Duplicity (2009)

Se vede ca incep sa ma apropii de perioada in care nu prea am optiuni din care sa aleg. Nu din cauza ca toamna n-ar iesi filme pe ecrane ci evident pentru ca nu mai apuc eu sa vad mare lucru. So.. ca sa taiem bla-bla-ul introductiv mai rapid the bad news: asa am ajuns iar la un film care abia ajunge la un nivel mediu, ca subiect pentru intrarea de azi & the good news: din fericire e relativ recent fata de apelurile la cinemateca de alte dati.

"Duplicity" nu prea e un thriller asa cum zice IMDb-ul din simplul motiv ca n-are cine stie ce tensiune, "Duplicity" nu prea e o comedie asa cum ar zice altii din simplul motiv ca umorul cam lipseste, "Duplicity" nu prea e... si as putea sa continui asa cu inca vreo 3-4-5 genuri macar. Ce e "Duplicity" atunci ? Sincer habar n-am, un pic din fiecare probabil dar nu suficient ca sa aiba o incadrare cat de cat clara in vreo categorie de film. Ca o gluma nu prea grozava as putea sa spun ca regizorul care e si scenarist a mers atat de departe cu main idea din film de joc de-a soarecele si pisica ca a ajuns s-o imprime mai mult sau mai putin metaforic si asupra productiei ca intreg in sine = cand sau mai bine zis daca tinzi sa crezi la un punct ca o ia cat de cat intr-o directie ca gen vireaza spre alta. Sa nu fiu inteles gresit, eu personal n-o vad ca pe o parte negativa dar pentru unii ar putea spori un sentiment de confuzie care are mari sanse sa apara plecand de la desfasurarea subiectului in sine.

Ca sa nu intru si eu mai tare in ceata decat am intrat deja probabil ar fi cazul sa zic despre cam ce-ar fi vorba daca tot am ajuns la subiect. Long story short: doi agenti MI-6 si CIA - Clive Owen, respectiv Julia Roberts, intre care se infiripa o legatura care ar trebui sa dea nota de "love story" filmului, ajung la concluzia ca si-ar rezolva mai rapid problemele materiale pana la pensie daca ar migra din spionajul in slujba patriei in cel industrial. Zis si facut = dupa demisia de la stat el intra in lumea intunecata si dura a producatorilor de pizza congelata iar ea in itele incurcate a departamentelor de contraspionaj din industria cosmetica. Cum in zona pizzelor congelate situatia e cam inghetata iar in lumea cosmeticelor la un moment dat apare un zvon legat de o formula magica pe care ar dori multi sa puna mana, ajung in cele din urma amandoi sa planifice o schema prin care sa umfle conturile proprii din banca pe sub nasul a doi patroni rivali de moarte in ale producerii sapunurilor, lotiunilor, samd. Modul in care se desfasoara insa toata povestea asta e construit pe flashbackuri periodice care dupa cum ziceam pot crea o oarecare confuzie. La o analiza mai atenta insa, un scenariu liniar pur si simplu nu prea ar fi mers. Adica daca e ceva de remarcat la tot filmul e fix incercarea asta de a te baga temporar intr-o oarecare ceata care te tine totusi interesat pana cand e explicata ici si colo printr-un flashback.

Sub aspect de imagine, sound, etc n-am nimic de zis pentru ca nu prea e nimic de zis nici de bine nici de rau. Regizoral si scenaristic (Tony Gilroy) consider totusi ca "Michael Clayton" a fost net superior ca productie desi ca stil se vede ca e acelasi om in spate. Ce-as mai avea de zis e ca in "Duplicity" m-am prins de final (nu chiar din prima parte totusi) deci in concluzie nu m-a dezamagit ca idee, ceea ce probabil e posibil pentru unii, dar m-a dezamagit faptul ca m-am prins. Ca un light spoiler: e oarecum previzibil intr-un script in care un caracter important si ca personaj si ca actor in casting care mai tot filmul n-are spatiu alocat pe ecran sa-si faca "intrarea" in final ;)

Rating: 3 out of 5