Pe criteriul "sa compensam stilul grabit al intrarilor de blog cu nivelul calitativ al filmelor" (Doamne, ce tagline necomercial ...) m-am oprit tura asta la o productie probabil obscura, made for TV, long ago, de HBO in colaborare cu BBC. Daca iti plac thrillerele cu submarine sau macar contextul US vs USSR in timpul Razboiului Rece ce-avem aici e must see. In ciuda numelui anonim si bugetului mic, "Hostile Waters" are locul lui langa titluri mult mai cunoscute ca "U-571", "Crimson Tide", "K19: The Widowmaker" sau "Hunt for Red October".
Filmul e bazat pe un incident real, si asa obscur cum pare a creat si ceva controverse la data lansarii vis-a-vis de cauza declansatoare a incidentului (spoiler: ciocnirea dintre doua submarine care se pare ca e totusi cu semn de intrebare). Ca si "K19" din lista de mai sus, filmul e parca mai mult un disaster movie decat un thriller, dar spre deosebire de genul "clasic" = "2012", "Volcano", "Gravity", samd - e cu totul altceva ... Poate o fi doar impresia proprie, dar settingul de submarin cu potential de calamitate nucleara da un feeling aparte. Poate si din cauza ca de-a lungul timpului situatia asta a fost pana la urma un risc asumat de multe, multe ori la cate ambarcatiuni dotate cu reactor s-au plimbat pe sub oceane. Anyway, intorcandu-ne la film, pe langa partea de actiune avem si o distributie faina: Rutger Hauer, Martin Sheen, Max von Sydow, Colm Feore si altii.
Un singur minus mai consistent as putea sa remarc, si anume ca nush de ce dar atmosfera de submarinul sovietic mi s-a parut parca prea americana, culminand cu finalul filmului (care ma rog, nu mai e pe submarin). In rest, lasand the true facts la o parte si rezumandu-ne doar la nivelul de realism filmic, ce avem aici e probabil mai credibil si atent lucrat decat multe din seria amintita mai devreme. Poate nu asa engaging ca "Hunt for Red October", dar oricum departe de a plictisi :) ...
Stiam ca n-apuc sa vad decat un film maxim saptamana in curs - si am reusit s-o fac intre 1:30 - 3:30 asta noapte - asa ca am zis s-aleg un titlu despre care sa am ce scrie = cu asteptari destul de mari. "L'affaire Farewell" catalogat de IMDb ca spy thriller, inspirat de fapte reale de prin Razboiul Rece, si cu un rating destul de bunisor + productie europeana (de fapt coproductie franco-ruso-bosniaco-americana si s-ar putea sa mai intre niste tari), deci posibil ceva mai putin comercial/superficial decat media obisnuita, parea o alegere buna. Si a fost ... cu o mica problema ... nu prea stiu ce sa scriu :) ( deci iar o sa iasa o gramada :)) ) .. o sa incep cu subiectul ..
In primul rand filmul tinde destul de mult spre drama, cu toata clasificarea lui ca thriller. In nici un caz a nu te astepta la ceva de gen "Bourne" movies - nici macar la nivelul lui "Bourne" varianta originala made for TV cu Richard Chamberlain care e more story less action (si personal o prefer, desi is ok si restul). Filmul spune o poveste partial adevarata, dupa cum ziceam, intamplata undeva intre 1981-1983 daca nu gresesc, la Moscova, in fosta URSS. Mai exact un inginer francez detasat la locul de munca impreuna cu familia - sotie + doi copii, in spatiul sovietic, ajunge fara voia lui sa fie folosit ca intermediar pentru transfer de informatii secrete spre vest. Mai exact, un colonel KGB, dintr-un departament ce superviza activitatea externa de spionaj industrial in special din cate reiese din film, are o criza de idealism subita si in ideea de a schimba ceva in regimul de conducere a tarii, hotaraste sa-si saboteze serviciul secret in care activeaza. In scopul asta stabileste o legatura cu DST-ul francez (un fel de SRI = cu activitate preponderent interna = mai putin susceptibil la infiltrari de cartite din afara) prin intermediul sefului mai sus numitului inginer nimerit la mijloc. Ei.. si cam asta e ideea de la care pleaca filmul, mai exact colaborarea ciudata ce incalca mai toate "regulile" de spionaj, intre cei doi - un colonel rus daca nu semi-ticnit cel putin aiurit ( desi.. dupa propriile standarde - perfect normal :) ) cu veleitati pentru poezia franceza care nu prea da doi bani pe existenta zilei de maine in ce-l priveste, si de partea vestica un tip fara nici o tangenta cu activitati de genul asta stresat la maxim pana la nivel de ulcer vis-a-vis de ziua de maine.
Filmul tinde destul spre drama si din cauza ca se invarte relativ multisor si pe langa viata de familie + problemele generate in zona asta a activitatii celor doi, si cum de altfel pare evident de pe la inceput, povestea nu se termina chiar bine pentru toata lumea. Pentru cine da, si pentru cine nu .. esti tinut insa in priza pana la final ca sa afli, si de asta n-o sa zic nici eu mai clar. Poti sa afli daca tii musai cu un search pe Wikipedia vis-a-vis de personajul real ce sta la baza - Vladimir Vetrov, in film fiind numit colonelul Gregoriev. Dar e pacat de film daca o faci inainte sa-l vezi. However, eu am fost destul de curios dupa, in ciuda orei tarzii ca sa mai zabovesc 5 minute sa-mi mai maresc un pic aria asta de cultura generala, iar rezultatul e ca the real facts din jurul povestii au un final cu o tenta ceva mai urata si mai stupida decat ce vezi in film. Deci nu e chiar true to the story ... In fine, filmul e film, tre' sa se si vanda - si la un moment dat finalul pare usor americanizat daca stai sa te gandesti = parca se mizeaza un pic prea mult pe imaginea de erou perfect. Cu toate astea, finalul asa cum o fi el, cu o usoara tenta lacrimogena (suna prea superficial fata de film da' nu am alta exprimare la indemana acum), prinde. Are tensiune, are lacrimi, are metafora, are de toate ... it's high level. In plus la general vorbind, faptele in sine din toata povestea asta, in care partea principala a fost deconspirarea unui numar impresionant de spioni din vest din asa zisa Linie X a KGB-ului, si un nivel fara precedent de informatii primite vis-a-vis de date in teorie secrete detinute de rusi despre cei din occident, se pare ca au existat la acelasi nivel din film si in realitate.
Trebuie sa mai zic si ceva despre movie-making, cu riscul sa ma lungesc ( cica nu stiam ce sa scriu :)) ) pentru ca merita. Imaginea are alternante - uneori pare banala, poate chiar prea banala, parca ai avea imagine de documentar fara pretentii. Alteori insa, cade in extrema cealalta, e absolut superba : is niste travellinguri luate din racursi, mergand cu camera in spate si urmarind personajul, scena cu grilajul din inchisoare spre final care coboara intre cei doi, panoramarea din fuga spre Finlanda si dupa scena de noapte, realmente metaforica, cu luna finlandeza din capatul soselei inzapezite, la fel scena de inceput cu un gros-plan pe lup + scena de final si iesirea in end credits cu red on white .. si mai sunt .. (poate suna ca bat campii pe-aici, dar efectiv is scene care chiar .. nush .. in tot contextul filmului cel putin contribuie poate inconstient la starea care ti-o creeaza). Muzica e compusa de Clint Mansell - din punctul meu de vedere unul din compozitorii de top de muzica de film la ora curenta ( "The Fountain", "Requiem for A Dream", etc ) . Nu e ceva care sa-ti sara in urechi ca sa zic asa, dar e acolo, se simte atat cat trebuie si cand trebuie + pe langa asta la coloana sonora se mai adauga si bucati din hiturile anilor '80 + mai vechi ca sa mai adauge la atmosfera. Apropo de asta, n-am putut sa nu remarc o grija destul de evidenta la detalii. E o scena destul de putin importanta cu o fotografie care daca nu ma-nsel se face cu un aparat Zenit, care daca stau si cotrobai prin casa cred ca am sanse sa gasesc un model identic + masinile ... Nu-s cine stie ce mare cunoscator sau innebunit dupa masini, dar cand eram destul de mic = in jurul lui '91 - '92 am avut ocazia sa stau cateva luni pe la vecinii nostri de peste Prut ( long story ). Tin minte destul de clar cam ce masini circulau = modelele de Lada, Volga, etc, care in mare se vad si in film. In plus, Volga era masina de high-level ca sa zic asa = n-avea oricine, iar cine avea automat era more or less suspect de calificativul "asta-i KGB-ist" :)) (apropo de film) . Motivatia din cate imi mai aduc aminte era ca se statea la coada de asteptare ca sa-ti vina o Volga daca aveai cu ce s-o cumperi. Main car pentru mai toata lumea era Lada & Zaporojetz. Na .. nu mai stiu .. it's long ago, & cum ziceam cred ca aveam vreo 9 ani pe-atunci.
Am lasat la urma, o precizare care probabil mergea in paragraful anterior ( sau acolo intra de obicei la cum imi structurez eu intrarile :) ) dar in cazul de fata, am fost atat de placut surprins de aspect incat merita sa-l accentuez in final ( in plus nu prea stiu cum sa-nchei :) ). Nu-s cine stie ce fan Emir Kusturica in ceea ce priveste filmele facute de mentionatul, dar habar n-aveam ca pe langa activitatea regizorala, omul in cauza mai si joaca din cand in cand. Rolul facut aici - colonelul rus - mi se pare absolut perfect. Cu riscul sa sune a exagerare, cred ca e unul din cele mai bune roluri care le-am vazut vreodata. Nush, eu zic ca surprinde excelent o nuanta de caracter de om aparent dus cu capul, si poate nu chiar aparent ci chiar dus, dar care undeva deep down below in ciuda unor actiuni uneori inexplicabile sau discutabile, chiar pentru el insusi, are un trigger de ratiune foarte clara si precisa care pe de o parte il face sa incerce sa evite pe cat posibil afectarea celor din jur (sau s-o repare in caz ca a produs-o), iar pe de alta sa mearga mai departe orice s-ar intampla. Poate suna prea criptic, dar in urma vizionarii filmului ar trebui sa fie mult mai clar :)
Rating: 5 out of 5
Cum sursele de YouTube nu par a fi chiar cele mai oficiale canale, o sa dau si trailerul original francez si cel mai nou pentru lansarea in US (sper ca macar unul supravietuieste):
Postări
