Astept de ceva vreme sa vad o revenire la Ridley Scott. Sunt deja 10 ani de la ultimul film care pot spune ca a avut acel ceva care sa ma faca sa-l tin minte, in ciuda recenziilor nu extraordinare. Ma refer la "Kingdom of Heaven". De atunci am mai vazut "American Gangster", "Body of Lies", "Robin Hood", "Prometheus", "The Counselor". Lista e cronologica. Do you see the trend? Ma rog, lipsesc "A Good Year" si "Exodus" deci poate nu putem generaliza. Dar bat campii prea mult, si n-am zis inca nimic despre "The Martian". Ei na ... surpriza ... Ne strica panta descendenta (desi sincer e greu sa cobori sub "The Counselor" daca ai un buget de la 8 cifre in sus). Deci, avem revenire? ...
Eu zic nu. N-avem revenire. Da, filmul e ok .. Probabil ne intoarce undeva pe la nivelul "Body of Lies" in lista de mai sus (chit ca nu prea suporta comparatie). De aici insa pana la ratingurile astronomice date de critica eu personal vad cale lunga. Subiectul unui "naufragiat" pe Marte prinde, ca in general orice derivat din Robinson Crusoe. Ce ma mira insa e ca a prins atat de bine la public incat ponderea exagerata a F din SF nu se mai observa. Un Robinson Crusoe ramane un Robinson Crusoe oriunde ar fi = ma astept poate la inovatii spectaculoase in incercarea de supravietuire, dar totusi nu la frecventa si rata de succes care ni se serveste in "The Martian". N-are decat sa zica cine-o vrea ca tin cu ursul. Poate documentarea tehnica a filmului o fi buna (don't know), dar totusi nivelul de credibilitate al cumulului de actiuni de succes a martianului nostru pe mine m-a facut sa dau ochii peste cap parca prea des. Chiar si-asa ... macar avem ceva subiect fata de alte incercari de gen parca si mai overrated ( guess which ... :) ceva cu gravitatie ;) )
It's back .. si in varianta 2014 "Godzilla" has "friends". De ce in ghilimele ? Explicatii mai jos :) ...
Ultima "Godzilla", cea lui Roland Emmerich din '98 a avut cred un singur punct pozitiv = "Come with Me" - Puff Daddy feat. Jimmy Page, cel putin dupa unii (majoritate fani Puff Daddy) .. care insa dupa altii a fost o blasfemie (majoritate fani Led Zeppelin), .. deci probabil n-a avut nici un punct pozitiv. In concluzie, am sarit de pe lista de filme de vazut la lansare "Godzilla" v.2014, pe considerent ca un remake la un dezastru n-are cum sa iasa din zona de mediocru. O mica eroare, "Godzilla" v.2014 nu-i un remake (asa cum n-a fost probabil nici "Godzilla" v.1998). Asta nu inseamna ca am avea cine stie ce subiect, de unde si intro-ul asta lung ca sa ma abtin de la a derula filmul in cinci randuri ;) Totusi, ca sa dau explicatiile promise, in versiunea asta noua, Godzilla nu-i singura jivina supradimensioata care genereaza tipete de groaza. Iar ghilimelele de la "prieteni" = competitia pentru titlul de Miss Dinosaur se joaca dur. Pentru detalii privind probele, cum ar fi siguranta speciilor defavorizate ale planetei (a se citi - humans) check out the movie ;)
Partea de acting e plata = the star is really Godzilla. Efectele is ok. Sunetul e bun. In rest, variatia de mai sus de la reteta film dezastru standard (=something really big bad and terrible is happening, and we have to save the day), da un oarecare aer proaspat productiei. Si totusi, pentru giant monsters story .. inca mai e de lucru pana la nivelul "Pacific Rim".
Aveam asteptari mari de la "Gravity". Probabil prea mari, si probabil asta mi-a determinat si verdictul final. La care vreau sa ajung cat mai repede, deci ...
Ce vezi in trailer e cam o treime din film cred. O sa ma abtin de la a zice cum se termina, dar nu ma pot abtine sa clarific ca filmul nu e un SF. Sau cel putin F-ul din SF lipseste. E un "disaster-movie", a la "Volcano", "Daylight", "The Day After Tomorrow", etc, samd .. desi cred ca o parte din astea chiar is "SF" comparativ cu "Gravity" (nu in sensul bun al cuvantului, daca ghilimelele nu-s suficient de clare). Ce-i ok in "Gravity" e ca e un disaster-movie foarte original ca idee. Ce nu-i ok e ca nu-i clar in privinta asta si ca vrea un pic mai mult decat e cazul. Sa incep cu nu-i clar. Sa fiu fair, trailerul nu-ti promite la propriu ceva in plus fata de un accident in spatiu, cu doi astronauti supravietuind si chinuindu-se (probabil) sa gaseasca o modalitate de intoarcere pe Terra. Dar te lasa sa crezi ca e mai mult de-atat. Daca mai arunci si un ochi pe IMDb, te abtii cand vezi ratingul gigantic de la a sonda subiectul prea mult (ca deh, nu vrei spoilers la "best movie of the year") dar vezi cu coada ochiului in casting un caracter pe nume Aningaaq, si evident genul de Sci-Fi e advertised peste tot, parca ai ceva mai multe asteptari decat "survive in space". Dar sa zicem ca-s subiectiv si n-ar trebui sa judec productia pe baza frustrarilor ca nu mi-a dat ce-as fi vrut. Fair enough. Dar mai era ceva mai sus - filmul in sine vrea mai mult decat da ...
Sa zicem ca daca ar fi fost la nivelul la care se vrea a fi as fi putut sa-l cataloghez ca un "Life of Pi" in space. Pentru ca pana la urma si "Life of Pi" tot prin categoria disaster-movie intra daca ar fi s-o luam la propriu. Dar e imposibil sa-l privesti asa avand in vedere complexitatea si adancimea story-ului. Inca un "spoiler" - in "Gravity" nu avem nici un "tigru". O sa las sa se inteleaga printre randuri ce vreau sa zic, cine nu-i in stare probabil a ramas impresionat de profunzimea spatiului cosmic crezand ca-i altceva. Pentru ca alta profunzime nu e in filmul asta. Totul e de suprafata. Is ok cu un film de actiune tamp care e menit sa-ti dea un timp de relaxare a creierului, is ok cu un thriller sau o drama bine construita care nu vrea sa-ti nasca intrebari existentiale dar are un subiect suficient de inteligent lucrat care sa fie apreciat, is ok cu un SF care se vrea deep si reuseste chestia asta lasandu-te pe tine sa gasesti ceva in el care-i in afara scenariului pus pe hartie. Pot aprecia un film care se incadreaza oriunde in aria asta si mai mult chiar. Ce ma enerveaza e o productie care-mi arunca in fata frecvent un mesaj de "uite ce (alt) mesaj iti mai transmit; e aici intre astea doua randuri; hai sa-ti trag o linie cu pixul sa fii sigur ca-l vezi; aceeasi culoare ca linia dinainte ? imi pare rau dar n-am alt pix" - ai sacrificiu, ai disperarea solitudinii, ai vointa de a merge mai departe, ai multe altele .. So what ? E acelasi efect care-l are randul care tocmai l-am scris. Zero = o simpla enumerare care o am in fata, si din care nu pot sa aleg ceva pentru ca toate is pe acelasi plan. Vrei sa impresionezi, lasa-ma sa descopar ceva daca se poate solo, si nu prea multe odata, altfel e doar un balon de sapun menit sa genereze o furtuna de sentimente cuiva usor impresionabil, dar care probabil dupa o zi n-o sa mai stie exact ce l-a impresionat. Si pesemne e multa lume in categoria asta de vreme ce succesul avut e asa de mare ...
Poate sunt prea dur, dar am "dispozitia" necesara. Sa inchei totusi intr-o nota pozitiva. Efectele si imaginea is superbe. Imi confirma in continuare, dupa "Tree of Life", ca Emmanuel Lubezki e probabil prea putin apreciat fiind clar in zona directorilor de imagine de top de la Hollywood, care au un stil destul de bine definit, dupa alde Richardson, Deakins, Kaminski si altii. Din nou subiectul e unul original pentru un film de gen (unde gen inca o data = "disaster-movie" si nu SF), si pentru genul asta are si o durata corespunzatoare, adica nu e lungit inutil si nici nu plictiseste pe parcurs, desi e un film fara prea mult continut (ma tem totusi ca e senzatia ca tot astepti sa primesti ceva ce nu mai vine). Coloana sonora e faina, dar nu m-a atins nici asta prea tare. Altceva .. nu stiu. Pentru un SF pe tema "lost in space" care e chiar SF si care are un mesaj mai .. unitar si acoperit cat de cat de o nuanta de thriller, ca sa iti pui un pic creierul la lucru, eu raman la "Sunshine" de Danny Boyle. Pe care il recomand, calduros ;)
Postări
