The President's Analyst (1967)

Incep cu scuza eterna ca n-am foarte mult timp la dispozitie din pacate (era chiar sa uit ca trece saptamana si n-am postat nimic) . Initial ma gandeam ca o sa am "Gamer" ca subiect de blog, dar dupa ce l-am vazut am ajuns la concluzia ca nu merita sa mai pierd timp in plus pentru un videoclip cretin ultralungit si generator de dureri de cap cu pretentii de SF. Altceva de acu' doua saptamani incoace n-am mai vazut in afara de titlul curent si continuarile la "Infernal Affairs" (ceva mai slabe ca originalul despre care am scris, dar per ansamblu e o trilogie pe care o recomand din toata inima). Asa ca n-am avut alta varianta decat sa ajung la titlul din postarea curenta fix in perioada alegerilor prezidentiale, dar pana la urma filmul n-are nici in clin nici in maneca cu politica ci mai degraba e o satira la adresa serviciilor de securitate. Prima comparatie care mi-a venit in minte dupa ce l-am vazut a fost vis-a-vis de mult mai recentul "Burn after Reading". Ca o esenta, "The President's Analyst" as putea zice ca are acelasi aer dar cu specific de anii '70 = ceva mai hippie (si la propriu si la figurat).

Filmul cere rabdare. Nu in sensul de rabdare relativ la evolutia actiunii ci pur si simplu rabdare in sine. Singurul titlu care imi vine in minte acuma si care e ingrozitor de prost ca o paralela pentru ca e cu totul alt gen de film e "Le samourai" de Melville (1968), dar sub aspectul asta are acelasi efect. E vorba de ceva ce tine atmosfera la mai multe titluri din perioada respectiva, care la un moment dat pare complet irealista (iar pentru mine cam enervanta), desi nu poti gasi neaparat un motiv efectiv pentru asta in ce vezi (evident in afara de ce tine in sine de contextul subiectului care in cazul de fata mai e si de satira deci nu face altceva decat sa amplifice). Ma refer la elementele care nu-s in prim plan din pdv cinematografic plecand de la locatii, pana la alternanta intre anumite scene. In fine... probabil incep sa bat campii, asa ca ar fi cazul sa zic cate ceva totusi mai la obiect.

Story-ul se invarte asa cum o zice si titlul in jurul unui psiholog (James Coburn intr-un rol exceptional) selectat pentru a-si oferi serviciile presedintelui US. Respectivul, exasperat de restrictiile jobului si de solicitarile la momente din cele mai ciudate, hotaraste sa-si ia o vacanta neanuntata la un moment dat si fuge de sub monitorizarea serviciilor de securitate fictive FBR si CEA (cum ziceam filmul e o satira...), moment din care toti agentii secreti de pe glob vor sa puna mana pe el. Cam asta ar fi un rezumat partial destul de cuprinzator. Ce-i interesant e ca filmul in ciuda varstei nu prea pare depasit in ce priveste elementele de satira, iar in unele cazuri chiar da dovada de valoare predictiva destul de confirmata fata de viitor.

Tura asta chiar is mai scurt, asa ca o sa sar peste "caseta tehnica" din care pot sa zic doar ca inca nu stric linia de postari unde partea de cinematography (imagine) e peste medie (iar pentru '67 am fost chiar surprins de niste cadre), si sper sa revin saptamana viitoare cu ceva mai nou (nu ca ar fi o problema cu filmele vechi, da' nush cat de accesibile is...)

Rating: 3 out of 5