Se-ntampla rar chiar sa vreau sa scriu o intrare de blog despre un film si sa n-am habar ce as putea scrie. Cred ca in istoria blogului astuia am avut doar vreo doua-trei situatii in care mi-am stors creierii sa compun o postare pentru ca am simtit nevoia sa punctez un titlu, fiind constient insa din start ca nu prea stiu ce sa zic in afara ca filmul e bun. Ma rog, inconstient e posibil sa fi fost mai multe cazuri :) Ce-i sigur e ca pentru "Suzume" suntem intr-o situatie de genul asta. So...
Aici avem un anime in care povestea de background e un soi de fantasy japonez in care un vierme gigantic intruchipand cutremurele si alte dezastre naturale care se abat periodic asupra arhipelagului nipon scapa periodic prin niste usi pe care cineva, un asa zis "closer", trebuie sa le-nchida. Acel cineva se intalneste intr-una dintre operatiunile respective cu Suzume, o adolescenta in drum spre scoala, care ajunge sa preia rolul respectiv. Iar de aici incepe un periplu semi-fantastic care insa, in opinia mea e asa cum am zis de fapt doar un background story. Sau un context de construit metafore foarte.. abstract, in ciuda aparentelor.
Sa trecem repede peste partea tehnica unde, pentru un anime, experienta vizuala chiar merita. Imi pare rau ca l-am ratat pe big screen unde surprinzator a ajuns in primavara si prin cinemaul local. Acum ajungem la partea unde nu prea mai stiu ce sa zic. Ca in alte anime-uri mai "clasice", unde evident Miyazaki vine in minte, sunt pasaje suficient de rupte de real incat sunt greu interpretabile si poate chiar greoaie ca lungimi de pelicula. Totusi si astea fac parte din sirul de metafore ce se intinde pe tot filmul, si care cred ca se pot plia cumva de la persoana la persoana in functie de propria experienta de viata, iar asta e bucata interesanta - cineva poate gasi ceva anume in istoria proprie si relationa cu o parte din ce vede probabil intr-un mod foarte diferit de altcineva, dar cred ca aproape oricine ar fi atins cumva de macar o bucatica din film. Probabil suna cam criptic ce zic, dar e mai practic de experimentat pe cont propriu si vazut daca-i asa. Maybe I'm wrong :)
De o vreme nu mai ajung prea des prin cinema, dar mai exista exceptii. "Oppenheimer" a fost una dintre ele. Motive: top 250 IMDb, Nolan si un feeling ca merita vazut pe big screen. Un TL;DR relativ la astea: prezenta in top 250 cred ca e justificata, nu e cel mai bun film al lui Nolan - dar e probabil in prima jumatate, pe big screen.. n-as zice ca e un "must see", dar e drept ca nu l-am vazut in IMAX.
Cine mi-a mai citit de prin blog stie ca nu ma prea dau in vant dupa biografii ecranizate. In plus, Oppenheimer nu cred ca e cea mai ofertanta figura filmic vorbind, in ciuda importantei avute in contextul WW2 si a contributiei majore la crearea primei bombe atomice. De unde rezulta punctul forte al productiei de fata - sa stoarca un scenariu care nu cred ca ar putea fi depasit usor de o alta tentativa pe acelasi subiect. Povestea e construita pe vreo trei linii temporale pornite simultan. Cea principala e una "clasica" care urmeaza biografia personajului principal din anii studentiei pana la implicarea ca fizician sef in proiectul Manhattan si detonarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki, linie care se impleteste dupa asta cu o a doua secventa probabil mai putin cunoscuta, cea a "procesului". Pe scurt, dupa finalul WW2, activitatea lui Oppenheimer a devenit mai mult politica decat stiintifica atragand implicit si antipatii ce au culminat cu o audiere in cadru restrans pentru a-i retrage acreditarile de securitate, dar care ca efect a echivalat cu o discreditare publica generala. O a treia linie temporala, nuantata sugestiv in alb-negru urmareste reversul episodului, intamplat la cativa ani dupa, cand principalul om politic din spatele audierii lui Oppenheimer are parte de propriul "proces" pentru o numire intr-o functie de secretar de stat.
"Oppenheimer" are o constructie de scenariu perfecta. O recenzie pe care o citisem anterior vizionarii spunea ceva de durata lunga unde a treia ora, care vine dupa exploziile nucleare, ar dilua efectul si ca filmul ar fi trebuit oprit acolo. Eu cred ca fix abia a treia ora puncteaza suficient incat sa merite timpul de pelicula. Chiar daca in debut avem unele dialoguri care poate par puerile, finalul e plin de nuante fine mult mai mature si destul de "deep". Avem de la aspecte de forma, de genul exprimarii la persoana I plural - natural pentru un cercetator avand in vedere cutumele de redactare - in antiteza cu pretentiile avocatesti ale unui procuror care o intepreteaza ca lipsa de asumare. Si avem ideea principala de fond care vine ca o avertizare: amesteca stiinta si tehnica in politica si ultima o sa te-ngroape. Sunt detalii care cred ca sunt perceptibile mai clar pentru cine a mai avut tangenta cu activitatea de cercetare stiintifica, si mai particular cu zona reala/tehnica. Invariabil un om din zona asta, la un moment dat, ajunge sa aiba opinii sau chiar sa fie fortat de imprejurari = activitati management sau alte chestii colaterale, sa ia atitudine in probleme mai.. "umane" decat nisa stiintifica. Cine pica prea mult insa in directia asta ajunge involuntar sa o sacrifice pe cealalta, ceea ce in varianta optimista te trage inapoi macar ca timp pierdut, iar in cazul cel mai rau ajungi miel de taiat in jungla politica (cazul filmului). Rar reuseste cineva dintr-o arie tehnica sa duca ambele fronturi la nivel de performanta - pentru ca o arie tehnica are o dinamica la care cateodata e greu sa tii pasul si fara altceva pe creier. Anyway, ne ducem spre o nisa prea particulara :) deci sa ne-ntoarcem la film.
Ca experienta cinematografica "Oppenheimer" e ok, dar nu impresioneaza. Avem cadre faine, dar per total nu e ceva spectaculos din pdv camera work. Pot sa zic ca am apreciat totusi retinerea la folosirea de CGI - cred ca e mai potrivit asa, dar pe de alta parte sunt convins ca se putea mai bine la imagine. Sunetul, ca si montajul sunt tipice pentru Nolan, adica un pic prea agresive, cel putin in start. Totusi, spre final montajul video ajunge sa compenseze lipsurile pe care le simti la imagine, ceea ce rezulta fiind probabil cea mai bine editata ora de film pe care am vazut-o in ultimii doi ani. Alternanta intre liniile temporale diferite pleaca de la un adagio in start si ajunge treptat la un allegro tensionat care, ca tot suntem in tema, culmineaza intr-o explozie de impact senzorial in ultimele zece minute.
La actori aprecierile de obicei sunt subiective deci putem trece repede peste - evident e aproape garantat ca atat Cillian Murphy cat si Robert Downey Jr. vor avea multe nominalizari in sezonul de premii care urmeaza. N-am vorbit deloc totusi mai sus despre starul mai mare de pe afis... = the bomb :) Ne-am duce intr-o discutie filosofica si plictisitoare. Sumarizand, filmul din pacate e foarte actual, chiar daca perioada desfasurarii e cu peste jumatate de secol in urma. Si la fel cum ziceam si de "1917" sau mai recent de "Im Westen Nichts Neues", ar trebui pesemne inclus pe lista de vizionare obligatorie pentru multi sefi de state. Nu stiu insa daca ar intelege ce ar fi cazul sa inteleaga...
Concluzia: e un film lung si poate plictisi. Asa cum m-a plictisit pe mine "Mank", "The Iron Lady", "Mr. Turner" sau alte biopics aparute de-a lungul anilor. Probabil ca n-o sa se intample asta totusi daca ai un pic de apetenta pentru istorie sau un minim background tehnic. Iar ultima te poate face usor subiectiv ;)
Dupa cum probabil e evident din frecventa intrarilor de blog, nu prea am mai avut vreme, si sincer nici foarte mult chef de filme in ultimul timp. Ma gandesc sa mai compensez in perioada de vara, dar om vedea... Pe moment m-am oprit la "Maggie Moore(s)" pe care l-am mai pomenit parca in intrarea de previews de acum vreo doua luni, titlu care ulterior s-a ales cu niste ratinguri mediocre pe site-urile de specialitate, dar pe care m-am incapatanat totusi sa-l vad. Si mi-a placut. De unde si subiectul curent.
Probabil ca gen filmul s-ar incadra cel mai bine la capitolul dark comedy, cu oarece inspiratie aparenta dintr-un caz real destul de creepy. In suburbiile unui oras oarecare domnul Moore nu se intelege foarte bine cu doamna Maggie Moore, iar domnul Moore mai are si o relatie destul de shady cu un furnizor de alimente expirate catre restaurantul de franciza pe care-l detine. Cand doamna Moore afla detaliile si ameninta cu politia, domnul Moore recurge la solutia nu foarte ortodoxa de a angaja un individ cu experienta in intimidari ca sa o sperie. Numai ca speriatul merge prea departe si domnul Moore ramane vaduv. Coincidenta nefericita, domnul Moore mai afla ca exista o doamna Maggie Moore prin aceeasi zona, si ii vine o idee.. Ce-ar fi ca pentru a-si consolida alibiul de sot indurerat sa-l mai angajeze inca o data pe acelasi individ cu veleitati de "asasin platit" sa o sperie cam la fel si pe a doua doamna Moore, iar primul "accident" sa para chiar un accident cu adresa gresita. Mai adaugam la tot complotul asta si ca a doua doamna Moore pare ca avea deja sambetele purtate de alti cativa, ceea ce rezulta intr-un caz nemaintalnit de incalcit pentru seful politiei locale. Plusam si cu un side romance + un comic relief oferit de glumele nesarate ale secundului implicat in investigatie.
Filmul clar nu e in trendul de cinema al ultimilor ani, ci mai mult duce poate spre o productie TV sau un episod dintr-un serial in zona crime mystery. Insa per total are un farmec aparte de poveste molcoma dar nu boring, funny dar nu puerila, si "spicy" dar nu exagerata. E un film perfect ok daca vrei o ora jumatate de chill time dar totusi activa din pdv brain activity, pentru ca scenariul e suficient de dens si bine scris. Probabil devine plictisitor pentru asteptarile criticii mainstream care pesemne s-a obisnuit in ultimii ani fie cu standardul de action box office fara prea multa substanta, fie cu Scorsese, Paul Thomas Anderson sau altii din acelasi range. Dar ceva intre astea mai greu. Mie mi s-a parut mult prea underrated. Dar, better watch it and then judge it... Poate is eu cam obosit :)
Stiu ca-s relativ intarziat fata de data premierei a ceea ce pare a fi o prima iteratie dintr-o serie "Dungeons and Dragons", dar 1) n-am prea avut timp de filme in ultima vreme si 2) n-aveam prea multa incredere in subiect. Asa ca m-am hotarat mai greu sa-l vad. Dar probabil atat 1 cat si 2 au avut o contributie subiectiva la impresia finala = am primit clar ceva peste asteptari.
Ca sa clarific un pic punctul 2 de mai sus, nu-s chiar complet strain de universul D & D. Acum vreo 15-20 de ani (cand timpul liber era altul) am avut un oarecare contact cu nisa de jocuri video plasata in universul fantasy cu acelasi nume, plecat long long ago din zona de board games. Suficient contact cat sa-mi dau seama ca gramezile de quest-uri repetitive gen vorbit cu personajul X din taverna Y pentru gasit obiectul Z din locatia Q amestecate intr-o increngatura tipic supra-complicata, fac greu de crezut ca poate fi extras un story decent de film. Dar uite ca se poate. Daca e ceva de pus in top la aprecieri legat de productia de fata, e scenariul. Intr-un univers fantasy destul de comun cu ce mai exista deja = oameni, pitici, druizi, vrajitori buni, vrajitori rai, dragoni, etc, cumva avem o poveste care nu pare fumata. Pentru cunoscatori pastreaza feeling-ul D & D printr-o serie de nuante cum ar fi: ansamblul de personaje diferite, fiecare cu abilitatile lui - "the party" - tipic unui joc, notiunea de NPC-uri = non-playable characters pe care le poti adauga temporar la party dar la un moment dat isi vad de viata lor, questurile clasice de care ziceam mai sus, si altele. Pentru necunoscatori nuantele astea nu se observa dar nici nu deranjeaza pentru ca filmul adauga oricum o doza de umor excelent plasata in asa fel incat sa ia la misto toate aspectele care i-ar plictisi pana si pe cunoscatori = de ce o vraja de interogat zombie necesita musai 5 intrebari daca tu ai nevoie de doar doua, de ce trebuie sa ai un traseu mai imbarligat decat tot ce-ai vazut prin filmele cu Indiana Jones ca sa poti trece un pod, si iar altele.
N-am spus mai nimic despre subiect, nu? Pentru ca subiectul este unul tipic de D & D, adica ce spuneam mai sus - avem eroii povestii prinsi in descalcirea unor ite incalcite a ce se dovedeste un complot diabolic al unui necromancer de a acapara lumea celor vii via o vrajitoare malefica care ajunge la putere printr-un escroc ce uzurpa tronul din... Ma rog, chiar conteaza mai putin cate ite avem ci mai mult cum is legate, cu tot ce vine pe langa script = actorie, sunet, imagine, pentru care descrierea scrisa aici e inutila; mai bine de vazut filmul. It's refreshing ;) Si nu prea-s intr-o perioada in care sa zic asta despre orice, oricat de subiectiv as fi dupa niste asteptari joase.
Ca de obicei in ultima vreme, dispozitia mea de scris intrari noi e "incapacitata" din diverse motive. Ma incapatanez totusi sa mai tin viu blogul, iar cum am ajuns in perioada standard de preview a urmatoarelor sase luni, asta imi face treaba mai simpla, pentru ca pana la urma aici probabil conteaza mai mult enumerarea de trailere decat ce mai debitez eu pe langa => imi permit sa fac economie la comentarii. Deci, sa vedem ce-avem pe o lista scurta...
In iunie, "Maggie Moore(s)" iese din peisajul blockbuster-elor obisnuite de vara, motiv din care l-am si bifat pe lista sperand ca o sa avem ceva mai original aici. Pare un amestec de mystery thriller si comedie neagra. Ramane de vazut cat de bine reuseste.
Am avut rar titluri din zona biopics referite pe blog, pentru ca nu ma prea prinde genul. Pentru "Oppenheimer", anuntat pentru iulie, am zis sa fac o exceptie. O data pentru ca-i regizat de Nolan, si doi, pentru ca (din pacate) pare sa devina din ce in ce mai actual.
Nu prea am avut ce alege din trailerele pentru august, asa ca sarim la septembrie cand avem "The Creator". Tema de fond e cam fumata, si nu prea cred ca are sanse sa se ridice la nivelul predecesorilor "Terminator", "Matrix" si altele. Dar macar e un SF "clasic" (nu un SH = "superhero" movie), de care nu prea mai avem parte asa des.
In octombrie avem data oficiala de lansare pentru "Killers of the Flower Moon", cel mai recent film al lui Scorsese. Dupa pre-screeningurile de pe la Cannes, recenziile par favorabile.
Inchei lista cu "Dune: Part Two" din noiembrie. Tot ce pot sa zic e ca sper e sa se mai limiteze de la libertatile de adaptare pe care le-am vazut in prima parte, desi inapoi e cam greu de dat. In rest, vedem la toamna... S-ajungem pana acolo.
Postări
