mai satura critica de mai bine de 20 de ani incoace (pana si fonturile utilizate pe credits is la fel ... am vazut de curand "Hannah & her Sisters" din .. '86 ! no change). In alta ordine de idei .. rezultatul ramane ceva decent de vazut inainte de somn ...
"Moneyball" - trebuia sa avem si un sports related movie, iar daca nu-i box e baseball. Nu stiu daca nu ma repet cumva dar principal de punctat aici e rolul lui Brad Pitt, care ma risc sa zic ca-i cel mai bun in care l-am vazut (un pic peste "Army of the 12 Monkeys"). Habar n-am cum e in realitate team managerul, care a a acceptat introducerea teoriei statistice ca instrument pentru crearea echipelor in baseballul american (subiectul filmului - more or less) dar Pitt face un rol de exceptie. Probabil Oscarul n-o sa-l ia (mai e "The Artist" prin preajma, cu Jean Dujardin in forma maxima), dar oricum cel putin in ochii mei a crescut ca talent actoricesc. The rest is in the trailer ...
"The Tree of Life" - e probabil cel mai "deep" film din cele nominalizate aici, si de fapt nu probabil, cred ca e cam singurul (cu o usoara tendinta de filosofie mai ascunsa in spatele a ce poti deduce imediat la "The Descendants" dar nu prea multa). N-o sa stau acuma sa-l descos. E genul de film care merita lasat pentru fiecare sa-l rumege cum si cat poate. Subiectul nu prea exista - franturi din viata unui baiat cu un tata autoritar (din nou Brad Pitt, dar parca nu la acelasi nivel ca mai sus). Ceea ce te tine totusi langa ecran e stilul cum e lucrat si inca o data un plus pentru Malick ca regizor si unul si mai mare pentru Lubecki ca director de imagine. E un film care a luat Palme d'Or la Cannes si a fost ignorat total la BAFTA. Doua motive pentru care nu ma asteptam la cine stie ce - totdeauna Cannes'ul mi s-a parut mai mult "snobism critic" decat valoare reala + nici macar acuma nu pot sa zic ca-mi place Malick ca regizor - astept sa-mi confirme ca n-a fost un accident. Daca ar fi insa sa judec obiectiv dupa ce l-am vazut si am vazut si restul nominalizarilor, e probabil cel mai indreptatit titlu sa apara aici. Raman cu preferinta pentru "Descendants" dar nu pot sa nu remarc superioritatea in cazul de fata pe zone unde acolo n-ai mare branza, cum ar fi imaginea spre exemplu care conteaza mult. Si din cauza asta pot sa-l includ langa cel amintit si "Hugo" in lista de posibile surprize pentru anuntul final de "And the Oscar goes to ...".
"War Horse" - incheie alfabetic lista de anul asta. Prea multe de zis in plus fata de ce am mai comentat pe la alte categorii nu am. In alti ani (ca si alte titluri de aici) filmul asta n-ar fi ajuns cu nominalizarile asa departe. Ca sa fiu scurt, concureaza "Extremely Loud & Incredibly Close" la tragism exagerat si probabil in filmografia lui Spielberg e pe undeva spre coada (se pare ca primul razboi mondial nu-l prinde asa bine). Totusi, si parca am mai zis-o ... e un film care ca poveste e "urmaribil" = suficient de larg ca spatiu temporal ca sa nu para lungit si cu destul continut si in adancime ca sa nu para foarte simplist. Dar nici prea "deep" nu e ...
So .. cam avem dominanta franceza la Oscarurile de anul asta, deci pot sa zic si eu ca "c'est fini" :) pana in Februarie viitor. Cu zona de awards evident, next week back to the usual movie entries ;)
Inca dezaprob decizia de anul trecut cand Academia Americana de Film a hotarat sa expandeze nominalizarile pentru cel mai bun film la 10. E doar marketing si nimic altceva. E clar de la o posta ca poti da la o parte din categoria asta titluri care n-au nici o sansa. Dar totusi e si o parte buna. Daca anul trecut au fost filme atat de slabe ca ma mir ca au reusit sa nominalizeze zece, anul asta e cred cel mai bun calitativ din ultimii zece la Oscar ca numar de titluri. In general aveam una, maxim doua, daca nu chiar zero filme nominalizate aici care efectiv mi-au placut. La un nivel suficient ca sa vreau sa le mai revad candva. Anul asta am cinci. Din astea cinci consider ca unul ar merita sa ia Oscarul pentru cel mai bun film, si unul mi-ar placea sa il ia. Dar n-o sa fie nici unul nici altul. Hai sa vedem nominalizarile ...
"Black Swan" - .. tocmai imi dau seama ca am gresit mai sus. Mi-au placut cinci filme suficient de mult, dar totusi unul din ele nu stiu daca as vrea sa-l revad. E un film care mi-a placut din punct de vedere al realizarii si rezultatului final. E unul din cele doua filme din cele zece care reuseste sa-ti creeze un sentiment destul de intens ca sa iti schimbe starea de spirit care ai avut-o cu un minut inainte sa inceapa. Cred ca e cel mai bun film care l-am vazut vreodata care exploateaza ca subiect o problema mentala. E povestea unei balerine care isi doreste atat de mult un rol incat dezvolta o psihoza destul de avansata (cred ca e mai mai aproape de psihoza decat de schizofrenie din ce cultura generala mai am si eu). Filmul reuseste sa fie atat de eficace in a prezenta toata povestea asta incat efectiv te sperii la gandul ca asa ceva e plauzibil in realitate. Toata angoasa, frica, tensiunea, dementa sunt exprimate foarte eficient in modul cum e lucrat filmul. Am scris relativ la asta in sectiunile anterioare ( am uitat sa amintesc de cadrele cu oglinzi la imagine :) ). Ca sa n-o mai lungesc, pentru ca mai e mult in fata, chit ca probabil e filmul care reuseste sa exprime cel mai bine ideea de fond care o are, e totusi de nisa, si nu-l vad decat cel mult pe locul 3 poate ca favorit la Oscar.
"The Fighter" - e filmul care are probabil cea mai buna distributie din tot ce avem aici, la egalitate sau poate chiar un pic peste "The King's Speech". E un fel de "Rocky" bazat pe fapte reale - povestea unui boxer dintr-un cartier sarac ajuns campion. Am scris in detaliu despre film in ianuarie - aici. Deci nu stiu daca are sens sa mai zic prea multe acum. E unul din filmele pe care eu n-as paria de nici o culoare la Oscar decat pentru actori. Pentru ca restul a fost vazut deja in prea multe productii cam cu acelasi subiect (care se pare ca plac suficient de mult la americani sa le tot premieze, dar totusi nu cred ca si pentru cel mai bun film).
"Inception" - ... off, asta e filmul care mi-ar place sa ia Oscarul. Sanse insa cam pauza, avand in vedere ca n-a primit nominalizare nici la regie - chestie care mie nu mi se pare atat de surprinzatoare cu faptul ca n-a primit nominalizare nici la montaj. Care montaj, cred ca e mai bun decat toate nominalizarile care le avem acolo. Nu stiu nici un film in ultimii 20 de ani care sa fi luat premiul pentru cel mai bun film si sa nu fie nominalizat macar la una din categoriile astea, deci ar fi o surpriza mare sa vedem "Inception" ca best picture ( eu sper sa o vad :) ). Despre film am scris mai multe asta vara in august - aici. E un story care e bazat pe conceptul de lucid dreaming, in rezumat invartindu-se in jurul unui grup de indivizi capabili sa manipuleze informatia la nivel de subconstient. E genul meu preferat de SF si de film in general, iar ceea ce ziceam mai sus cu lipsa nominalizarii la regie ca nu ma surprinde as putea s-o explic dar dintr-un punct de vedere destul de personal care nu stiu cat se si aplica. Pe scurt singura problema pe care o vad la film e ca nu are atata "caldura" pentru povestea care o zice cat ar putea sa aiba. Nu ajunge sa-ti imprime un sentiment suficient de puternic fata de personaje sau de actiune. As putea fi contrazis la asta, dar am zis, e un punct personal de vedere, si as trimite a nu stiu cata oara la o lectura: "Ubik" de P.K.Dick (de unde sincer sa fiu mie mi se pare ca "Inception" a preluat cam multe pentru a fi asa de original cum zic criticile). Mai multe am scris in vara, si mai multe o sa mai scriu poate pe versiunea engleza de blog, ca n-am referinta referinta anterioara acolo. Raman la parerea ca "The Prestige" e cel mai bun film al lui Nolan, pentru mine cel putin, pentru ca a fost cel mai puternic ca impresie. Dar pentru ca "Inception" e una din povestile care mi-am dorit mult sa le vad puse pe ecran :) raman si cu dorinta sa-l vad luand Oscarul aici, desi mi se pare foarte implauzibil. Ca sa inchei cu "Inception" o sa dau un quote, care din pacate in feelingul dat de Inception nu se regaseste suficient in prim plan .. cu un warning pe care nici n-as fi vrut sa-l spun, dar ma simt nevoit s-o fac, forget the religious point of view when you read the next lines, e o idee care poate pe undeva poate avea o oarecare legatura dar ceea ce vrea sa exprime ca esenta e complet distinct - e legat de subconstient (cel putin asta e interpretarea mea in contextul cartii) : "I am Ubik. Before the universe was, I am. I made the suns. I made the worlds. I created the lives and the places they inhabit; I move them here, I put them there. They go as I say, they do as I tell them. I am the word and my name is never spoken, the name which no one knows. I am called Ubik, but that is not my name. I am. I shall always be."
"The Kids Are All Right" - ... parca am cazut de pe un varf frumos de munte intr-o mlastina noroioasa numai cand am scris titlul, dupa filmul de dinainte. De-a lungul timpului am vazut la Oscar pentru best movie suficiente comedii cu valente serioase de drama care de care mai traznite: "Little Miss Sunshine", "Juno", "A Man Apart", etc. Cumva mi-au placut toate, iar in unele cazuri chiar mai mult decat restul nominalizarilor. Si asta in ciuda faptului ca nu-s un amator de comedii. Dar din cand in cand prinde bine cate una. Faptul ca nu-s amator se trage in special din cauza ca probabil e genul ce cel mai mare procent de junk movies pe an = subiecte rasuflate si rasutilizate, care vor sa fie funny. La Oscar din fericire nu prea ajunge asa ceva. Si totusi, anul asta ... "The Kids Are All Right" respecta reteta de original si crazy ca subiect: avem un cuplu de lesbiene cu doi copii - o fata si un baiat, conceputi cu ajutorul unei banci de sperma, care doresc intr-o buna zi sa-si cunoasca tatal. Dar cam aici se opreste toata legatura cu linia comediilor de pana acum .. avem doar originalitatea intrigii. Filmul e mai mult o drama in toata regula, cu multe clisee in dialog si cu multe puncte lasate vraiste (example spoiler .. si mai sunt si altele: nu e foarte clar ce se alege de tatal celor doi in final, e uitat pe undeva cu vreo douazeci de minute inainte de end titles cand pleaca sucarit pe motocicleta in urma unei certi care parca totusi nu e destul de convingatoare ca sa-l scoata complet din story). Mai mult nu prea am ce sa zic, decat ca la categoria asta pe undeva mai jos am un titlu pe care-l boicotez de ceva vreme si totusi tre' sa recunosc ca mi s-a parut mai bun ca asta.
"The King's Speech" e considerat de multa lume ca favorit la Oscarul pentru cel mai bun film anul asta, pe baza celor 12 nominalizari care le are, a BAFTA-ului pe care l-a luat nu demult si a altor cateva premii. Imi permit sa nu fiu de acord. La englezi era destul de evident ca o sa prinda cel mai bun film, la Oscar e alta poveste. Nu stiu ... Poate ma insel eu, dar .. nu vreau sa ma laud, asta nu s-a mai intamplat de la "Chicago" ( na, o fi trecut suficient pentru inca o eroare :) ). Nu zic ca filmul nu e bun. Mi se pare doar prea .. normal. Oscarul in general ajunge la ceva ce e un pic mai iesit din tipare = se distinge cat de cat in genul din care face parte. Aici principalul aspect de luat in seama e distributia, si in special rolul lui Colin Firth ca George al VI-lea. Dar oricat de bine ar fi spusa si jucata bucata de viata de dinainte de razboi a regelui Marii Britanii, cu toate chinurile legate de problemele de vorbire, nu cred ca e suficient sa scoata filmul asta foarte mult in afara dintr-o droaie de alte filme cu nuanta istorica made in UK. Asta am zis si in intrarea trecuta la regie, pentru ca acolo mi se pare ca sta responsabilitatea pentru asa ceva. O fi mai bun ca alte productii, dar nu mult mai original fata de alte productii. Concluzie: conform parerii generale, am ajuns si eu sa-l consider printre favoritii la Oscar, dar l-as plasa totusi pe pozitia 2 din cauza a ce e mai sus (cat pentru merite efectiv ... overrated).
"127 Hours" e filmul pe care eu il vad cel mai complet dintre toate nominalizarile, si din cauza asta si cel mai indreptatit sa ia Oscarul aici. Chestie care n-o sa se intample fiind destul de outsider fata de productii cu bugete mai mari si cu marketing mai consistent. Unde mai pui ca nici n-a incaput ca nominalizare la regie. Am mai zis-o de multe ori. Nu ma prea dau in vant dupa filme bazate pe cazuri reale. Dar aici e o exceptie. Nu stiu cat de catchy suna povestea unui individ care a stat 127 de ore singur in munti blocat sub un bolovan, dar filmul merita vazut din mai multe motive decat doar story-ul. Ai regie, ai imagine, ai montaj, ai coloana sonora, ai doar un actor dar care face cat mai multi (la propriu uneori). Am scris suficient cred despre film acum o luna si un pic - aici. Ideea e ca privind toata lista de nominalizari, daca m-ai pune sa aleg ca film as merge probabil in prima faza pe "Inception" fara sa ma gandesc prea mult (am si zis de altfel ca il prefer). Dar daca le iau pe toate si le cantaresc pe fiecare aspect ce tine de productia unui film, cea mai buna medie is destul de convins ca o are "127 Hours". Si cum la imagine n-a prins nominalizare ca sa punctez acolo, am zis sa compensez un pic cu next clip aici - abordarea cu doi directori de imagine nu tin minte s-o mai fi vazut vreodata deci pentru mine e ceva nou, iar despre rezultat .. :) am mai scris.
"The Social Network" e optiunea mea daca ar fi sa pariez pe castigatorul pentru cel mai bun film. E cred cel mai apreciat de critica din tot ce avem aici, si suficient de public si de industria de film ca sa prinda Oscarul (desi pentru ultimele doua intr-adevar "The King's Speech" e cam aproape). Pentru mine a fost un film interesant documentaristic in primul rand, ca sa iti faci o idee despre originile Facebook (nu stiu cat e si de autentic). Ca productie cinematografica .. so & so. Are cateva puncte bune, dar nu mi s-a parut nimic extraordinar (poate coloana sonora care e ceva diferit de ce auzi in mod obisnuit). Problema e ca storyul nu stiu de ce ma lasa cam rece. E un film care mi-a lasat impresia ca fiecare departament de la regizor pana la editorul de sunet si-a batut capul sa scoata maxim. Si asta din cauza ca subiectul nu e chiar cel mai spectaculos posibil, lasand la o parte statutul curent al personajului principal de cel mai tanar bilionar din US. Ma refer la desfasurare, care nu e cu mult mai alerta decat "The King's Speech" daca stai si te gandesti un pic. Cum ziceam insa, cam toata lumea care a lucrat la filmul asta a facut ce-a facut si a reusit sa scoata ceva care sa nu para lent deloc. Dupa ce-l vezi s-ar putea sa ai impresia ca ai vazut un film slow paced, dar in timp ce il vezi nu. Asta din punctul meu de vedere ar fi meritul principal. Dar asta dupa mine nu e suficient sa-l faca cel mai bun film. Si totusi, asa cred ca o sa fie la Oscarurile de anul asta.
"Toy Story 3" .. inteleg ideea de marketing de a extinde cel mai bun film de la 5 la 10 nominalizari, dar nu inteleg de ce avem animatii nominalizate aici. Exista categorie de cea mai buna animatie, cel mai bun film strain, cel mai bun documentar. Cel mai bun film al anului in principiu ar trebui sa fie disociat de astea, si e, mai putin de animatie. Nu am absolut impotriva de a da premiul pentru cel mai bun film la o animatie - ba chiar sincer sa fiu cred ca nivelul la animatii a ajuns atat de sus ca ar merita sa fie mai multe nominalizate aici. Dar in cazul asta nu prea mai vad sensul sa aiba si o categorie proprie. Intrebare incuietoare: daca avem "Toy Story 3" nominalizat la cel mai bun film, ia ghici care-o sa fie cea mai buna animatie la Oscarurile de anul asta ? As vrea enorm de mult sa ma insel... Asta e motivul pentru care anul asta am dus un mic boicot impotriva categoriei respective si n-am mai scris despre ea. Adevarul e ca nici n-am vazut al treilea nominalizat acolo. Dar "How to Train Your Dragon" mi se pare mult peste "Toy Story 3". Iar faptul ca "Toy Story 3" a luat o nominalizare pentru cel mai bun film e ca si cum l-ar salta o clasa macar mai sus. Why ? Mai ales ca e clar de la o posta ca n-are cum sa ia Oscar pentru cel mai bun film. "Toy Story 3" e o animatie buna, dar e mai jos si decat "Up" si decat "Wall-E" in ce a facut Pixar pana acum, si s-ar putea si fata de altele. Ce l-a ridicat e marketingul, faptul ca e o continuare dupa o serie de succes, si ca scrie Pixar pe el. Ceea ce ma enerveaza cel mai tare is toate reviewurile care il lauda pentru ca e "deep" si mult mai "adult oriented" decat productia DreamWorks. For God sake ... daca un adult are nevoie de un film care mai are un pic si ajunge sa puna si "boo-hoo-hoo" pe fundal pe momentele lacrimogene cam cum is hohotele de ras prin sitcomuri ca sa-l considere deep .. prefer sa raman in categoria de target de la DreamWorks care o fi aia. "How to Train Your Dragon" e un film care are "ceva" in spate la tot umorul si sarcasmul fara sa-l puna pe tava in modul in care o face Pixar mai tot timpul. Tre' sa dai singur la o parte perdeaua ca sa te uiti pe geam, nu esti realmente tras afara prin el. Dupa mine cam asta inseamna "deep" (probabil lumea cam uita definitia din dictionar a cuvantului). Probabil ce am scris suna foarte anti "Toy Story 3", si din pacate n-as vrea sa fie asa pentru ca dupa cum am zis e o animatie buna, iar pe partea tehnica Pixar ramane in top - asta trebuie sa recunosc. Problema mea e mai putin cu "Toy Story 3" ci cu critica fata de "Toy Story 3". Si cu asta "end of story" aici ...
"True Grit" cred ca are sanse la Oscar destul de apropiate cu "Black Swan". Deci ar fi tot undeva pe pozitia a treia. Am scris in ianuarie (aici) despre film, iar intrarea asta a ajuns suficient de lunga ca s-o mai lungesc repetandu-ma. E vorba de un western regizat de Coen Brothers care urmareste povestea unei fete ce angajeaza un federal marshall sa-i razbune tatal ucis. E un film care cred ca ar place oricui, si de asta eu nu-l vad ca un western tipic, desi multa lume zice ca e destul de old school. I don't agree with that. Scenariul e presarat cu suficiente dialoguri de duh, iar imaginea si coloana sonora sunt ceva incantator (desi ultima n-a luat nici o nominalizare). Suficient ca sa faca filmul destul de original. Are 10 nominalizari la Oscar, inclusiv pentru regie si montaj, iar asta l-ar putea pune in pozitia de surpriza a serii, desi nimeni nu prea se asteapta la asa ceva. Iar eu personal, nu m-as supara daca as gresi predictia si as vedea "True Grit" in loc de "The Social Network" cel mai bun film chiar daca sustin mai mult "Inception" si "127 Hours" ( cu "The King's Speech" as avea o problema :) ).
"Winter's Bone" .. am inceput cu unul din cele doua filme nominalizate care ca intensitate in feelingul ce ti-l creaza sunt peste restul, si termin cu al doilea. Spre deosebire de "Black Swan" care mai mult te sperie ca idee de fond aici ai tensiune pura care tot creste pana la final. Subiectul se invarte in jurul unei fete care isi cauta tatal disparut pentru a-l duce in fata politiei ca sa nu-si piarda casa pusa gaj pentru eliberarea conditionata, iar tensiune pura = nu stii daca nu cumva "dispare" si ea in urmatoarele 5 minute pe mare parte din durata filmului. Am scris despre film in paralel cu "True Grit" (linkul e mai sus). "Winter's Bone" e un indie movie = low budget, dar pentru ce are de pus pe ecran e mai mult decat suficient, ceea ce arata ca nu-ti trebuie chiar fonduri cat pentru "Avatar" ca sa scoti ceva suficient de bun ( clar peste "Avatar" in cazul de fata, desi probabil nu suporta comparatia :) ). Si ca sa termin o data cu intrarea asta ultra-lungita nu pot sa zic decat ca in ciuda tensiunii degajate de film, spre deosebire de "Black Swan" asta e un titlu care as vrea sa-l revad, pentru ca desi dur, finalul aduce cel putin un iz optimist de warm feeling care conteaza enorm de mult.
Ok, cred ca am batut recordul la long entry :D (am inceput-o vineri, si am terminat-o sambata, e o premiera even for me :-p). Am indoieli majore ca o sa existe cineva care ajunge pana la randul asta :)) decat daca o ia de la coada la cap, deci nici nu stiu pentru ce-mi mai bat capul sa mai tastez acum. In fine ... Multumita vacantei de iarna si a faptului ca Academia Americana n-a prea iesit din cele 10 filme nominalizate pentru cel mai bun nici la restul de categorii, am reusit si eu sa acopar luna asta cred ca destule categorii. Oricum de saptamana viitoare, revin la rata obisnuita de o postare pe saptamana, cu un film bun sper :).
Postări
