Da, stiu, am ajuns la filme de cinemateca... Scuza zilei: "is in criza". Pe de alta parte n-am facut chiar o alegere intamplatoare. Am vazut acu vreo doua saptamani schimband canalele la TV vreo doua minute din a "A Fistful of Dollars" (1964). Acum cateva zile am prins un promo pentru next week (posibil pe acelasi post, nu mai stiu care e) la "A Few Dollars More" (1965). Ca sa completez seria tre' sa amintesc si "The Good, The Bad and The Ugly" (1966). Sunt cele trei filme care formeaza asa numita trlogie a dolarilor a lui Sergio Leone, cele mai semnificative productii ever in ceea ce priveste westernul spaghetti, si poate chiar si westernul ca gen in general.
Nu am sa mai reiau o clasificare a genurilor de western. Am facut asta long ago, daca imi aduc eu bine aminte, cand scriam despre "3:10 to Yuma". Ca scurta definitie insa a westernurilor spaghetti sunt cele care nu s-au turnat in State ci au fost coproductii cu participare americana minima, daca nu chiar 0, in anii '60-'70. "Spaghetti" vine evident de la Italia ca tara de productie, uzual insa locatiile de filmare fiind prezente si in Spania. Clar, din gramada de productii de gen, unde per ansamblu majoritatea is de calitate indoielnica zic eu, se detaseaza in sens pozitiv cele semnate Sergio Leone ca regie. De ce ? Pai, ar fi cateva elemente.. actorii, imaginea si coloana sonora. Dar decat sa plictisesc cu o general description lungita mai bine sa trec direct la filme efectiv. Inainte de a scrie vreo doua cuvinte despre fiecare ar trebui totusi sa spun ca desi formeaza o asa numita trilogie, cele trei productii nu au legatura una cu alta, decat poate prin ideea de "the Man with no Name" (vorba vine.. ca un apelativ are) ca personaj principal, rol care practic l-a lansat pe Clint Eastwood pe marele ecran, pana la asta neavand decat productii derizorii la activ.
"A Fistful of Dollars" sau "Per un pugno di dolari" e primul din cele trei filme. Tema e preluata dintr-un film japonez - "Yojimbo" - semnat Akira Kurosawa (de altfel a existat si un conflict deschis pe tema asta la vremea aia daca stiu bine) si a mai fost utilizata si in "Last Man Standing" (mai nou, de prin '96, cu Bruce Willis). De fapt si de drept, prima data o intriga de gen se pare ca a fost expusa intr-o nuvela americana. E vorba pe scurt de un calator singuratic care ajunge intr-un oras semi-parasit de frontiera, impartit de doua bande rivale care folosesc locatia ca punct de tranzit pentru contrabanda. "The Man with no Name" = calatorul singuratic = Clint Eastwood = numit de fapt Joe de catre cioclul asezarii, gaseste situatia ca una oportuna pentru a face un ban printr-un joc dublu de partea ambelor grupari de nelegiuiti. Filmul e considerat cel mai slab din trilogia dolarilor, dar per ansamblu e chiar bun ca western. Se poate vedea practic perfectionarea productiei de la un film la altul, chiar si prin prisma actorilor din care o parte, in frunte cu Eastwood sunt refolositi in roluri relativ similare. In cazul de fata ar fi de mentionat Gian Maria Volonte care construieste practic tipologia personajului negativ de mexican dur, viclean, oportunist, chiar sadic, si mai mult sau mai putin sarit de pe fix. Din lipsa de timp n-o sa mai zabovesc aici, pentru cine e mai movie addicted si doreste o comparatie in detaliu intre cele trei productii amintite construite pe aceeasi idee, o varianta buna s-ar gasi aici: http://www.bbc.co.uk/dna/h2g2/A1161271
"A Few Dollars More" readuce "omul fara nume" (.. zis totusi Monco, tura asta) = Eastwood, pe post de vanator de recompense in urmarirea unui bandit notoriu, El Indio, interpretat de acelasi Gian Maria Volonte. Isi face aparitia insa si un al treilea personaj principal, alt vanator de recompense = colonelul Mortimer, care practic contribuie la constructia intrigii filmului = concurenta intre cei doi pentru a pune mana pe acelasi urmarit. Personal as putea zice ca e cel mai bun film din serie, din mai multe motive, desi in general "The Good, the Bad and the Ugly" e considerat superior. Ca argumente as avea un asa zis "revenge subplot" in linia principala a subiectului care e dezvaluit treptat de film, iar pana la urma ajunge sa aiba un impact major in final. In general westernurile spaghetti, si in special cele semnate de Sergio Leone, au o aura mai aparte data de prezenta unui .. "romantic hero" sa-i zicem, iesit parca din contextul actiunii (search in Wikipedia pt mai multe info despre notiune, exista intrare, am verificat :-p), acesta fiind evident "the Man with no Name". Ei bine, in filmul asta avem doi. Impreuna cu tema razbunarii de care ziceam, da un feeling aparte de orice alt western pe care l-am mai vazut. La asta contribuie si prezenta lui Lee van Cleef in rolul lui Mortimer, actor cunoscut pentru partiturile negative si expresivitatea in acest sens, interpretand unul din cred putinele roluri pozitive pe care le-a avut in westernurile spaghetti. Personajul e construit superb in sensul asta, nestiind exact ce sa crezi in start = good guy ? bad guy ? mai ales ca figura eroului pozitiv stii ca ii apartine lui Eastwood ca implicit. In fine, a trecut ceva vreme de cand am vazut filmul, sper sa nu bat campii prea tare. Un alt aspect care ma face sa plasez filmul asta in topul celor trei e coloana sonora. In toate cele trei filme, si in altele de gen, partea asta e semnata de Ennio Morricone. S-ar putea spune chiar ca asemeni lui Eastwood si Morricone s-a facut cunoscut prin westernurile spaghetti ale lui Leone. In plus, sunt destul de rare cazurile in care coloana sonora sa "se simta" la nivelul in care se intampla aici. Este de notorietate, si chiar data ca exemplu colaborarea Leone-Morricone pentru capacitatea de a puncta anumite momente prin sound. Ca sa inchei si sa trec mai departe la "The Good, the Bad and the Ugly", pot sa spun ca desi tema de acolo e probabil cea mai cunoscuta, fiind folosita si intr-o gramada de reclame sau alte contexte, sincer nu cred ca are atat impact cat are cea din "A Few Dollars More".
"The Good, the Bad and the Ugly" sau "Il buono, il brutto, il cattivo" e ultimul, si cum ziceam mai sus, considerat de critica drept fiind cel mai bun din cele trei. E clar faptul ca asa cum exista o evolutie in bine de la primul la al doilea film sub multe aspecte, exista una si de la al doilea la al treilea. Cu toate astea, diferenta nu e atat de mare. Aici intriga ar fi formata din incercarea a trei personaje de a pune mana pe o lada de bani, ingropata undeva intr-un cimitir, in timpul razboiului civil american. Problema e ca pe langa dificultatile date de contextul vremii de a ajunge la locul cu pricina, o buna bucata de film nici unul din cei trei nu cunoaste exact respectivul loc, fiecare avand informatii partiale legate de locatie. Astfel se formeaza si se schimba "tandemuri de cautatori de aur" intre: Eastwood - the Good - revenit ca "the Man with no Name" (.. aka Blondie), Lee van Cleef - the Bad - de data asta intr-un rol negativ 100%, Angel Eyes, killer platit si Eli Wallach - the Ugly - Tuco, cumva tipologia de bandit mexican oportunist sustinuta pana acum de Gian Maria Volonte, dar fara aceeasi doza de nebunie. As putea spune chiar ca, daca primul film e cum s-ar zice "dus" de Eastwood, al doilea de van Cleef, asta e sustinut de Wallach. Pe de o parte rolul e extraordinar facut, iar pe de alta daca imi aduc bine aminte are si cel mai mult timp ca prezenta pe ecran. Per ansamblu, prin cadrul in care are loc actiunea - the Civil War - si prin durata - aprox. 3 ore - filmul tinde spre statutul de epic, probabil asta contribuind partial si la plasarea lui in topul celor trei. Personal insa mie tocmai din cauza asta mi se pare un pic tras de coada in ce priveste anumite parti, dar n-o sa insist acum, mai ales ca nu am "the dollar trilogy" chiar fresh in minte ca sa pot face o comparatie obiectiva. Oricum, ce as putea zice ca sa inchid subiectul si aici, pastrand proportiile, e ca toata fuga dupa lada de bani, printre fronturi, pe timp de razboi, cu Eastwood in prim plan, m-a dus
cu gandul prima data la "Kelly's Heroes", dar acum daca stau bine si ma gandesc in afara de comicul unor situatii nu cred ca e foarte comparabil.
N-am zis nimic despre finalul filmelor. O sa o fac acum drept concluzie. Fiecare din ele in partea de final include un duel, si nu orice duel. Probabil secventele respective ar putea fi trecute la definitia duelului intr-un western. Desi fiecare e cred superioara fata de orice am vazut in genul asta de film ( si daca stau bine si ma gandesc la capitolul duel, nu numai in genul asta ... ), finalul din "A Few Dollars More" se detaseaza iar ca mai sus de celelalte (major spoiler ahead). Inca o data, se simte de minune colaborarea dintre Leone si Morricone. Nu stiu cum ar fi secventa urmatoare fara coloana sonora:
Astea fiind zise...
Rating:
"A Fistful of Dollars" - 4 out of 5
"A Few Dollars More" - 5 out of 5 (cu un + fata de urmatorul)
"The Good, the Bad and the Ugly" - 5 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu