Ma gandeam sa sar intrarea finala anul asta. Pe langa faptul ca ultimele le-am grabit la niste ore imposibile, sunt chiar dezamagit de selectie... Tot am sperat saptamana asta cand am vazut film dupa film, pe bucatele, cand am apucat, ca I'll get to "the one". Well, I didn't ... desi ar fi o mica exceptie poate...
Despre "Arrival" am mai scris. E o idee interesanta in zona "time travel", dar cu o explicatie greu credibila in final, ceea ce pana la urma e vina materialului bibliografic, nu a filmului. Cat despre film, it's not Villeneuve's best ... Enough said.
"Fences" e o adaptare dupa o piesa, al carui autor e si nominalizat de altfel postum pentru scenariu, unde avem o bucatica din viata unei familii de culoare. Filmul trece de partea legata de aspectele rasiale, si intra intr-o zona mai generala a ce inseamna probleme de familie. As zice ca a doua parte e definitorie pentru ideea de "families are very complicated" si poate atinge puncte sensibile in functie de privitor, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci de prima jumatate care mi se pare mult, mult prea lungita...
Am mai scris si despre "Hacksaw Ridge". Asta e mica exceptie de care ziceam. Totusi, chiar daca filmul e bun indiscutabil, si e o revenire de apreciat pentru Gibson, ceva parca lipseste... Ceva ce am avut si in "Apocalypto", si in "Passion", si mai ales in "Braveheart". There's some feeling there care aici parca nu se simte, nu chiar atat de mult :) ...
"Hell or High Water" e un revenge story. Si ca orice revenge story are un soi de romantism care prinde. Doi frati, dintr-o alta familie problematica (e o tema recurenta anul asta), se hotarasc sa rezolve o problema a unei ipoteci cu clauze nesimtite chiar cu "ajutorul" bancii care a stat la origine. As zice ca pana la un punct filmul e ok, dar parca pe final a devenit prea dur prin cateva morti gratuite... sau devin eu din ce in ce mai dezgustat de realismul vietii si prefer povestea :)...
"Hidden Figures" e un soi de biopic a trei femei de culoare care au lucrat la NASA pe zona de calcule/analiza in perioada primelor misiuni spatiale. Nu pot sa zic ca filmul e rau, dar din perspectiva cuiva care lucreaza in zona tehnica, n-am cum sa nu trec cu vederea niste exagerari care il trag in jos. In plus, din pacate mi-a venit cumva in minte o comparatie cu "A Beautiful Mind", si ce-avem aici e departe tare...
Si ajungem la "La La Land" despre care iar am mai scris. Ce as putea adauga, avand in vedere si aprecierea masiva, e ca tind sa cred ca lumea e cam satula de problemele din viata de zi cu zi, fie ca tin de familie, de saracie, de inechitate sociala/rasiala/etc, si asteapta de la un film exact ceea ce zic de mult ca ar trebui sa ofere = un timp de liniste mentala in care sa poti sa-ti clatesti creierul cu o poveste. Iar "La La Land" trebuie sa admit ca e cel care se apropie cel mai mult din lista asta, desi... chiar si aici, finalul te aduce-n realitate.
"Lion" prezinta alta poveste de viata iesita din comun, a unui copil din India ratacit la peste 1500 km distanta de mama sa, adoptat de un cuplu de australieni, si care dupa vreo 25 de ani reuseste sa gaseasca acul in carul cu fan... Sau mai precis satul natal, si rudele ce inca mai traiesc. Povestea e emotionanta, si chiar daca ironia face ca ratacirea sa fi fost "pozitiva" probabil pana la urma in viata respectivului, subiectul e totusi unul trist...
"Manchester by the Sea" ne aduce iar alta familie cu probleme in prim plan. Personajul principal e nevoit sa se intoarca in comunitatea natala dupa decesul fratelui, de unde plecase in urma unui incendiu provocat din neglijenta, pentru a avea grija de un nepot adolescent. Partea interesanta aici e un calm care-l are filmul de la inceput pana la sfarsit. Parca iti transmite cumva ca lucrurile se aseaza pana la urma, oricat de complicata o fi situatia... Asa o fi, asa n-o fi... In any case, it's more comforting :)
"Moonlight" trece prin trei perioade - copilarie, adolescenta, maturitate, a unui tanar gay de culoare dintr-o comunitate cu probleme de prin Florida. Nici aici nu scapam de factorul "family issues". Mai dur si mai amar parca decat in restul, si fara o "solutionare" de final. Nu-i ce vreau de la un film, I'm sorry. Cam apare insa ca second favorite pentru statueta. Sper sa ramana in pozitia asta...
Verdict: Well... "La La Land" pare sa n-aiba concurenta, deci nu cred ca mai vedem vreo surpriza :). Eu raman la optiunea personala ca "Hacksaw Ridge" e cel mai bun film de aici. Macar prin prisma irealitatii realului care il face de poveste ;) ...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu