Oscar 2012 - Best Picture

In sfarsit am ajuns si anul asta la ultima intrare pe tema Oscar, si sper sa termin de scris in timp util ca sa mai aiba sens sa fie citita inainte de premii :) (I'm gettin' slow with this "live" writing lately ... chit ca o fac pe fuga mai totdeauna). Considerand asteptarile avute vis-a-vis de timpul disponibil cu 8 postari si 9 categorii acoperite (inclusiv cea de fata) pot sa ma declar multumit macar de cantitate (oricum mai mica decat cea de last year cu 10 respectiv 12). Dar probabil contabilitatea asta nu intereseaza pe nimeni asa ca sa trecem la filme:

"The Artist" - productia franceza care a facut senzatie e destul de previzibil si optiunea castigatoare din ce avem aici ( statistic pana anul trecut n-am mai dat-o in bara cu predictia de la "Chicago", poate n-o zbarcesc totusi din nou :) ). Relativ la poveste, care pentru mine e cam prea simplista, o sa las clipul de mai jos sa zica una-doua. In rest, ca impresie o sa ma risc sa zic ca aici avem ceva de genul "Avatar effect" oricat de weird as suna :) Adica ... filmul a prins in special din cauza diferentei fata de ce poti vedea la cinema in rest. Mut, alb-negru, dimensiuni de pelicula si filtrare imagine a la anii '20, samd, etc. Cu alte cuvinte, pastrand proportiile, a fost ceva cam la fel de "nou" ca si "Avatar". Diferenta e insa una majora in ce ramane pe langa partea tehnica = daca "Avatar" are un script targetat pentru un IQ de 60, "The Artist" desi simplist asa cum am spus, sta totusi mult mai bine, si mai are si actori care chit ca nu-i auzi chiar joaca (ceea ce ma face sa ma-ntreb daca "Avatar" nu era mai de Doamne-Ajuta daca era mut). Totusi, faptul ca "The Artist" e (probabil n-am verificat) favorit la pariuri dupa mine vine in mare parte din lipsa de concurenta. Daca anul trecut cred ca a fost cel mai bun din ultimii 10 vis-a-vis de nominalizari, media de anul asta cred ca e fix pe dos. Ce ar fi interesant de facut e o comparatie fata de cateva filme mute de la inceputul secolului trecut, ipotetic refacute in prezent. Si cred ( tot ipotetic :) ) ca am avea sanse de a ajunge la concluzia ca ar fi cazul de trimis un Oscar inapoi in timp ;)



"The Descendants" - e filmul care mi-as dori sa-mi strice predictia de anul asta. Am scris suficient de mult cu alte ocazii ca sa ma lungesc atata cat am facut-o mai sus (a se vedea intrarea de blog din Ianuarie). Pe scurt e filmul care a avut cel mai puternic impact ca feeling in ce ma priveste, intr-un mod pozitiv (pentru ca ar mai fi un titlu mai jos care e un pic in alt registru). Am tot zis de locatie si cat de bine e exploatata desfasurarea in Hawaii. Ce nu mai stiu daca am scris e ca ai sanse sa ajungi sa relationezi la un moment dat ideea de haz de necaz cu ce probleme ai tu pe cap ( mai ales daca se apropie ca nivel de weirdness de cele din film :) ), chestie care cel putin temporar are sanse sa te faca sa te simti mai bine. Si asta pentru ca filmul e suficient de cald (and that's not about Hawaii :) desi ajuta) ca sa te traga un pic afara dintr-o stare rece (and that's not about the winter :) desi s-a nimerit asa).



"Extremely Loud and Incredibly Close" - e cred statistic vorbind cel mai low-rated film nominalizat aici de prin '95 incoace (asta pentru ca incepe sa ma lase memoria pentru ce-i mai devreme). Chestie care confirma nivelul calitativ de anul asta. Oare de ce-or fi pus noua nominalizari in loc de zece aici ? ... desi acuma ca sa fim fair sunt filme care puteau completa locul. Dar, revenind la EL & IC, ma asteptam considerand criticile sa fie mult mai prost decat a fost. Asta nu inseamna contrariul. Povestea are ceva potential - pe scurt, avem un baiat, aparent suferind de Asperger, care trece prin trauma pierderii tatalui in atentatele din 11 Septembrie. Iar partea de potential vine dintr-un "quest" pe care si-l construieste pentru gasirea incuietorii unei chei, aparent lasata de cel disparut. Ma rog, nu stiu cat de clar e dar filmul e ceva mai lamuritor. Prima problema vine din tragismul care e cam exagerat, de la script pana la interpretare si mai departe. A doua problema vine din fire neterminate ale actiunii, situatii putin credibile dar care se vor, si alte chestii din astea ... Concluzie: probabil e cel mai sigur pariu pentru ceva de genul: cine crezi ca nu castiga Oscarul anul asta ?



"The Help" - e alt film care cu riscul sa par insensibil e usor cam prea "lacrimogen" spre final in special, dar in acelasi timp si la cu totul alt nivel decat cel de mai sus. E cred productia care mi-a placut cel mai mult (din cat imi aduc aminte) dintre cam toate filmele pe care le-am vazut ever legate de probleme de segregare rasiala & stuff like that. Actiunea e plasata in anii '60 in Jackson, Mississippi unde o tanara jurnalista cu vederi ceva mai deschise si normale decat comunitatea de albi din care face parte, decide sa scrie o carte despre situatia menajerelor de culoare. In ciuda subiectului filmul e chiar fun to watch, nu simti deloc cele aproape doua ore si jumatate care le are, iar pe partea de acting (ca tot am sarit categoriile) e cred cam singurul titlu care pe ansamblu se ridica la acelasi nivel al distributiei cu "The Artist".



"Hugo" - e filmul cu cele mai multe nominalizari de anul asta, si asta il face sa fie oarecum principalul contracandidat pentru "The Artist". Pe de alta parte daca luam de exemplu "True Grit" de anul trecut tot cu 10 nominalizari si 0 premii situatia arata altfel (desi si nominalizatii de anul trecut aratau altfel). Daca ar fi sa fac o comparatie, povestea din "Hugo" nu e mult mai complexa decat cea din "The Artist". Dar asa cum ziceam, chit ca aici avem 3D - "the Avatar effect" s-a mutat dincolo pentru originalitate. Cum din cauza numarului de nominalizari am ajuns sa scriu in fiecare intrare de anul asta despre "Hugo", o s-o scurtez acum si las trailerul sa faca rezumatul povestii care pana la urma e mai mult despre Georges Melies (tocmai realizez .. it's funny ca filmul + the book are un nume + pana si trailerul bate in alta parte dar the main point e viata altcuiva).



"Midnight in Paris" - e al n-spelea episod din seria "Woody Allen reloaded". Ce sa mai zic in plus decat ce am zis la regie si pe la art direction ... Nu prea stiu. Fac si eu un "reload" :) : e povestea unui scriitor aspirant ajuns cu logodnica la Paris unde descopera un "teleportor" sub forma unei masini de epoca care la fiecare miez de noapte il duce undeva la inceputul secolului XX in mijlocul clasicilor literaturii americane si nu numai. Totul in stil pur Woody Allen = acelasi gen de dialoguri si comic social de care se pare ca nu se mai satura critica de mai bine de 20 de ani incoace (pana si fonturile utilizate pe credits is la fel ... am vazut de curand "Hannah & her Sisters" din .. '86 ! no change). In alta ordine de idei .. rezultatul ramane ceva decent de vazut inainte de somn ...



"Moneyball" - trebuia sa avem si un sports related movie, iar daca nu-i box e baseball. Nu stiu daca nu ma repet cumva dar principal de punctat aici e rolul lui Brad Pitt, care ma risc sa zic ca-i cel mai bun in care l-am vazut (un pic peste "Army of the 12 Monkeys"). Habar n-am cum e in realitate team managerul, care a a acceptat introducerea teoriei statistice ca instrument pentru crearea echipelor in baseballul american (subiectul filmului - more or less) dar Pitt face un rol de exceptie. Probabil Oscarul n-o sa-l ia (mai e "The Artist" prin preajma, cu Jean Dujardin in forma maxima), dar oricum cel putin in ochii mei a crescut ca talent actoricesc. The rest is in the trailer ...



"The Tree of Life" - e probabil cel mai "deep" film din cele nominalizate aici, si de fapt nu probabil, cred ca e cam singurul (cu o usoara tendinta de filosofie mai ascunsa in spatele a ce poti deduce imediat la "The Descendants" dar nu prea multa). N-o sa stau acuma sa-l descos. E genul de film care merita lasat pentru fiecare sa-l rumege cum si cat poate. Subiectul nu prea exista - franturi din viata unui baiat cu un tata autoritar (din nou Brad Pitt, dar parca nu la acelasi nivel ca mai sus). Ceea ce te tine totusi langa ecran e stilul cum e lucrat si inca o data un plus pentru Malick ca regizor si unul si mai mare pentru Lubecki ca director de imagine. E un film care a luat Palme d'Or la Cannes si a fost ignorat total la BAFTA. Doua motive pentru care nu ma asteptam la cine stie ce - totdeauna Cannes'ul mi s-a parut mai mult "snobism critic" decat valoare reala + nici macar acuma nu pot sa zic ca-mi place Malick ca regizor - astept sa-mi confirme ca n-a fost un accident. Daca ar fi insa sa judec obiectiv dupa ce l-am vazut si am vazut si restul nominalizarilor, e probabil cel mai indreptatit titlu sa apara aici. Raman cu preferinta pentru "Descendants" dar nu pot sa nu remarc superioritatea in cazul de fata pe zone unde acolo n-ai mare branza, cum ar fi imaginea spre exemplu care conteaza mult. Si din cauza asta pot sa-l includ langa cel amintit si "Hugo" in lista de posibile surprize pentru anuntul final de "And the Oscar goes to ...".



"War Horse" - incheie alfabetic lista de anul asta. Prea multe de zis in plus fata de ce am mai comentat pe la alte categorii nu am. In alti ani (ca si alte titluri de aici) filmul asta n-ar fi ajuns cu nominalizarile asa departe. Ca sa fiu scurt, concureaza "Extremely Loud & Incredibly Close" la tragism exagerat si probabil in filmografia lui Spielberg e pe undeva spre coada (se pare ca primul razboi mondial nu-l prinde asa bine). Totusi, si parca am mai zis-o ... e un film care ca poveste e "urmaribil" = suficient de larg ca spatiu temporal ca sa nu para lungit si cu destul continut si in adancime ca sa nu para foarte simplist. Dar nici prea "deep" nu e ...



So .. cam avem dominanta franceza la Oscarurile de anul asta, deci pot sa zic si eu ca "c'est fini" :) pana in Februarie viitor. Cu zona de awards evident, next week back to the usual movie entries ;)