Oscar 2010 - Original Screenplay

Am zis sa mai incerc intr-un work break, ca sa mai tai din durerile de cap ... (cine o sa se uite la ora la care postez o sa zica ca nu-s normal ... which is true) ... sa scriu totusi pe fuga si o intrare referitor la nominalizarile pe scenariu original. Anul trecut am scris despre Adapted Screenplay, pe de o parte pentru ca e mai usor de scris despre asa ceva fiindca e vorba de un script care are la baza ceva, fie o carte, fie un caz real, etc - ceva pe care nu neaparat tre sa-l cunosti dar oricum iti poti da seama cel putin daca scenariul e slab, fiindca daca filmul pleaca de la un material dat, care in genere are potential de ecranizare, iar rezultatul final per ansamblu e varza de vina e in cel putin 50% din cazuri scenaristul iar in restul regizorul. Ma rog, la Oscaruri nu prea se intampla sa fie scenarii varza ... dar anul trecut era si relativ usor predictibil ca "Slumdog Millionaire" iese primul si la script :) - therefore my entry (chit ca preferam "The Reader"). Anul asta am ales un topic mai greu = scenariu original, despre care daca scriam last year era singura categorie cu care o dadeam in bara de tot ( asa ca n-am scris :) ). In plus, fiind vorba de script original is si cam subiectiv, pentru ca de-a lungul timpului am mai avut si eu ceva incercari pe ici pe colo - transformate in short stories pana la urma. Si in general evaluarea unui script, de care o fi el, e relativ dificila doar pe baza filmului = un script mai are si didascalii pe langa dialog (asta-i terminologia pt teatru = not sure daca e si pt. cinema) = indicatii scenice, care ajuta mai mult sau mai putin regizorul, actorii sau chiar merg pana la parte tehnica - imagine, sunet. Si nu stii cat din ce vezi tu in final e si ideea scenaristului sau nu... Dar cum anul asta deja is destul de sigur ca n-o sa mai am chiar cine stie ce accuracy la predictii ... Bine, hai ca deja ma lungesc aiurea ... Let's talk about the stories (deci e un full spoilers entry in caz ca nu e evident deja).

- "The Hurt Locker" - am fost sincer surprins ca a luat BAFTA pentru script. Ma rog, din ce-am auzit intamplator recent cand umblam dupa clipuri de integrat pe blog, Mark Boal care e autorul scenariului ar fi la baza jurnalist care chiar ar fi fost prin Irak => atmosfera veridica, poveste realista, etc ... Atmosfera veridica nu tine chiar de scenariu dar in fine. Nu prea stiu ce-o sa mai scriu la best movie dar avand in vedere ca din pdv al privitorului scriptul inseamna in primul rand the story, in special cand e original... filmul pleaca cu o secventa din care am dat o bucata cand am vorbit de montaj, mai exact o incercare esuata de dezamorsare a unei bombe de catre o echipa a armatei americane. In urma mortii "team leaderului" (suna cam aiurea, dar ma grabesc si n-am timp sa caut grade militare la ora asta), acesta e inlocuit de un individ pe fruntea caruia scrie "death wish", cu un numar impresionant de bombe dezamorsate la activ si care in prima faza baga spaima in ceilalti doi membri ai echipei. Filmul n-are o linie narativa foarte bine definita ca subiect = ceva de genul poveste cu inceput si final, cum am mai scris de fapt si in alte intrari. E de fapt vizibil daca stai si te gandesti backgroundul autorului, avand in vedere ca rezultatul final arata pana la urma ca o radiografie/reportaj/documentar dramatizat despre Irak war life care acopera un numar de zile, ca sa nu detaliez chiar toata evolutia actiunii. Si pare intr-adevar sa fie destul de veridic. Nu e light, e chiar deep eu stiu, din pdv psihologic al soldatului de pe front, si acopera si mai multe tipologii. Cu toate astea scriptul eu zic ca nu e chiar de premiat aici. Adica na... daca iei ce vezi, si stai si te gandesti un pic, cineva care e in tema - a fost intr-o zona de conflict - ar putea pune pe foaie nspe "Hurt Lockers" chiar mai bune...

- "The Messenger" e interesant ca aparitie aici. Interesant pentru ca avem acelasi topic pe undeva la baza = Irak war, dar de data asta e vorba in mare parte de efectele asupra rudelor de-acasa a celor plecati pe front. Regizorul, Oren Moverman e partial si scenarist, si totdeauna am fost de parere ca avand combinatia asta sansele sa iasa ceva ok is mai mari. Iar, e un film, care in mod normal probabil nu l-as prea agrea avand ca topic real life drama care se vrea cat mai aproape de realitate (from which I wanna escape when I see a movie...) dar in cazul de fata e ceva mai particular si destul de interesant ca idee. Filmul se concentreaza pe activitatea a doi membri din comisia sau divizia de instiintare a rudelor victimelor cazute pe front - un capitan alcoolic usor sarit de pe fix (ma rog :) .. usor din perspectiva subsemnatului care nu e foarte in masura de caracterizari de genul asta) interpretat excelent de Woody Harrelson si un sergent plasat in acelasi "team" de bad news delivery dupa ce revine mai mult mort decat viu de pe front in tara, iar un rol de mentionat facut de Ben Foster. Pe langa un main line al subiectului care urmareste viata, sau mai exact intoarcerea la viata a celui din urma, partea cea mai interesanta din film pana la urma (oricat de morbid ar suna) consta impactul sau reactia a diverse tipuri de indivizi la anunturile facute, in traditia armatei americane = doi ofiteri in uniforma de gala, livreaza vestea urmand (cel putin in teorie care functioneaza pana la un punct) un protocol care ar trebui sa fie scurt, sobru si implicit glacial. Filmul e destul de dur si ca idee, si ca metafora = come back to life delivering death news ... Din fericire atmosfera mai e detensionata din cand in cand de cate o faza usor comica (sunt foarte putine, dar plasate unde trebuie), iar in final ar fi ceva ce aduce a happy end - dar individual vorbind, ca pentru film per ansamblu asa ceva probabil ar presupune de fapt no more wars ever pe glob ... Era o linie buna de incheiere si de trecut mai departe :) dar saream peste Oscar, si nici aici nu cred ca o sa fie cazul totusi pentru script .. in principiu titlul de fata venind din pozitie de outsider, desi eu personal il vad cam al treilea printre cele cinci ca scenariu

- "Up" - mda, ce sa zic, multe nominalizari la "Up" anul asta. Ca script original de animatie e probabil una din cele mai bune productii ever - pentru ca in mare animatiile bune, care mai au si ceva adancimi in ele si nu-s doar de suprafata pentru entertainment, se bazeaza pe scenariu adaptat. Presupun ca povestea o stie mai toata lumea pe scurt, pentru ca de cand a fost lansat a trecut ceva timp, si probabil e cea mai vizionata animatie a anului trecut. Ca sa intru un pic mai in detaliu decat turele trecute, povestea pleaca cu intalnirea intre doi copii, undeva prin anii 50, ambii pasionati de povesti aventuroase care cresc impreuna, se casatoresc, strang banut dupa banut ca sa plece intr-o calatorie spre o destinatie exotica ... dar - the life - imbatranesc si ea moare (asa cum am zis si tura trecuta, prima bucata e de-a dreptul deprimanta). El, Carl, devenind din ce in ce mai grumpy si pus la un moment dat in fata internarii intr-un azil, se hotaraste ca nu mai are nimic de pierdut si isi ia zborul cu tot cu casa spre tinuturile visate in tinerete. Povestea e mai lunga, dar n-are sens sa stric chiar tot pentru cine n-a vazut filmul. Totusi ceva o sa mai zic, pentru ca vorbim de scenariu, si aici is cateva chestii cam prea trase de coada, cat o fi ea de poveste si cat o fi el de film. Cel mai evident aspect pe zona asta e the evil character, care la inceputul filmului e un tanar (probabil foarte tanar) explorator cunoscut pe care batranelul nostru pe atunci copil il admira, si care in urma unui scandal privind o descoperire, pleaca din nou intr-o calatorie pentru a o dovedi dar nu se mai intoarce. Ei... in caz ca nu-i evident, peste ani = dupa ce pleaca cu toata casa peste mari si tari, Carl da peste idolul sau din copilarie - ajuns sa fie obsedat peste timp de aceeasi poveste din tinerete, spre sfarsit the final battle avand loc intre cei doi. Unde-i tras de coada scriptul? la diferenta de varsta dintre ei... dar na... putem zice un 65 ani vs. 75 ani la limita (plecand de la un 10-20 la inceputul filmului) si sa inchidem ochii la abilitatile de adevarati olimpici in batalia de pe final :) pana la urma is a story. Totusi, problema e alta ... e o animatie pana la urma in principal adresata copiilor... iar in ca in orice de genul asta, scenariul e totusi ceva mai "light" fata de un film chestie care chiar daca n-ar fi neaparat un criteriu obiectiv aici trage totusi in jos, so ... the Oscar goes somewhere else I think...

- "A Serious Man" - avem un script de fratii Coen, pe un film tot de ei regizat, si sincer sa fiu tocmai de la "The Big Lebowski" incoace n-am mai fost atat de placut surprins, de ceva iesit din mana lor. Chiar incepeam sa cred ca n-o sa mai vad un film care efectiv sa-mi placa dupa "No Country for Old Men" ultra-apreciat dar cam pe langa lungimile mele de unda, si urmat de "Burn After Reading" care a fost ok si nimic mai mult. Si daca tot am facut referire la filmografia celor doi, "A Serious Man" pare pana la urma a fi o combinatie (mult mai light) intre weirdnessul situatiilor din "The Big Lebowski" si normalitatea (cel putin in raport cu restul personajelor daca-mi aduc bine aminte :) too long ago) a caracterului principal din "Barton Fink". Ca subiect principal avem viata unei comunitati de evrei destul de aproape de traditii, si mai exact a unui - sa zicem :) .. cap de familie - profesor universitar de fizica (nu-i ales chiar intamplator domeniul, a se vedea cel putin faza cu "relativity theory"). Acesta e pus in fata unei avalanse de life issues de toti cei care-l inconjoara care parca ar fi picati din alta lume (una din posibilele explicatii pentru intro-ul filmului :) ), si care se combina in cel mai ciudat mod posibil. Filmul debuteaza cu un citat: "Receive with simplicity everything that happens to you" - Rashi (Wikipedia quick search: un rabin francez de pe la anul 1000 cunoscut pentru commenturile legate de Talmud) si asa cum lasam de inteles intr-o paranteza mai sus are un intro aparent fara legatura cu restul filmului ( intr-o limba germana cu un accent de n-am recunoscut-o in prima faza :) ). O sa las privitorii sa descopere despre ce-i vorba dar se pot face conexiuni destul de multe intre bucatica aia si restul filmului (una am incercat-o eu mai sus). Asta e o chestie valabila in majoritatea productiilor made by Coen brothers - multe sunt interpretabile, rasinterpretabile si ultrainterpretabile, in ciuda aparentei de claritate (cel putin in parti) a scenariilor. Sincer, linia narativa si subiectul in sine - life problems, e mult prea putin semnificativ, frumusetea scenariului fiind plasata in cum si la ce nivel se combina toate astea. Pentru cine n-a mai vazut ceva de Coen brothers, ar trebui probabil de mentionat umorul specific (cam negru e drept...) prezent in toate filmele lor, ceea ce, pe langa irealismul situatiei duce depaaaarte ca feeling orice life drama de genul asta fata de ceva cum e de exemplu "Precious" (ca sa fac referire tot la ceva de prin zona Oscarurilor) care nu face altceva decat sa-ti aduca aminte cam cat de intunecata e existenta de zi cu zi in unele cazuri. N-o sa mai zic nimic in plus ca sa nu sa stric o eventuala surpriza potentialilor privitori. Mie sincer mi-a picat cum nu se poate mai bine filmul, esenta fiind in citatul de mai sus, poate tocmai ca l-am vazut pe bucati saptamana curenta cand n-am prea avut timp si n-am prea apucat sa dorm. As vrea in concluzie ca filmul sa ia Oscarul, chestie pentru care is oarecare sanse dar nu il vad ca favorit. Nu-s chiar total subiectiv vis-a-vis de faptul ca mi-a picat bine, pentru ca il si merita - scenariul, chiar daca in stil caracteristic se termina aparent cam in plop, cel putin ca dialoguri si ca story original e superb (e admirabil sa vezi cam cat de departe poate merge imaginatia intr-un story atunci cand stii s-o lasi).

- "Inglourious Basterds" scris si regizat de Tarantino e si cel mai probabil filmul care va fi oscarizat la categoria asta, si are suficiente motive. Daca n-ar fi fost "A Serious Man" asta ar fi fost si optiunea mea dintre restul in ciuda faptului ca am tot zis-o si o repet, ceva lipseste din filmul asta, dar scenariul nu e prost deloc. Am mai scris si in intrarea despre film de prin ianuarie ca Tarantino are printre altele ca specific dialogurile lungi cu side-references, in care exploreaza mult si minutios caracterul personajelor. Asta ar fi principalul atu si aici. E suficienta partea de inceput a filmului, mai exact interogatoriul, ca sa fie evident despre ce vorbesc. Despre subiect am spus destule in intrarea din ianuarie asa ca nu mai am de gand sa ma repet mai mult decat e cazul. Esential pana la urma in film e cum ziceam si atunci conflictul Shosanna - Landa, restul = Brad Pitt si trupa lui de gherila trimisi sa raspandeasca teroare in spatele liniilor inamice fiind doar material ajutator in scenariu in ciuda faptului ca zona asta e plasata destul de in prim plan. Ca o parte frumoasa legata de script, si una pozitiva totusi in ce priveste lipsa unor puncte de legatura, cred ca filmul poate fi bine mersi impartit intr-o droaie de scene, care pot fi vazute separat de context si partial intelese, sau chiar sa impresioneze. Cred ca daca s-ar fi facut un trailer pur si simplu dand scena de interogatoriu de inceput sau a barului din pivnita sau cea din restaurant sau altele, ar fi prins la fel de bine (daca nu si mai si) ca trailerul obisnuit de promovare compus din secvente scurte.

Cam atat pe moment, din pacate timp sa caut clip nu mai am, dar in principiu sper sa revin the next night cu the final entry: the best movie - unde o sa dau o gramada :)