The Milagro Beanfield War (1988)

Cautam iar in urma cu vreo trei zile un "somnifer" cinematografic ca sa adorm mai rapid, si asa am dat peste "The Milagro Beanfield War". Optiune total gresita pentru scopul vizat, dupa cum aveam sa ma lamuresc. Iar cand m-am lamurit am zis ca-i musai sa-l punctez intr-o intrare de blog. So here we are...

Filmul e regizat de Robert Redford, ceea ce mi l-a si "recomandat" pentru ce cautam initial. Cu tot respectul pentru om ca actor, nu cred ca exista vreo alta tentativa regizorala a lui Redford care sa ma fi impresionat in vreun fel. E drept ca n-am apucat sa vad "Ordinary People" considerat probabil cel mai bun film al sau, dar in rest in ce-am mai prins scenariul/subiectul a salvat de regula filmul iar regia intotdeauna mi s-a parut undeva intre cuminte si absenta. De asta in cazul de fata socul pe care l-am avut a fost maxim, pentru ca e fix invers.

Aici n-avem un subiect prea complicat. Undeva aproape de granita cu Mexicul a USA, in Milagro, un orasel uitat de lume cu populatie predominant hispanica, pe cale sa dispara complet in umbra unui complex rezidential, Jose aka Joe Mondragon cuteaza inimaginabilul - sa foloseasca apa deversata din proprietatea magnatului ce a cumparat aproape toata regiunea pentru a-si iriga propriul camp de fasole. Rumoare, panica pana la revolta in randul localnicilor care se impart fiecare in tabere pro si contra asupririi capitaliste. Si asa o serie de evenimente duc la o mini "revolucion" in zona. Ce te prinde in film e cum e pusa insa in scena toata insiruirea asta...

As zice ca desi produs acum mai bine de treizeci de ani, filmul se incadreaza foarte bine printre trendurile mai recente, avand trasate linii clare anti-sistem si altele. Eu is din ce in ce mai plictisit de uzura a asa ceva intr-o categorie media = filmul, care in mai bine de o suta de ani de la aparitie a fost folosit prea des cu scop de propaganda (de oricare fel o fi) in detrimentul partii artistice sau chiar de entertainment. Spre deosebire insa de accentuarea unor directii similare in ultimii ani, aici pot aprecia ca astea vin in planul doi, mult mai fin decat in prezent, si aici e o buna parte din meritul regizoral. Filmul are un comic de caracter si de situatie scos atat de bine in evidenta care din fericire eclipseaza suficient alte nuante incat sa nu devina prea.. "agresive" (poate doar pe final). E un melanj excelent intre interpretare, simbolistica, un pic de romance, chiar un pic de fantasy, si mult umor. Actorii au un merit, scenariul are un merit, coloana sonora are un merit, dar pe langa toate e clar, by far, cel mai bun film regizat de Redford pe care l-am vazut, si regia isi are meritul cel mai mare zic eu in rezultatul final.

Rating: 4 out of 5

Winter-Spring 2021-2022 Movie Preview

N-am vrut sa-nchei anul cu intrarea de luna trecuta, dar in continuare nici nu-s dispus sa reiau seria obisnuita de recenzii. Merge insa ca de obicei la vremea asta o intrare scurta de preview, pe care n-o mai impart in doua de data asta, ca oricum nici nu prea am de unde alege...

Acum, in decembrie, n-o sa ma opresc nici la resuscitarile Matrix (asa ii zice, nu-s eu sarcastic), nici la a treia iteratie din a treia reincarnare a lui Spider-Man. De departe cel mai interesant titlu din perioada imediat urmatoare mi se pare "Nightmare Alley". Guillermo del Toro e unul din regizorii ramasi peste ocean care are inca o amprenta personala, iar asta se recunoaste deja din trailer. In plus, in ultima vreme tind sa am mai multa incredere intr-o productie ecranizata decat intr-una cu scenariu original. Chit ca nici aici nu mai ai o garantie ce personaje se mai decide ca-i mai "corect" sa fie schimbate sau ce actiune si dialog s-a mai ajustat conform tendintelor, ca na.. asta e mai important decat ce-a avut autorul cartii in minte. Dar sa nu ne pierdem in exemple.. Poate cel de fata nu intra pe lista.

Pentru ianuarie o sa-mi permit sa fiu subiectiv (nope, mai devreme n-am fost). Chiar daca Wes Craven a plecat de mult pe alte taramuri, eu am sperante pentru al cincilea "Scream". Avem acelasi cuplu de regizori ca in "Ready or Not" care a fost refreshing in genul horror bantuit de mult prea multe stafii, fantome, strigoi si alte spirite sinonime de ani buni incoace. In plus, cel mai important, Sidney (Neve Campbell) is back ;) Am zis ca-s subiectiv.

In februarie ce mi-a atras atentia e "The Outfit". Am o vaga senzatie ca o sa fie ceva in acelasi gen cu "Bad Times at the El Royale" sau cu (mai putin inspiratul zic eu) "The Hateful Eight" al lui Tarantino, dar altfel decat ambele. Om vedea...

Din martie optiunile se reduc mult (cel putin la nivel de trailers released), dar din tot ce tine de genul super-hero ramane totusi unul pe care parca nu l-as ignora complet - "The Batman" - macar pentru potentialul filmic ca experienta vizuala/audio pe care l-a avut de la Tim Burton incoace. La oricata reincarnare o fi...

In aprilie n-am ce puncta pe moment, iar in mai la anul singurul titlu care ar putea fi remarcat e alt reboot (sa pastram inca varianta cu "oo") - "Top Gun: Maverick". Sincer... dintotdeauna mi s-a parut de-a dreptul miraculos cum "Top Gun"-ul din '86 a reusit sa prinda, ca story/script fiind cel mult mediocru. Ce l-a salvat atunci a fost in primul rand geniul regizoral al lui Tony Scott care a reusit sa-l transforme intr-un film de feeling, dar Tony Scott din pacate s-a dus si el. O sa vedem daca armata de scenaristi angajata de Tom Cruise acum poate compensa.

Well, this was sort of bitter, I guess :).. Dar na, cam asa am simtit eu 2021 in general. Poate se mai schimba ceva la anul. Pana atunci, tot ce mai pot zice e: sarbatori fericite! :)

14 - Dune (less) & Chasing Rabbits (more)

Am luat o pauza de la blog acum o luna si ceva, iar motivatia din postarea anterioara ramane inca valida. However... n-am lasat niciun an de la "origini" fara o intrare aniversara, asa ca am zis sa fortez totusi una scurta. Nu de alta da' as strica un record neomologat de cel mai lung blog de film semi-anonim non-marketed din .ro cu minim o intrare/luna. Numai ca n-am subiect de film pentru 14 ani...

In spiritul postarilor la x ani, in mod normal as fi cautat o productie pe care s-o pot recomanda din toata inima (nu ca as fi gasit in fiecare an asa ceva). Mi-a trecut prin gand sa scriu despre "Dune" - versiunea Villeneuve 2021, dar n-am o dispozitie potrivita, si nici nu-l pot recomanda din toata inima. E suficienta o singura fraza: ca experienta vizuala (fara legatura cu 3D-ul) si audio e superb si merita vazut, si asta din fericire reuseste sa acopere bine trendurile mai putin pozitive ale Hollywood-ului din ultima perioada, care insa is vizibile pentru cine nu-i la prima experienta cu universul "Dune", dar despre care chiar n-am chef sa vorbesc. Gata, am bifat subiectul asta. Ce-i cu iepurii...

Din primul an de blog am avut o serie de intrari taguite cu "chasing rabbits" in care mi-am permis once per year sa bat campii off-topic de la subiectul de cinema. Iar ca serie aveam de regula o legatura intre intrarea curenta si cea anterioara. De la o vreme le-am mai rarit, pana ce aproape am uitat de ele. Na ca mi-am amintit. In consecinta am facut ceva ce detest, sa-mi recitesc din intrarile vechi si sa vad pe unde-am ramas cu "vanatoarea". In ultima de prin 2017, ca mai inapoi n-am avut rabdare, aberam despre ideea de time machine. Surprinzator, chit ca eram mai naiv pe-atunci, in esenta nu mi-am schimbat perspectiva foarte mult. Poate doar ca the random stuff in life is not always so random. Asta nu schimba insa ideea de fix the issue by moving back, iar pentru ca alta solutie mai concreta de time travel inca n-avem poate ne putem amagi cu una simulata "clasica" = reset the context now and restart. Cu alte cuvinte maybe sometimes you can try to be the rabbit, if you want to catch the rabbit. Eh, filosofie ieftina :)...

Blog break

Because there are times when a movie's not enough to replace reality...

The Morning After (1986)

Dupa cum se observa m-am intors la intrarile de cinemateca, in lipsa de vazut ceva nou. "The Morning After" nu-i cea mai grozava productie a decadei '80, dar are ceva distinctiv (+ evident l-am vazut mai recent de anii '80 deci mai retin ceva din el).

O actrita alcoolica, trecuta un pic de prima tinerete si cam de tot de perioada de glorie se trezeste intr-o dimineata, undeva intr-un penthouse, langa un cadavru cu un cutit infipt in piept. Complet amnezica si fara sa-l recunoasca pe respectivul raposat, decide sa fuga de la locul faptei. Unde fuga = zburat din oras, doar ca toata tarasenia se nimereste a se intampla fix de Ziua Recunostintei si planul esueaza in lipsa de loc in avion. Cu masina ridicata de politie, singura scapare o gaseste la un tip ce se chinuie de zor sa porneasca o rabla in parcarea aeroportului, suficient de galant sa-i ofere o cursa inapoi in oras. Fara sa intram in toate detaliile "the plot thickens" in urmatoarea dimineata cand dupa inca o noapte de betie, cadavrul ajunge teleportat misterios in dusul propriei case, iar acelasi tip de mai devreme, care aflam intre timp ca-i un fost politist, se ofera s-o ajute pe aparenta criminala sa afle cum de mortii pot sa umble.

Probabil jumatate din farmecul filmului sta in rolurile principale facute de Jane Fonda si Jeff Bridges, si povestea atipica de romance. In rest se poate recunoaste regia lui Sidney Lumet cu un suspans caracteristic, chiar daca nu-i printre cele mai bune filme ale sale. N-avem nici o rezolutie perfecta de roman politist, in ultima parte devenind destul de previzibila cheia misterului. Chiar si asa, scenariul punctat cu nuante comice e ok si face un film placut in ciuda varstei pe care o arata uneori.

Rating: 3 out of 5