Oppenheimer (2023)

De o vreme nu mai ajung prea des prin cinema, dar mai exista exceptii. "Oppenheimer" a fost una dintre ele. Motive: top 250 IMDb, Nolan si un feeling ca merita vazut pe big screen. Un TL;DR relativ la astea: prezenta in top 250 cred ca e justificata, nu e cel mai bun film al lui Nolan - dar e probabil in prima jumatate, pe big screen.. n-as zice ca e un "must see", dar e drept ca nu l-am vazut in IMAX.

Cine mi-a mai citit de prin blog stie ca nu ma prea dau in vant dupa biografii ecranizate. In plus, Oppenheimer nu cred ca e cea mai ofertanta figura filmic vorbind, in ciuda importantei avute in contextul WW2 si a contributiei majore la crearea primei bombe atomice. De unde rezulta punctul forte al productiei de fata - sa stoarca un scenariu care nu cred ca ar putea fi depasit usor de o alta tentativa pe acelasi subiect. Povestea e construita pe vreo trei linii temporale pornite simultan. Cea principala e una "clasica" care urmeaza biografia personajului principal din anii studentiei pana la implicarea ca fizician sef in proiectul Manhattan si detonarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki, linie care se impleteste dupa asta cu o a doua secventa probabil mai putin cunoscuta, cea a "procesului". Pe scurt, dupa finalul WW2, activitatea lui Oppenheimer a devenit mai mult politica decat stiintifica atragand implicit si antipatii ce au culminat cu o audiere in cadru restrans pentru a-i retrage acreditarile de securitate, dar care ca efect a echivalat cu o discreditare publica generala. O a treia linie temporala, nuantata sugestiv in alb-negru urmareste reversul episodului, intamplat la cativa ani dupa, cand principalul om politic din spatele audierii lui Oppenheimer are parte de propriul "proces" pentru o numire intr-o functie de secretar de stat.

"Oppenheimer" are o constructie de scenariu perfecta. O recenzie pe care o citisem anterior vizionarii spunea ceva de durata lunga unde a treia ora, care vine dupa exploziile nucleare, ar dilua efectul si ca filmul ar fi trebuit oprit acolo. Eu cred ca fix abia a treia ora puncteaza suficient incat sa merite timpul de pelicula. Chiar daca in debut avem unele dialoguri care poate par puerile, finalul e plin de nuante fine mult mai mature si destul de "deep". Avem de la aspecte de forma, de genul exprimarii la persoana I plural - natural pentru un cercetator avand in vedere cutumele de redactare - in antiteza cu pretentiile avocatesti ale unui procuror care o intepreteaza ca lipsa de asumare. Si avem ideea principala de fond care vine ca o avertizare: amesteca stiinta si tehnica in politica si ultima o sa te-ngroape. Sunt detalii care cred ca sunt perceptibile mai clar pentru cine a mai avut tangenta cu activitatea de cercetare stiintifica, si mai particular cu zona reala/tehnica. Invariabil un om din zona asta, la un moment dat, ajunge sa aiba opinii sau chiar sa fie fortat de imprejurari = activitati management sau alte chestii colaterale, sa ia atitudine in probleme mai.. "umane" decat nisa stiintifica. Cine pica prea mult insa in directia asta ajunge involuntar sa o sacrifice pe cealalta, ceea ce in varianta optimista te trage inapoi macar ca timp pierdut, iar in cazul cel mai rau ajungi miel de taiat in jungla politica (cazul filmului). Rar reuseste cineva dintr-o arie tehnica sa duca ambele fronturi la nivel de performanta - pentru ca o arie tehnica are o dinamica la care cateodata e greu sa tii pasul si fara altceva pe creier. Anyway, ne ducem spre o nisa prea particulara :) deci sa ne-ntoarcem la film.

Ca experienta cinematografica "Oppenheimer" e ok, dar nu impresioneaza. Avem cadre faine, dar per total nu e ceva spectaculos din pdv camera work. Pot sa zic ca am apreciat totusi retinerea la folosirea de CGI - cred ca e mai potrivit asa, dar pe de alta parte sunt convins ca se putea mai bine la imagine. Sunetul, ca si montajul sunt tipice pentru Nolan, adica un pic prea agresive, cel putin in start. Totusi, spre final montajul video ajunge sa compenseze lipsurile pe care le simti la imagine, ceea ce rezulta fiind probabil cea mai bine editata ora de film pe care am vazut-o in ultimii doi ani. Alternanta intre liniile temporale diferite pleaca de la un adagio in start si ajunge treptat la un allegro tensionat care, ca tot suntem in tema, culmineaza intr-o explozie de impact senzorial in ultimele zece minute.

La actori aprecierile de obicei sunt subiective deci putem trece repede peste - evident e aproape garantat ca atat Cillian Murphy cat si Robert Downey Jr. vor avea multe nominalizari in sezonul de premii care urmeaza. N-am vorbit deloc totusi mai sus despre starul mai mare de pe afis... = the bomb :) Ne-am duce intr-o discutie filosofica si plictisitoare. Sumarizand, filmul din pacate e foarte actual, chiar daca perioada desfasurarii e cu peste jumatate de secol in urma. Si la fel cum ziceam si de "1917" sau mai recent de "Im Westen Nichts Neues", ar trebui pesemne inclus pe lista de vizionare obligatorie pentru multi sefi de state. Nu stiu insa daca ar intelege ce ar fi cazul sa inteleaga...

Concluzia: e un film lung si poate plictisi. Asa cum m-a plictisit pe mine "Mank", "The Iron Lady", "Mr. Turner" sau alte biopics aparute de-a lungul anilor. Probabil ca n-o sa se intample asta totusi daca ai un pic de apetenta pentru istorie sau un minim background tehnic. Iar ultima te poate face usor subiectiv ;)

Rating: 4.5 out of 5

Maggie Moore(s) (2023)

Dupa cum probabil e evident din frecventa intrarilor de blog, nu prea am mai avut vreme, si sincer nici foarte mult chef de filme in ultimul timp. Ma gandesc sa mai compensez in perioada de vara, dar om vedea... Pe moment m-am oprit la "Maggie Moore(s)" pe care l-am mai pomenit parca in intrarea de previews de acum vreo doua luni, titlu care ulterior s-a ales cu niste ratinguri mediocre pe site-urile de specialitate, dar pe care m-am incapatanat totusi sa-l vad. Si mi-a placut. De unde si subiectul curent.

Probabil ca gen filmul s-ar incadra cel mai bine la capitolul dark comedy, cu oarece inspiratie aparenta dintr-un caz real destul de creepy. In suburbiile unui oras oarecare domnul Moore nu se intelege foarte bine cu doamna Maggie Moore, iar domnul Moore mai are si o relatie destul de shady cu un furnizor de alimente expirate catre restaurantul de franciza pe care-l detine. Cand doamna Moore afla detaliile si ameninta cu politia, domnul Moore recurge la solutia nu foarte ortodoxa de a angaja un individ cu experienta in intimidari ca sa o sperie. Numai ca speriatul merge prea departe si domnul Moore ramane vaduv. Coincidenta nefericita, domnul Moore mai afla ca exista o doamna Maggie Moore prin aceeasi zona, si ii vine o idee.. Ce-ar fi ca pentru a-si consolida alibiul de sot indurerat sa-l mai angajeze inca o data pe acelasi individ cu veleitati de "asasin platit" sa o sperie cam la fel si pe a doua doamna Moore, iar primul "accident" sa para chiar un accident cu adresa gresita. Mai adaugam la tot complotul asta si ca a doua doamna Moore pare ca avea deja sambetele purtate de alti cativa, ceea ce rezulta intr-un caz nemaintalnit de incalcit pentru seful politiei locale. Plusam si cu un side romance + un comic relief oferit de glumele nesarate ale secundului implicat in investigatie.

Filmul clar nu e in trendul de cinema al ultimilor ani, ci mai mult duce poate spre o productie TV sau un episod dintr-un serial in zona crime mystery. Insa per total are un farmec aparte de poveste molcoma dar nu boring, funny dar nu puerila, si "spicy" dar nu exagerata. E un film perfect ok daca vrei o ora jumatate de chill time dar totusi activa din pdv brain activity, pentru ca scenariul e suficient de dens si bine scris. Probabil devine plictisitor pentru asteptarile criticii mainstream care pesemne s-a obisnuit in ultimii ani fie cu standardul de action box office fara prea multa substanta, fie cu Scorsese, Paul Thomas Anderson sau altii din acelasi range. Dar ceva intre astea mai greu. Mie mi s-a parut mult prea underrated. Dar, better watch it and then judge it... Poate is eu cam obosit :)

Rating: 4 out of 5

Dungeons & Dragons: Honor Among Thieves (2023)

Stiu ca-s relativ intarziat fata de data premierei a ceea ce pare a fi o prima iteratie dintr-o serie "Dungeons and Dragons", dar 1) n-am prea avut timp de filme in ultima vreme si 2) n-aveam prea multa incredere in subiect. Asa ca m-am hotarat mai greu sa-l vad. Dar probabil atat 1 cat si 2 au avut o contributie subiectiva la impresia finala = am primit clar ceva peste asteptari.

Ca sa clarific un pic punctul 2 de mai sus, nu-s chiar complet strain de universul D & D. Acum vreo 15-20 de ani (cand timpul liber era altul) am avut un oarecare contact cu nisa de jocuri video plasata in universul fantasy cu acelasi nume, plecat long long ago din zona de board games. Suficient contact cat sa-mi dau seama ca gramezile de quest-uri repetitive gen vorbit cu personajul X din taverna Y pentru gasit obiectul Z din locatia Q amestecate intr-o increngatura tipic supra-complicata, fac greu de crezut ca poate fi extras un story decent de film. Dar uite ca se poate. Daca e ceva de pus in top la aprecieri legat de productia de fata, e scenariul. Intr-un univers fantasy destul de comun cu ce mai exista deja = oameni, pitici, druizi, vrajitori buni, vrajitori rai, dragoni, etc, cumva avem o poveste care nu pare fumata. Pentru cunoscatori pastreaza feeling-ul D & D printr-o serie de nuante cum ar fi: ansamblul de personaje diferite, fiecare cu abilitatile lui - "the party" - tipic unui joc, notiunea de NPC-uri = non-playable characters pe care le poti adauga temporar la party dar la un moment dat isi vad de viata lor, questurile clasice de care ziceam mai sus, si altele. Pentru necunoscatori nuantele astea nu se observa dar nici nu deranjeaza pentru ca filmul adauga oricum o doza de umor excelent plasata in asa fel incat sa ia la misto toate aspectele care i-ar plictisi pana si pe cunoscatori = de ce o vraja de interogat zombie necesita musai 5 intrebari daca tu ai nevoie de doar doua, de ce trebuie sa ai un traseu mai imbarligat decat tot ce-ai vazut prin filmele cu Indiana Jones ca sa poti trece un pod, si iar altele.

N-am spus mai nimic despre subiect, nu? Pentru ca subiectul este unul tipic de D & D, adica ce spuneam mai sus - avem eroii povestii prinsi in descalcirea unor ite incalcite a ce se dovedeste un complot diabolic al unui necromancer de a acapara lumea celor vii via o vrajitoare malefica care ajunge la putere printr-un escroc ce uzurpa tronul din... Ma rog, chiar conteaza mai putin cate ite avem ci mai mult cum is legate, cu tot ce vine pe langa script = actorie, sunet, imagine, pentru care descrierea scrisa aici e inutila; mai bine de vazut filmul. It's refreshing ;) Si nu prea-s intr-o perioada in care sa zic asta despre orice, oricat de subiectiv as fi dupa niste asteptari joase.

Rating: 4.5 out of 5

Summer-Fall 2023 Movie Preview

Ca de obicei in ultima vreme, dispozitia mea de scris intrari noi e "incapacitata" din diverse motive. Ma incapatanez totusi sa mai tin viu blogul, iar cum am ajuns in perioada standard de preview a urmatoarelor sase luni, asta imi face treaba mai simpla, pentru ca pana la urma aici probabil conteaza mai mult enumerarea de trailere decat ce mai debitez eu pe langa => imi permit sa fac economie la comentarii. Deci, sa vedem ce-avem pe o lista scurta...

In iunie, "Maggie Moore(s)" iese din peisajul blockbuster-elor obisnuite de vara, motiv din care l-am si bifat pe lista sperand ca o sa avem ceva mai original aici. Pare un amestec de mystery thriller si comedie neagra. Ramane de vazut cat de bine reuseste.

Am avut rar titluri din zona biopics referite pe blog, pentru ca nu ma prea prinde genul. Pentru "Oppenheimer", anuntat pentru iulie, am zis sa fac o exceptie. O data pentru ca-i regizat de Nolan, si doi, pentru ca (din pacate) pare sa devina din ce in ce mai actual.

Nu prea am avut ce alege din trailerele pentru august, asa ca sarim la septembrie cand avem "The Creator". Tema de fond e cam fumata, si nu prea cred ca are sanse sa se ridice la nivelul predecesorilor "Terminator", "Matrix" si altele. Dar macar e un SF "clasic" (nu un SH = "superhero" movie), de care nu prea mai avem parte asa des.

In octombrie avem data oficiala de lansare pentru "Killers of the Flower Moon", cel mai recent film al lui Scorsese. Dupa pre-screeningurile de pe la Cannes, recenziile par favorabile.

Inchei lista cu "Dune: Part Two" din noiembrie. Tot ce pot sa zic e ca sper e sa se mai limiteze de la libertatile de adaptare pe care le-am vazut in prima parte, desi inapoi e cam greu de dat. In rest, vedem la toamna... S-ajungem pana acolo.

Puss in Boots: The Last Wish vs. John Wick: Chapter 4

Aveam in intentie sa scriu intrarea asta, sau cel putin prima jumatate din ea = "Puss in Boots", inainte de sarbatori dar n-am mai reusit, asa ca de atunci pana acum s-a mai adaugat si ultimul episod din "John Wick". De unde asocierea intre cele doua? Nu prea avem ceva evident, dar wait... In primul rand, ambele par oarecum tentativa de final de serie, sau mai bine zis un "la revedere" (nu chiar "adio") din partea personajului principal. In plus, intr-o nota mai mult sau mai putin ironica as putea zice ca la cum sta treaba in JW, nu-i departe de o animatie.

Nu m-a prins mai nimic din universul de fairytale al celor de la DreamWorks inceput cu primul "Shrek", poate un pic cu exceptia lui "Shrek 3" (in ciuda criticilor). Asa ca nu m-am grabit sa vad ultimul "Puss in Boots", dar in final pot sa zic ca e probabil cea mai buna animatie pe care am prins-o de la "Isle of Dogs" incoace, deci in aproape 5 ani de zile. Povestea e cam asa: Motanul incaltat se trezeste ajuns la ultima viata din cele noua standard pentru regnul pisicesc, si cu moartea pe urme sub forma unui bounty hunter inarmat cu doua seceri, decide sa se retraga din viata publica de erou de poveste. Asta pana ce afla de o stea ce indeplineste orice dorinta, dar doar una, si implicit de o cale pentru a-si recapata linistea + siguranta de sine. Numai ca nu e singurul care are in obiectiv dorinta respectiva - iar asa ajungem la o cursa pentru cine ajunge primul la steaua magica. Si evident un duel final in punctul respectiv.

Nici universul "John Wick" nu m-a prins prea mult, exceptia notabila fiind partea a doua care din punctul meu de vedere ramane departe de restul. In JW4 povestea e cam tot asa cum parca a mai fost: John Wick cu un pret mare pus pe propriul cap si o gramada de vanatori de recompense pe urma, incearca si el sa-si gaseasca linistea prin itele incurcate ale obiceiurilor tagmei asasinilor din care face parte. Pentru care trebuie ba sa ajunga intr-un loc, ba in altul. Deci avem tot o cursa cu moartea in spate, care se indreapta tot spre un duel final - la propriu = clasic, cu pistoale, 30 de pasi, martori, si tot tacamul. Ei, incepe sa prinda sens asocierea din titlu?

Ok, hai sa fiu fair. In urma recenziilor ma asteptam la mult mai mult de la JW4, iar dupa ce-am vazut am simtit ca isi merita comparatia de fata. In practica, e foarte mult continut reciclat din filmele anterioare, de la unele locatii = cluburi, camere cu oglinzi sau pereti de sticla, etc. pana la aceleasi secvente obositor de lungi de violenta gratuita = incep sa ma intreb cum determina scenaristii, regizorul, sau oricine o decide numarul optim de inamici snopiti intr-o bataie dintr-un action movie. Really, chiar mai face vreo diferenta daca trecem de 7-8? Pot sa depasesc intr-un film de genul asta faze fara logica, si fire lasate-n plop dintr-un scenariu si asa subtire, dar peste tentativele fara sens de batut recordul la numarul de cadavre e greu de trecut. N-am neaparat o problema cu violenta intr-un film, dar in momentul in care ocupa intr-un mod repetitiv peste un sfert din timp cred ca devine legitima intrebarea daca nu e mai rezonabil sa te uiti la wrestling, mma sau altele.

Sunt si parti bune in ultimul JW - in special ce tine de camera work. Dar nu e suficient din pacate. Avem cateva replici de duh, dar per total scriptul e destul de palid. In "Puss in Boots" am gasit cel putin umor suficient cat sa-mi smulga niste zambete, nu ca m-as fi asteptat la asa ceva in JW4, dar mi s-a parut parca mai sec ca precedentele. Pana si soundtrackul din JW4 sta ca baza in cel introdus in Chapter 2, excelent de altfel, dar nu vine cu ceva notabil nou. In "Puss in Boots" avem o tema sonora memorabila (compozitor Heitor Pereira), cel putin pe bucatile de intrare in scena a mortii, care trimite oarecum spre tonalitatea din muzica de western a lui Morricone. Iar daca tot am ajuns la personaje negative, JW4 paleste in fata lui "Puss in Boots". N-as fi crezut ca un lup antropomorfic cu ochi rosii si cu doua seceri poate avea mai multa prestanta ca un cap de organizatie criminala, dar na... ca asa e. Din fericire mai exista restul distributiei care compenseaza oarecum, dar Bill Skarsgard nu mi s-a parut potrivit deloc pentru rolul de main villain in "John Wick".

Peste tot ce e mai sus intr-o privire comparativa, cat o parea ea de fortata sau hilara, vine o parte de substanta a story-ului care in esenta are fuga de moarte in ambele filme. Culmea, partea asta e mult mai matura as zice in "Puss in Boots" decat in "John Wick". Sensul ar fi stop de run, face the problem, live your current life and not the past one. Avem chiar si o "reinviere" simbolica a motanului la un moment dat. In JW pesemne cam tot pe directia asta s-ar vrea sa se ajunga, dar e mult mai nebuloasa exprimarea ideii si pierduta printre pumni si pistoale + (spoiler) terminata "incurajator" cu o cruce de mormant. Deci, surprinzator.. in final, cel putin pe moment, Puss vs. John: 1-0.

Rating:
Puss in Boots: The Last Wish - 4 out of 5
John Wick: Chapter 4 - 2.5 out of 5