Revin la intrarea traditionala de inceput de vara, chit ca n-am prea avut cand sa caut pe indelete ce vine in urmatoarea jumatate de an. Dar sa vedem ce-am adunat...
La inceput de iunie are lansare internationala "Another World", un anime produs anul trecut. Partea interesanta e ca nu e japonez, chiar daca e ecranizare dupa un roman japonez. E primul lung metraj al unui regizor din generatia noua din Hong Kong - de fapt varianta completa a unei animatii scurte pe acelasi subiect, de acum cativa ani. N-am vazut-o, dar pare ca a fost destul de apreciata, la fel ca si criticile de pana acum pentru cel de fata.
Tot in iunie avem cea mai noua productie regizata de Steven Spielberg, care revine spre SF cu "Disclosure Day". Din zona de critica au aparut deja ceva pareri ca ar fi cel mai bun film al sau din ultimii 20 de ani. Eu imi pastrez niste rezerve. David Koepp, scenaristul principal, unul din cei mai prolifici de la Hollywood, are la activ cam multe titluri care mi-au lasat cel mult o impresie de average popcorn movie, daca nu chiar mediocru, construite pe o baza comerciala existenta (ultimele adaptari dupa Dan Brown, ultimele "Indiana Jones", ultima versiune pt. "The Mummy", "War of the Worlds", si altele). E drept ca aici e impreuna cu regizorul pe partea de script, si ca a avut si cateva titluri originale destul de bune ca "Panic Room" sau "Stir of Echoes", dar asta a fost acum multa vreme...
In iulie avem alt blockbuster de vara, "The Odyssey", mult comentata deja mega-productie a lui Nolan. Nici aici nu stiu ce sa zic - "Odiseea" e foarte ofertanta filmic, dar nu mi l-am imaginat vreodata pe Ulise ca Matt Damon... Si daca ma uit la restul distributiei, n-as putea zice ca asta e cea mai "interesanta" decizie de casting.
Lansat anul trecut cu un periplu prin festivalurile de toamna, si aparent incheindu-si traseul de distributie mai larga tot prin iulie, "Stille Freundin" e probabil cea mai interesanta vizual productie din lista curenta ca posibila experienta de big screen. Nu stiu foarte multe despre film, in afara de faptul ca urmareste viata unui gingko tree prin vreo trei perioade temporale distincte, dar ce mi-a atras atentia cand am vazut trailerul lansat abia acum vreo doua luni a fost imaginea. Cateodata conteaza mai putin restul.
Ca sa includ si ceva din cliseul "viata bate filmul", pe final de iulie avem o distributie internationala a unei productii franceze, "L'affaire Bojarski". Probabil un pic mai inflorita decat istoria reala, dar oricum, un episod mai putin cunoscut al unui refugiat polonez post WW2, si suficient de catchy cat sa merite ceva pelicula.
Tot in zona de productie franceza avem o noua ecranizare dupa primul roman al lui Albert Camus - "L'Étranger". Deja plimbat pe la mai multe festivaluri de anul trecut incoace, si cu ceva nominalizari la Cesar si EFA, din ce date mai am, prin august ar cam trebui sa fi ajuns prin cam toata Europa. N-am fost tentat pana acum de nimic scos de Francois Ozon dintre cele care mi-au mai trecut prin fata, dar aici as face o exceptie.
David Robert Mitchell a debutat in 2010 cu un indie obscur pe care nu l-am vazut. A continuat in 2014 cu "It Follows" (no pun intended), alt indie care a iesit din obscuritate pe la NIFFF, Cannes si multe alte festivaluri, unde a strans destule premii. Ramane in opinia mea probabil undeva in top 3 ca horror de atmosfera din ce-am vazut vreodata, si un exemplu bun de scoala relativ la cum se poate obtine ceva de efect maxim din genul asta cu blood and gore aproape inexistent. A urmat "Under the Silver Lake" in 2018, un pic iesit din zona de indie ca distributie, care a virat din intens spre bizar, fiind greu de definit ca gen, dar decent ca originalitate. Dupa o pauza lunga avem anul asta anuntat in august "The End of Oak Street". Cu riscul de a deveni monoton in pesimismul pt. lansarile de Hollywood de mai sus... si aici am dubii. Pentru ca asta nu mai pare indie deloc, iar cash in requires cash out...
Ca sa viram totusi spre o zona mai optimista, chit ca n-am fost niciodata fan stop motion, Aardman ramane in lista foarte restransa a studiourilor de animatie mainstream care m-a facut sa rad sanatos aproape la fiecare productie de big screen (nu ca ar avea foarte multe). Chiar daca uneori aluneca un pic in cam prea British pe partea de umor. Dar poate cu noua iteratie din "Shaun the Sheep: The Beast of Mossy Bottom", anuntata pe septembrie, co-produsa de StudioCanal, mai vireaza si spre French. Dar din nou... oare o fi de bine? (na, ca nu m-am putut abtine)
Schimbam genul spre adult stuff in octombrie cu "Verity", adaptare dupa un roman de succes la public (nota importanta: prin US, dar si cu vreo doua premii). Motivul includerii in lista: cautam un thriller + the trailer (guilty pleasure).
Mutam din nou directia, tot in octombrie. Din toata lista asta, pot sa zic ca sunt mai increzator in animatiile anuntate decat in filme - cred ca e prima data cand am trei intr-o serie de preview, iar ultima, "Wildwood", e prima ca asteptari. Echipa din spate e cea care a lucrat si la "Coraline", dar mai notabil la "Kubo and the Two Strings", probabil printre cele mai intense animatii ca metafora din ultimii ~15 ani. E drept ca aceeasi echipa are in CV si polul opus, "ParaNorman" (cu toata aprecierea critica). Dar cu trailerul de mai jos, aici raman in zona optimista. Numarul de vizualizari in doua saptamani spune multe.
In noiembrie, avem "Wild Horse Nine". N-am niciun film de Martin McDonagh care sa ma fi dezamagit din cele patru de pana acum - regie + script - "In Bruges", "Seven Psychopaths", "Three Billboards Outside Ebbing, Missouri", "The Banshees of Inisherin", nici macar cel scurt - "Six Shooter". Deci as zice ca asta e un safe bet.
Inchei noiembrie, si lista de vara-toamna, tot cu un release international din Asia, asa cum am inceput-o: "Godzilla Minus Zero", care sper sa-si reconfirme exceptia de la genul de monster movie, si sa ramana in Asia ca influenta in productie, ca teaser-ul te cam pune pe ganduri... Poate totusi nu e doar o tentativa de a stoarce un sequel. Precedentul "Godzilla Minus One" a fost o mutare mai mult decat surprinzatoare intr-o nisa care a fost limitata pana atunci la cheap thrills prin definitie, mai ales sub influenta de Hollywood. Intoarcerea sub patrimoniul japonez a adus o adancime dramatica la nivel de groapa Marianelor fata de baltile in asfalt precedente, pana si la nivel de VFX, coordonate de regizor care e si scenarist. Takashi Yamazaki are o biografie destul de lunga in spate, din care acum foarte mult timp am vazut "Returner", ieftin, dar nu chiar subtire pe la inceput de cariera = ceva parca spunea atunci ca exista potential.
Cred ca n-am mai bifat atatea titluri in lista de previews de pe vremea cand o faceam in doua runde, dar atunci erau cam pe apucate din ce prindeam pe Apple trailers (probabil singura utilizare a marului multicolor pe care am avut-o vreodata). La fel acum, motivul e ca n-am prea mai apucat sa caut, asa ca am lasat selectia mai relaxata. Sper ca nu prea relaxata si macar vreo doua-trei de-aici sa merite o tentativa de cinema cand or ajunge si pe la noi.
Postări
