Ca prima idee pentru intrarea curenta e ca azi blogul curent face 2 anisori. Doi ani in care m-am incapatanat sa nu-l promovez in plus fata de pluginul de YM care ar trebui sa-mi puna un link in status la un new entry, si asta pentru ca sincer de un an incoace am fost al naibii de aproape sa-l inchid de nu mai stiu cate ori, mai ales ca am ajuns uneori sa ma indoiesc si eu calitativ vorbind de ce apuc sa scriu in max o ora alocata pe fuga o data pe saptamana :). Soarta a facut ca in loc sa se intample asta am ajuns sa-l tin pe doua hostinguri ceea ce e aiurea (chiar n-am mai vazut blog mirrored pana acu, si cu aspect grafic diferit pe deasupra) dar na... pe moment e chiar interesant de vazut cam cate views/week are un blog fara advertising pe blogspot comparativ cu wordpress asa ca il mai las in ambele locuri :) (pentru cine nu stie cauza a fost inchiderea Yahoo 360 si diversele optiuni de import export + alte restrictii care au facut ca wordpressu sa ajunga pe post de intermediar in transferul spre blogspot). Ca sa termin cu bla bla-ul aniversar introductiv care probabil oricum nu intereseaza pe nimeni, ce pot sa mai zic e ca sper sa am destul timp sa ajung sa mai scriu un bla bla de gen si la anu' pe vremea asta.
Am facut tura asta ceva ce fac foarte rar - am aruncat un ochi peste cateva postari proprii din urma (cu speranta ca n-o sa am impulsul sa le sterg cand o sa-mi dau seama in ce hal bateam campii), ca sa vad printre altele ce-am scris la 1 an de blog si ca sa nu ma repet cumva (ceea ce totusi partial am facut-o). Asa am vazut ca anul trecut la vremea asta promiteam un film bun ca subiect aniversar. Initial avand in vedere ca nu stau prea bine cu vazutul de filme pe saptamana in curs ma gandeam sa fac o trimitere la intrarea anterioara in sensul asta, "Infernal Affairs" fiind pana la urma unul din putinele productii care le-am prins anul asta si care chiar ar fi pacat de ratat. Totusi, cum am mai facut referiri de-a lungul timpului la "The Prestige", si cum am si zis parca la un moment dat ca intr-o zi o sa-i dedic o intrare, si in plus cum l-am revazut acu' o luna sau doua, m-am hotarat sa-l iau ca subiect partial al postarii de azi. Pot sa zic din start ca e un subiect greu. Din cauza asta m-am si ferit sa-l iau in discutie, dar pana la urma totusi merita - macar pentru a-i face reclama, daca la nivelul unei analize probabil ar trebui sa stau mult mai mult decat jumatatea de ora curenta pana sa trag niste concluzii valabile.
Ca gen "The Prestige" probabil intra in special in categoria drama, dar pana la urma e o impletire de mai multe. Ai cam tot ce vrei in filmul asta - love story, thriller, actiune chiar si un iz de SF (nu din ala cu spaceships oricum). Ca subiect, actiunea e centrata pe rivalitatea dusa in final la extrem intre doi magicieni din Anglia - Alfred Borden jucat de Christian Bale si Robert Angier interpretat de Hugh Jackman - la granita intre secolul XIX si XX. Povestea pleaca de la un accident produs in perioada de ucenicie a celor doi si soldat cu decesul sotiei lui Angier in urma unui truc terminat prost. Din punctul respectiv drumurile li se despart, cel afectat de tragedie dezvoltand o obsesie plecata initial dintr-o dorinta de razbunare in ciuda faptului ca Borden, celalalt iluzionist lasa in permanenta un semn de intrebare asupra vinei proprii in respectiva intamplare. Obsesia respectiva insa ajunge in cele din urma sa treaca de granitele unei simple razbunari si in plus va naste una si din partea opusa, senzatia pe parcursul filmului fiind la un moment dat ca atat Angier cat si Borden trec peste orice motiv legat de implicatiile conflictului asupra vietii personale, vazand ca principala cauza de continuare a adevaratului "razboi" pentru cel mai spectaculos truc, doar pozitia de "cel mai bun magician" in ziarele vremii. Totusi e interpretabil pentru ca in final, ideea de "payback" se intoarce tot la efectele asupra celor apropiati de cei doi.
Filmul e regizat de Christopher Nolan care semneaza si scenariul impreuna cu Jonathan Nolan. Cei doi frati probabil sunt cunoscuti in special pentru revitalizarea francizei Batman cu ultra-apreciatul "The Dark Knight" si pentru primul film prin care s-au remarcat "Memento". Eu personal raman la ideea ca "The Prestige" e peste ambele titluri amintite din multe puncte de vedere. Totusi "The Prestige" e pana la urma o ecranizare dupa un roman scris de un autor al carui nume nu-l mai tin minte, deci probabil mare parte din meritul pentru poveste revine respectivului. Cu toate astea ceva imi spune ca la nivel de carte rezultatul nu prea are cum sa fie acelasi cu cel din film. Asta din cauza ca filmul se explica pe sine destul de in mare parte in ultimele 5-10 minute. Ma indoiesc sincer ca o carte ar putea crea acelasi efect - ca intensitate ma refer - de final neasteptat, cu cea pe care o ofera filmul de fata. Probabil o lectura ar mai dezvalui pe parcurs si pana la ultimele pagini cate ceva macar din intorsatura de final, sau cititorul ar avea oricum mai multe elemente la dispozitie sa traga o concluzie. Ma rog, poate gresesc eu - n-am citit cartea, dar filmul din punctul asta de vedere e unul din putinele in care am fost surprins de modul in care se termina (si ma refer inclusiv la rezultatul per ansamblu conflictului in final - pentru ca mici parti poate se mai pot intui). La partea asta contribuie destul de mult si felul in care e lucrata ecranizarea. Nu e o actiune liniara - coerenta - cap-coada, ci una bazata pe flashbacks din viata fiecaruia decrisa in cate un jurnal propriu, plecand de la momentul curent cand Borden e inchis in startul filmului pentru presupusa ucidere a lui Angier si isi asteapta executarea sentintei - pedeapsa capitala. Tocmai modul asta de punere in scena al actiunii desi adauga poate un pic de incoerenta si la o prima vizionare ar putea fi mai greu de urmarit, contribuie totusi mult la o invaluire a finalului intr-o ceata care sa nu-ti lase foarte multe sanse pana la momentul oportun de a-ti da seama cum se termina totul.
N-o sa mai stau prea mult sa vorbesc de partea de realizare filmica din pdv tehnic. Nu amintesc decat criteriile pentru care filmul a luat doua nominalizari la Oscar si care au fost chiar meritate - imagine si ceva ce nu-mi sare in ochi chiar foarte des - art direction & set decoration, sau mai pe romaneste - scenografia. Sub aspectul asta, filmul e probabil unul din putinele produse dupa 2000 (si chiar si mai inainte...) unde partea de aranjament al unei scene inlocuieste practic efectele speciale (care nu cred ca depasesc cateva descarcari electrice), ca exemple avand campul de palarii, campul de becuri, si altele. In plus, mai intra evident si perioada specifica epocii simulata foarte credibil prin partea de decoruri, location settings, etc, dar asta e intalnita la capitolul asta in orice productie care se respecta - aranjament scenic cu efect de CGI mai putin.
O concluzie a filmului, ca film in sine, e data de replica prin care incepe si care e un laitmotiv pana la urma: "Are you watching closely ?" Raspunsul dupa prima vizionare probabil este "no, you don't ". Chiar daca dupa ce l-ai vazut o data e posibil ca filmul sa-ti para destul de dens si poate chiar si usor incalcit din cauza structurii de flashbackuri, e recomandabil sa-l mai vezi macar o data. Principalul motiv e finalul, care dupa cum am lasat de inteles pana acum schimba destul de multe si s-ar putea sa puna in alta lumina anumite parti din film care se vor vedea probabil mult mai clar la o revizionare. Chiar daca poate ar suna usor fortat, pana la urma cred ca ar merge o comparatie intre film si un truc, cu toate cele trei faze asa cum si sunt descrise: "the pledge" - in care ti se prezinta o situatie, contextul actiunii, "the turn" - in care situatia e mutata "magic" dintr-un context obisnuit intr-unul extraordinar, actiunile izulionistului si "the prestige" - finalul, efectul trucului, iepurasul din joben, care prima data cand il vezi are toate sansele sa te surprinda. A doua oara cand vezi trucul "you'll watch much more closely" - ai sanse sa incepi sa te prinzi de unde apare iepurele, cam asa si cu filmul de fata - la o revizionare multe scene prind sens. In plus e genul de film in care la fiecare revizionare ai sanse sa tot mai descoperi ceva nou. Ca exemplu finalul penultimei scene - a executiei si inceputul ultimei scene - confruntarea finala, desi nu-i explicit poti la urma urmei sa-l consideri "the ultimate transported man - the ultimate trick", asta apropo de cel mai grozav truc pe care de-a lungul vietii cei doi magicieni tot incearca sa-l fure unul altuia.
Deja am scris prea mult si nici nu stiu cat de la obiect pentru un film fata de care, cu riscul de a folosi un cliseu, cuvintele is de prisos (si cu toate astea am sarit peste destule). Ca sa trag linia, am un top personal de 5 de filme, care e cam imobil = se modifica cam greu, compus din "LoTR" - prima parte, "Merlin", "Braveheart", "Donnie Darko" si "The Jacket" de la prima la a cincea pozitie. Ei, topul asta e cam static de ceva ani incoace dar asta si din cauza ca am motive subiective legate de fiecare film, nu sunt acolo doar din pdv valoric al productiilor. Daca ar fi sa-mi fac un top strict obiectiv al tuturor filmelor care le-am vazut vreodata cred ca "The Prestige" ar avea mari sanse sa intre printre primele pozitii.
Rating: 5 out of 5
In incheierea intrarii de azi... cu riscul sa aberez peste limita normala :) o sa revin la o "tema" "dezbatuta" anii trecuti cand n-am avut ce scrie - "chasing rabbits", fara vreo legatura directa cu iepurasul din joben de mai sus (desi daca stau sa ma gandesc :) ...)
N-o s-o lungesc insa foarte tare spre deosebire de parte prima: http://moviethoughts360.blogspot.com/2007/11/off-topic-chasing-rabbits.html si secunda: http://moviethoughts360.blogspot.com/2008/03/off-topic-chasing-rabbits-part-2.html . In rezumat prima tura era vorba despre adaptarea zicalei "cine fuge dupa doi iepuri nu prinde nici unul" la ceva de genul "cine fuge dupa doi (sau mai multi) iepuri prinde macar unu' dar de dorit ar fi mai multi", iar in a doua intrare tactici, strategii si alte consideratii relativ la fuga si coordonarea iepurilor spre aceeasi directie (linkurile ar fi recomandabil de parcurs in detaliu ca sa aiba macar un pic de sens ce urmeaza :) ).
Azi, n-o sa ma opresc la o parte terza propriu zisa asa cum am scris in titlu ci mai mult la o a treia idee sumara care mi-a trecut prin cap mai fulgerator ca o sageata acu' cateva nopti si nu vreau s-o pierd: "iepuroii si piramidele". Mda... ce legatura e intre fuga dupa mai multi iepuri si o piramida ? Pai e simplu... In functie de eficienta = cat de rapid reusesti sa obtii convergenta directiilor iepurilor si sa-i mai si prinzi (sau mai exact sa-l mai prinzi), s-ar putea sa te trezesti ca toata "vanatoarea" echivaleaza cu o adevarata constructie de piramida. Acu' problema e sa nu te trezesti prea tarziu, pentru ca piramidele in general au o destinatie... iar sa-ti construiesti propria piramida poate o fi laudabil pentru posteritate dar cam morbid in ce te priveste. Si totusi... uneori poate merita sa incerci sa construiesti o piramida... mai mult decat sa lasi sa-ti scape un iepure si sa prinzi doar unul :) ... Mai grav e ca nu cumva sa-i pierzi pe amandoi, amantrei sau cati or fi si sa ajungi la vechea varianta a zicalei (Doamne fereste! n-ar mai avea sens chiar nik din ce-am scris la data curenta si la cele trecute) ... dar despre asta tura viitoare ;) ca azi am zis ca-s scurt.
Avand in vedere ca m-am abtinut din a bate campii la extrem azi, n-o sa mai inchei ca prima si a doua oara, ci intr-o nota mai obisnuita (tot reutilizata :) ) pentru cine ma stie de mai multa vreme, care pana la urma are mare legatura cu goana dupa iepuroi si rolul kismetului in toata "aventura" asta ;) :
Life is full of unexpected, but nothing happens without a reason ...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu