Oscar 2013 - Adapted Screenplay

Nu-s intr-o dispozitie prea grozava. Dar am zis ca poate ar fi productiv sa-mi descarc niste nervi in scris, asa ca am decis sa ma risc cu o intrare care de obicei o cam evit. Motivul 1: probabil o sa fie boring pentru ca pentru script n-am nici chef, nici rabdare sa caut vreun clip exemplificator = what follows is just text. Motivul 2: e cam greu de evaluat un script cand n-ai scriptul in fata, si iar n-am rabdare sa stau sa le caut pe net si sa ma holbez prin ele. Asa ca ma rezum la impresie generala, un pic de intuitie, si la categoria de scenariu adaptat (pentru cele originale n-am apucat sa vad toate nominalizarile si nici nu stiu daca o sa am timp). So .. sa trecem la fapte ...

Jack O'Donnell: If we wanted applause, we would have joined the circus.

"Argo" e o adaptare cu baza intr-o carte autobiografica si un articol de revista avand ca subiect o operatiune de salvare din 1979 a unui grup de angajati ai ambasadei U.S. din Teheran. Cum a ajuns asta subiect de film .. well .. probabil candideaza undeva la top 10 (daca nu chiar mai restrans) ca "excentricitate" in actiuni de gen. Suficient de mult ca sa para un film de fictiune, si nu un caz real. In caz ca subiectul nu-i stiut deja, in rezumat exfiltrarea respectiva (ca sa utilizez termenii "tehnici") s-a facut sub acoperirea unei asa-zise echipe de productie care ar fi cautat locatii de filmare in Orient. Echipa dotata cu un titlu de film, un producator de la Hollywood, avanpremiera in presa vremii, si chiar .. un scenariu. La prima vedere povestea ar putea sa para un cadou pentru o ecranizare, dar iti dai seama ca nu-i chiar asa simplu cand compari filmul cu trailerul care e mult mai alert. Pana la urma in film nu ai atat de multa actiune cat poate ai fi tentat sa crezi, dar adaptarea e lucrata de asa natura incat sa nu creeze totusi lungimi inutile. Deci am fost un pic surprins de tonul temperat al scriptului, dar e ok, pentru ca ramane in mare parte credibil - iar asta e si scopul pana la urma. Iar la asta mai contribuie si ca n-ai chiar asa multe clisee pe pagina de scenariu, fata de cat s-ar putea gasi intr-o productie americana cu tenta patriotica evidenta (iar un exemplu in sensul asta vine undeva mai jos). Ca sa trag o concluzie, mi se pare scriptul cu cele mai mari sanse la Oscar pe categoria asta. Subiectiv m-as indrepta insa spre altceva ...

Hushpuppy: I see that I am a little piece of a big, big universe, and that makes it right.

"Beasts of the Southern Wild" s-ar califica probabil ca cel mai original scenariu din sectiunea de adaptari, dat fiind ca adaptarea e a unei piese scrisa de scenarista. Pe scurt, ce avem aici e povestea unei fetite de vreo 7 ani dintr-o comunitate saraca, cu loc de trai improvizat undeva in mlastinile de langa Louisiana. Fara sa dau prea multe detalii pe moment, filmul e o drama a unei maturizari timpurii, scriptul fiind in mare parte axat pe un monolog al personajului principal. Presupun ca un monolog care se vrea a avea un grad de adancime filosofica suficient de ridicata. Mai departe depinde cred de fiecare sa faca o apreciere .. Eu am ajuns sa fiu cam greu de impresionat de la o vreme :) Si nici ca script in sine nu cred ca se ridica la nivelul altora de aici.

Pi Patel: So which story do you prefer?
Writer: The one with the tiger. That's the better story.

"Life of Pi" e un subiect despre care am scris. Si apropo de adancime filozofica, desi aparenta poate e mai superficiala, dupa mine esenta e mult mai adanca decat in titlul anterior - in mare parte din cauza ca filmul are multe pasaje care pot fi interpretate in diferite moduri. Cred ca e clar ca mi-as dori ca Oscarul sa aterizeze aici. Ca suport pentru asta, un script tehnic vorbind nu are valoare doar prin replici ci si prin descrierea contextului si a situatiilor. Parca totusi tind insa sa cred ca meritul pentru cum a iesit partea centrala de film care e mult axata pe context = interactiunea cu tigrul, supravietuirea in barca, samd .. revine mai mult lui Ang Lee = regiei, decat scenariului. Iar daca ne uitam la scenariu pana la urma avem probabil cam la fel de mult monolog ca si in titlul de mai sus, iar asta trage un pic in jos legat de complexitatea scriptului chit ca e mai mult cantitativ. Ca sa nu mai zic ca aici chiar avem un roman de succes la baza (care de fapt are o oarecare inspiratie in alt roman). Deci oricat mi-ar place mie ce-am vazut, daca as fi obiectiv ...

Abraham Lincoln: I am the president of the United States of America, clothed in immense power! You will procure me those votes!

"Lincoln" e destul de self-explaining ca sa nu zabovesc prea mult la subiect. Bazat in parte pe o carte de analiza a activitatii politice a presedintelui american, filmul e centrat pe perioada din jurul incheierii razboiului civil, si mai exact ca eveniment pe adoptarea amendamentului de abolire a sclaviei la constitutia americana. Foarte bun ca lectie documentara de istorie :) Ca script insa avem o productie de gen tipica Spielberg = cuminte, pentru toate varstele, cu o tona de clisee .. Deci pe bune, "spoiler de final" - daca scriptul se oprea la plecarea lui Lincoln spre teatrul unde a fost asasinat, secventa montata si turnata chiar fain pentru momentul respectiv .. eram mai putin acid. Dar a mai fost nevoie de un calup patriotic si dupa. Na, presupun ca un anume public gusta asa ceva. Eu prefer referinte mai discrete pentru chiar si pentru hiperbolizarea de personaje in scopuri istorice (am zis ca scena a fost turnata fain in context ? ... that was enough). In rest, un punct forte in scenariu pe care trebuie sa-l recunosc e engleza replicilor care e adaptata (presupun) vremii respective = ai o topica si o exprimare relativ diferite de "current American dialect". Si totusi .. cliseele .. iar pentru Oscar ma cam tem de citatul dat la inceput, in caz ca referinta nu era clara :)

Tiffany: You let me lie to you for a week?
Pat: I was trying to be romantic.


"Silver Linings Playbook" incheie lista de azi. Ca sa nu mai lungesc mult intrarea asta (ca ma ia somnul si pe mine), scurt: e o comedie romantica (cu ceva valente de drama) - ecranizare dupa un roman. Ecranizare in care chiar nu prea vad nimic care sa dea o nota de aparte scenariului. Replicile is ok, filmul e placut, dar nu stiu ce l-ar detasa de alte productii de gen ca script vorbind, mai ales cand nu-i ceva original. Cam atat, despre subiect altadata ca-i tarziu :)

Oscar 2011 - Adapted Screenplay

As fi sarit de tot categoria asta. In general nu prea nimeresc aici cu predictiile (dar anul asta e easy :-p). Si motivul e destul de evident. Nu citesc scripturile ca n-am timp (by the way, in general sunt destul de scurte fata de ce asteptari ai avea, dar chiar si-asa ..). Iar de la script la ecran mai apar diferente, sau se mai pierd niste chestii. Si chiar daca cea mai mare pondere e data de cum arata storyul pus pe ecran, mai conteaza si cat de bine apare pe foaie si cat mai adauga regia la asta. Anul asta am apucat sa arunc un ochi fugitiv pe materialul scris = sa parsez cam cate o pagina din fiecare de la categoria adaptate weekendul trecut, deci o sa ma risc iar sa scriu :) Scurt, sper :-p si chiar daca o sa fie probabil cea mai boring entry din toate avand in vedere ca azi suntem la parte de literatura o sa merg pe citate in loc de clipuri :-p ...

"127 Hours" - e scriptul care mi se pare cel mai descriptiv din toate. Si cred ca e si cel mai original dintre adaptari, desi n-am citit cartea autobiografica de la baza. Dar ma indoiesc ca e compusa in proportie de mai mult de 50% din pasaje descriptive vis-a-vis de ce ar trebui sa ai in fata ochilor. Si ma repet a nu stiu cata oara ... e destula variatie pentru 127 de ore din viata unui individ prins sub un bolovan ca sa fie watchable. Din punctul asta de vedere eu il prefer printre restul desi trebuie sa recunosc ca nu cred ca e cel mai bun script.

INT. CANYON. C/U BOTTLE NECK
The bottle neck stares at Aron.

INT. CANYON. C/U ARON.
Aron’s eyes stare at the bottle neck.

INT. CANYON. NIGHT.
Aron shakes the bottle. Water splashes inside. Not much water. Puts the bottle back down. Moves to pop a contact lens out of his eye and into his mouth.

INT. ROPE BAG. PRE-DAWN.
In big close-up, an ant crawls across Aron’s face. His muscles twitch in response.

INT. ROPE BAG. PRE-DAWN.
Aron’s eyes, open a slit. That’s as much asleep as he gets. Targets some puffs of breath at the ant. Doesn’t work. Flicks the ant away with a finger. Eyes close again.

"The Social Network" - pe categoria asta, e probabil unul din cele mai sigure pariuri pentru Oscar. As vrea sa vad o surpriza, desi e greu de crezut. E cel mai lung script in primul rand si cel mai plin de dialog. Habar n-am cat reprezinta asta ca importanta dar se pare ca a avut destula ca sa fie suficient de premiat pana acum. Ca sa nu fiu totusi rau trebuie sa recunosc ca e un scenariu bun, desi ca story, cu exceptia de mai sus care e printre putinele, totdeauna m-au cam lasat rece filmele cu baza reala. Dar pentru originile Facebook cred ca era greu de scos ceva mai bun decat atat. E destul de dens si tensionat ca sa aduca a thriller pe ici pe colo, iar daca ar fi sa ma refer la dialoguri ca replici ar fi probabil pe primul loc la egalitate cu un titlu de mai jos.

ERICA
I have to go study.

MARK
You don't have to study.

ERICA
How do you know I don't have to study?!

MARK
Because you go to B.U.!

Erica stares at him...

MARK (CONT'D)
(beat)
Do you want to get some food?

ERICA
I'm sorry you're not sufficiently impressed with my education.

MARK
And I'm sorry I don't have a rowboat.

ERICA
I think we should just be friends.

MARK
I don't need friends.

ERICA
I was being polite, I had no intention of being friends with you.

"Toy Story 3" - nu stiu ce cauta aici. O sa continui micul meu boicot fara sa zic mai nimic. N-o sa ia Oscarul - asta e esential. Scenariul e ok pentru o animatie pe partea de comic desi erau optiuni mai bune, iar pe partea de drama e directia lacrimogena trademark Pixar. Ca sample prefer cealalta directie:

Rex sticks a finger in Buzz’s re-set hole.

WOODY
Okay, now what?

HAMM
All right, let’s see... “Caution: Do not hold button for more than five
seconds.”

Abruptly, Buzz BEEPS loudly, falls limp, face plants. The others all look at Rex. Rex lifts his finger.

REX
It’s not my fault!

Suddenly, Buzz leaps up, knocking the Toys off him. He strides forward, flips his wrist radio.

SPANISH BUZZ
Bitácora Espacial -- Me he despertado de hipersueno en un planeta extrano.
(Star Log -- I’ve awakened from hypersleep on a strange planet.)

The Toys are speechless. Hamm glares at Rex.

"True Grit" - la fel ca si "The Social Network" sau poate chiar mai bine, la capitolul witty lines e excelent. Chestie care e specifica pentru Coen Brothers de altfel. Problema e ca nu are extraordinar de mult dialog, iar pentru pasajele descriptive nu-i chiar cel mai complex scenariu, cel putin dintr-o privire rapida aruncata peste el + ce se vede pe ecran + ce-am mai prins prin make-of-uri. Mi se pare ca mai mult decat scenariul a contat regia aici care a mai schimbat pe ici pe colo ce trebuia la momentul turnarii. Si in plus fata de astea e un script pana la urma care zice un wild west revenge story, care oricat s-ar zice ca e viziune proprie eu tot il consider un remake dupa prima adaptare. Si ma-ndoiesc ca primul script a fost uitat complet cand a fost scris cel curent - ideea fiind ca pentru un scenarist bun mi se pare mult mai easy sa scoata ceva de calitate bazat pe un film cu un story ok care s-a cam pierdut in negura vremii (a se vedea si Tarantino cu "Inglorious Basterds")

MR. GOUDY
Thank you, Mr. Barlow. In your four years as U.S. marshal, Mr. Cogburn, how many men have you shot?

MR. BARLOW
Objection.

MR. GOUDY
There is more to this shooting than meets the eye, Judge Parker. I will establish the bias of this witness.

JUDGE
Objection is overruled.

MR. GOUDY
How many, Mr. Cogburn?

COGBURN
I never shot nobody I didn’t have to.

MR. GOUDY
That was not the question. How many?

COGBURN
. . . Shot or killed?

MR. GOUDY
Let us restrict it to “killed” so that we may have a manageable figure.

"Winter's Bone" - cred ca e cel mai balanced scenariu calitativ = sta foarte bine la nivel descriptiv si la fel bine pe dialoguri. Din punctul meu de vedere e cel mai bun script de aici, desi cum am zis preferintele mele merg pe "127 Hours". Din pacate filmul e prea outsider fata de "The Social Network" ca sa aiba vreo sansa. Eu n-am mai vazut demult ceva care sa inspire mai multa tensiune, desi la asta contribuie multisor si regia. Dar daca arunci un ochi pe script poti sa vezi destul de clar cat de bine e descrisa o scena si ca viziunea scenaristica e cam ce vezi si pe ecran in final. Pe de alta parte regizoarea e si scenarista in cazul de fata :) deci n-a facut altceva decat sa-si pregateasca un plan mai detaliat pentru ce urma in etapa 2.

Baskin and Ree register Teardrop’s accusation. Baskin, apprehensive, makes eye contact with Ree and draws his pistol from the holster. Attempting to regain control, he taps the side of the truck with his gun.

SHERIFF BASKIN
I know you. I know your family. Get out of the car now.

Teardrop raises his rifle and rests it on the open window, staring Baskin down in the side mirror. Baskin shifts uneasily, again looking to Ree.

TEARDROP
Is this gonna be our time?

Teardrop and Baskin hold each other’s eyes in the mirror as Baskin slowly backs away, still brandishing his flashlight.

One more step until best movie - next time: directing

Oscar 2010 - Original Screenplay

Am zis sa mai incerc intr-un work break, ca sa mai tai din durerile de cap ... (cine o sa se uite la ora la care postez o sa zica ca nu-s normal ... which is true) ... sa scriu totusi pe fuga si o intrare referitor la nominalizarile pe scenariu original. Anul trecut am scris despre Adapted Screenplay, pe de o parte pentru ca e mai usor de scris despre asa ceva fiindca e vorba de un script care are la baza ceva, fie o carte, fie un caz real, etc - ceva pe care nu neaparat tre sa-l cunosti dar oricum iti poti da seama cel putin daca scenariul e slab, fiindca daca filmul pleaca de la un material dat, care in genere are potential de ecranizare, iar rezultatul final per ansamblu e varza de vina e in cel putin 50% din cazuri scenaristul iar in restul regizorul. Ma rog, la Oscaruri nu prea se intampla sa fie scenarii varza ... dar anul trecut era si relativ usor predictibil ca "Slumdog Millionaire" iese primul si la script :) - therefore my entry (chit ca preferam "The Reader"). Anul asta am ales un topic mai greu = scenariu original, despre care daca scriam last year era singura categorie cu care o dadeam in bara de tot ( asa ca n-am scris :) ). In plus, fiind vorba de script original is si cam subiectiv, pentru ca de-a lungul timpului am mai avut si eu ceva incercari pe ici pe colo - transformate in short stories pana la urma. Si in general evaluarea unui script, de care o fi el, e relativ dificila doar pe baza filmului = un script mai are si didascalii pe langa dialog (asta-i terminologia pt teatru = not sure daca e si pt. cinema) = indicatii scenice, care ajuta mai mult sau mai putin regizorul, actorii sau chiar merg pana la parte tehnica - imagine, sunet. Si nu stii cat din ce vezi tu in final e si ideea scenaristului sau nu... Dar cum anul asta deja is destul de sigur ca n-o sa mai am chiar cine stie ce accuracy la predictii ... Bine, hai ca deja ma lungesc aiurea ... Let's talk about the stories (deci e un full spoilers entry in caz ca nu e evident deja).

- "The Hurt Locker" - am fost sincer surprins ca a luat BAFTA pentru script. Ma rog, din ce-am auzit intamplator recent cand umblam dupa clipuri de integrat pe blog, Mark Boal care e autorul scenariului ar fi la baza jurnalist care chiar ar fi fost prin Irak => atmosfera veridica, poveste realista, etc ... Atmosfera veridica nu tine chiar de scenariu dar in fine. Nu prea stiu ce-o sa mai scriu la best movie dar avand in vedere ca din pdv al privitorului scriptul inseamna in primul rand the story, in special cand e original... filmul pleaca cu o secventa din care am dat o bucata cand am vorbit de montaj, mai exact o incercare esuata de dezamorsare a unei bombe de catre o echipa a armatei americane. In urma mortii "team leaderului" (suna cam aiurea, dar ma grabesc si n-am timp sa caut grade militare la ora asta), acesta e inlocuit de un individ pe fruntea caruia scrie "death wish", cu un numar impresionant de bombe dezamorsate la activ si care in prima faza baga spaima in ceilalti doi membri ai echipei. Filmul n-are o linie narativa foarte bine definita ca subiect = ceva de genul poveste cu inceput si final, cum am mai scris de fapt si in alte intrari. E de fapt vizibil daca stai si te gandesti backgroundul autorului, avand in vedere ca rezultatul final arata pana la urma ca o radiografie/reportaj/documentar dramatizat despre Irak war life care acopera un numar de zile, ca sa nu detaliez chiar toata evolutia actiunii. Si pare intr-adevar sa fie destul de veridic. Nu e light, e chiar deep eu stiu, din pdv psihologic al soldatului de pe front, si acopera si mai multe tipologii. Cu toate astea scriptul eu zic ca nu e chiar de premiat aici. Adica na... daca iei ce vezi, si stai si te gandesti un pic, cineva care e in tema - a fost intr-o zona de conflict - ar putea pune pe foaie nspe "Hurt Lockers" chiar mai bune...

- "The Messenger" e interesant ca aparitie aici. Interesant pentru ca avem acelasi topic pe undeva la baza = Irak war, dar de data asta e vorba in mare parte de efectele asupra rudelor de-acasa a celor plecati pe front. Regizorul, Oren Moverman e partial si scenarist, si totdeauna am fost de parere ca avand combinatia asta sansele sa iasa ceva ok is mai mari. Iar, e un film, care in mod normal probabil nu l-as prea agrea avand ca topic real life drama care se vrea cat mai aproape de realitate (from which I wanna escape when I see a movie...) dar in cazul de fata e ceva mai particular si destul de interesant ca idee. Filmul se concentreaza pe activitatea a doi membri din comisia sau divizia de instiintare a rudelor victimelor cazute pe front - un capitan alcoolic usor sarit de pe fix (ma rog :) .. usor din perspectiva subsemnatului care nu e foarte in masura de caracterizari de genul asta) interpretat excelent de Woody Harrelson si un sergent plasat in acelasi "team" de bad news delivery dupa ce revine mai mult mort decat viu de pe front in tara, iar un rol de mentionat facut de Ben Foster. Pe langa un main line al subiectului care urmareste viata, sau mai exact intoarcerea la viata a celui din urma, partea cea mai interesanta din film pana la urma (oricat de morbid ar suna) consta impactul sau reactia a diverse tipuri de indivizi la anunturile facute, in traditia armatei americane = doi ofiteri in uniforma de gala, livreaza vestea urmand (cel putin in teorie care functioneaza pana la un punct) un protocol care ar trebui sa fie scurt, sobru si implicit glacial. Filmul e destul de dur si ca idee, si ca metafora = come back to life delivering death news ... Din fericire atmosfera mai e detensionata din cand in cand de cate o faza usor comica (sunt foarte putine, dar plasate unde trebuie), iar in final ar fi ceva ce aduce a happy end - dar individual vorbind, ca pentru film per ansamblu asa ceva probabil ar presupune de fapt no more wars ever pe glob ... Era o linie buna de incheiere si de trecut mai departe :) dar saream peste Oscar, si nici aici nu cred ca o sa fie cazul totusi pentru script .. in principiu titlul de fata venind din pozitie de outsider, desi eu personal il vad cam al treilea printre cele cinci ca scenariu

- "Up" - mda, ce sa zic, multe nominalizari la "Up" anul asta. Ca script original de animatie e probabil una din cele mai bune productii ever - pentru ca in mare animatiile bune, care mai au si ceva adancimi in ele si nu-s doar de suprafata pentru entertainment, se bazeaza pe scenariu adaptat. Presupun ca povestea o stie mai toata lumea pe scurt, pentru ca de cand a fost lansat a trecut ceva timp, si probabil e cea mai vizionata animatie a anului trecut. Ca sa intru un pic mai in detaliu decat turele trecute, povestea pleaca cu intalnirea intre doi copii, undeva prin anii 50, ambii pasionati de povesti aventuroase care cresc impreuna, se casatoresc, strang banut dupa banut ca sa plece intr-o calatorie spre o destinatie exotica ... dar - the life - imbatranesc si ea moare (asa cum am zis si tura trecuta, prima bucata e de-a dreptul deprimanta). El, Carl, devenind din ce in ce mai grumpy si pus la un moment dat in fata internarii intr-un azil, se hotaraste ca nu mai are nimic de pierdut si isi ia zborul cu tot cu casa spre tinuturile visate in tinerete. Povestea e mai lunga, dar n-are sens sa stric chiar tot pentru cine n-a vazut filmul. Totusi ceva o sa mai zic, pentru ca vorbim de scenariu, si aici is cateva chestii cam prea trase de coada, cat o fi ea de poveste si cat o fi el de film. Cel mai evident aspect pe zona asta e the evil character, care la inceputul filmului e un tanar (probabil foarte tanar) explorator cunoscut pe care batranelul nostru pe atunci copil il admira, si care in urma unui scandal privind o descoperire, pleaca din nou intr-o calatorie pentru a o dovedi dar nu se mai intoarce. Ei... in caz ca nu-i evident, peste ani = dupa ce pleaca cu toata casa peste mari si tari, Carl da peste idolul sau din copilarie - ajuns sa fie obsedat peste timp de aceeasi poveste din tinerete, spre sfarsit the final battle avand loc intre cei doi. Unde-i tras de coada scriptul? la diferenta de varsta dintre ei... dar na... putem zice un 65 ani vs. 75 ani la limita (plecand de la un 10-20 la inceputul filmului) si sa inchidem ochii la abilitatile de adevarati olimpici in batalia de pe final :) pana la urma is a story. Totusi, problema e alta ... e o animatie pana la urma in principal adresata copiilor... iar in ca in orice de genul asta, scenariul e totusi ceva mai "light" fata de un film chestie care chiar daca n-ar fi neaparat un criteriu obiectiv aici trage totusi in jos, so ... the Oscar goes somewhere else I think...

- "A Serious Man" - avem un script de fratii Coen, pe un film tot de ei regizat, si sincer sa fiu tocmai de la "The Big Lebowski" incoace n-am mai fost atat de placut surprins, de ceva iesit din mana lor. Chiar incepeam sa cred ca n-o sa mai vad un film care efectiv sa-mi placa dupa "No Country for Old Men" ultra-apreciat dar cam pe langa lungimile mele de unda, si urmat de "Burn After Reading" care a fost ok si nimic mai mult. Si daca tot am facut referire la filmografia celor doi, "A Serious Man" pare pana la urma a fi o combinatie (mult mai light) intre weirdnessul situatiilor din "The Big Lebowski" si normalitatea (cel putin in raport cu restul personajelor daca-mi aduc bine aminte :) too long ago) a caracterului principal din "Barton Fink". Ca subiect principal avem viata unei comunitati de evrei destul de aproape de traditii, si mai exact a unui - sa zicem :) .. cap de familie - profesor universitar de fizica (nu-i ales chiar intamplator domeniul, a se vedea cel putin faza cu "relativity theory"). Acesta e pus in fata unei avalanse de life issues de toti cei care-l inconjoara care parca ar fi picati din alta lume (una din posibilele explicatii pentru intro-ul filmului :) ), si care se combina in cel mai ciudat mod posibil. Filmul debuteaza cu un citat: "Receive with simplicity everything that happens to you" - Rashi (Wikipedia quick search: un rabin francez de pe la anul 1000 cunoscut pentru commenturile legate de Talmud) si asa cum lasam de inteles intr-o paranteza mai sus are un intro aparent fara legatura cu restul filmului ( intr-o limba germana cu un accent de n-am recunoscut-o in prima faza :) ). O sa las privitorii sa descopere despre ce-i vorba dar se pot face conexiuni destul de multe intre bucatica aia si restul filmului (una am incercat-o eu mai sus). Asta e o chestie valabila in majoritatea productiilor made by Coen brothers - multe sunt interpretabile, rasinterpretabile si ultrainterpretabile, in ciuda aparentei de claritate (cel putin in parti) a scenariilor. Sincer, linia narativa si subiectul in sine - life problems, e mult prea putin semnificativ, frumusetea scenariului fiind plasata in cum si la ce nivel se combina toate astea. Pentru cine n-a mai vazut ceva de Coen brothers, ar trebui probabil de mentionat umorul specific (cam negru e drept...) prezent in toate filmele lor, ceea ce, pe langa irealismul situatiei duce depaaaarte ca feeling orice life drama de genul asta fata de ceva cum e de exemplu "Precious" (ca sa fac referire tot la ceva de prin zona Oscarurilor) care nu face altceva decat sa-ti aduca aminte cam cat de intunecata e existenta de zi cu zi in unele cazuri. N-o sa mai zic nimic in plus ca sa nu sa stric o eventuala surpriza potentialilor privitori. Mie sincer mi-a picat cum nu se poate mai bine filmul, esenta fiind in citatul de mai sus, poate tocmai ca l-am vazut pe bucati saptamana curenta cand n-am prea avut timp si n-am prea apucat sa dorm. As vrea in concluzie ca filmul sa ia Oscarul, chestie pentru care is oarecare sanse dar nu il vad ca favorit. Nu-s chiar total subiectiv vis-a-vis de faptul ca mi-a picat bine, pentru ca il si merita - scenariul, chiar daca in stil caracteristic se termina aparent cam in plop, cel putin ca dialoguri si ca story original e superb (e admirabil sa vezi cam cat de departe poate merge imaginatia intr-un story atunci cand stii s-o lasi).

- "Inglourious Basterds" scris si regizat de Tarantino e si cel mai probabil filmul care va fi oscarizat la categoria asta, si are suficiente motive. Daca n-ar fi fost "A Serious Man" asta ar fi fost si optiunea mea dintre restul in ciuda faptului ca am tot zis-o si o repet, ceva lipseste din filmul asta, dar scenariul nu e prost deloc. Am mai scris si in intrarea despre film de prin ianuarie ca Tarantino are printre altele ca specific dialogurile lungi cu side-references, in care exploreaza mult si minutios caracterul personajelor. Asta ar fi principalul atu si aici. E suficienta partea de inceput a filmului, mai exact interogatoriul, ca sa fie evident despre ce vorbesc. Despre subiect am spus destule in intrarea din ianuarie asa ca nu mai am de gand sa ma repet mai mult decat e cazul. Esential pana la urma in film e cum ziceam si atunci conflictul Shosanna - Landa, restul = Brad Pitt si trupa lui de gherila trimisi sa raspandeasca teroare in spatele liniilor inamice fiind doar material ajutator in scenariu in ciuda faptului ca zona asta e plasata destul de in prim plan. Ca o parte frumoasa legata de script, si una pozitiva totusi in ce priveste lipsa unor puncte de legatura, cred ca filmul poate fi bine mersi impartit intr-o droaie de scene, care pot fi vazute separat de context si partial intelese, sau chiar sa impresioneze. Cred ca daca s-ar fi facut un trailer pur si simplu dand scena de interogatoriu de inceput sau a barului din pivnita sau cea din restaurant sau altele, ar fi prins la fel de bine (daca nu si mai si) ca trailerul obisnuit de promovare compus din secvente scurte.

Cam atat pe moment, din pacate timp sa caut clip nu mai am, dar in principiu sper sa revin the next night cu the final entry: the best movie - unde o sa dau o gramada :)