Mda ... Dupa o luna si-un pic cu media dubla de intrari fata de normal (= doua/week) se pare ca am simtit un efect puternic de rebound la "excesul" de scris, si n-am mai reusit sa ma incadrez in deadlineul self-impus saptamanal = ii deja luni. In fine... recuperam.. Inainte sa trec la filmul curent (care chiar merita, so have patience with me :-p) o sa fac o paranteza off-topic la ceva ce n-am mai facut (in astia doi ani si ceva de cand tarai blogu' asta) si nici nush daca o sa mai fac = sa vorbesc de Oscaruri dupa ce s-au terminat. Ok.. stiam ca o s-o dau in bara (unde la mine dat in bara = ratat peste 2 din predictii) la ritmul de vazut filme pe bucatele si cu juma de ochi inchisi care l-am avut. Da' daca la imagine nici n-am luat-o in calcul (si inca sustin ca "Avatar" are imagine in sensu' de efectiv imagine pe undeva pe cat are si "Up") si la script am zis printre randuri ca nush cine m-o pus sa scriu cand am scris intrarea (chit ca si acolo is inca destul de convins .. da' totusi n-am avut scriptul in fata & you need that) ... la sound n-am nici o scuza... Si motivul pentru care fac paranteza asta e ca pentru prima data de nu mai tin minte cand (pe vremea cand categoriile se chemau altfel...) am dat-o in bara si la editing si la mixing.. Si cum acu o saptamana "am auzit" mai mult din nou "The Hurt Locker", ca de vazut n-am prea avut cand, la prima din categoriile de sound de mai sus cel putin tre sa-mi fac o mea culpa si sa recunosc ca audiometric suna cel putin ok. Concluzie = daca mai scriu la anu' despre Oscaruri (daca...) ori nu mai scriu de sunet (in ciuda faptului ca am zis ca probabil o sa fac asta forever) ori o sa am grija sa ciulesc urechile... Suficient cu asta. Dar daca tot se leaga, probabil o sa mai raman un pic pe zona Oscaruri saptamanile astea in sens de filme nominalizate ici si colo pe care abia acu' apuc sa le vad, cum e si titlul de fata:
"The Imaginarium of Doctor Parnassus" e ultima productie iesita din mana lui Terry Gilliam. Ar trebui sa incep probabil cu ceva ce apare des spus referitor la respectivul regizor: "not for everybody". De ce ? Pentru ca doza de suprarealism/fir sau fire ale actiunii iese destul de des din limitele coerentei si rezultatul -uneori- devine destul de greu de urmarit. Ca sa dau cateva exemple, sa nu vorbesc si eu pe langa, din ce-am apucat sa vad eu de Gilliam de mentionat in sensul asta ar fi "Brazil", "The Fisher King", "The Brothers Grimm" si "Tideland". Nici "Twelve Monkeys" nu sare departe avand doza lui de divagatii peste limita obisnuita, dar acolo situatia e un pic altfel poate si din cauza ca e vorba de un remake - si probabil din cauza ca totusi e cam cel mai "clar" movie made by Gilliam, e si cam cel mai apreciat/cunoscut/vazut din filmografie la nivel de numar de people. Poate un efect oarecum similar, sau chiar mai puternic in sensul de "haos" in actiunea filmului, il au si filmele lui David Lynch desi zona in care se plaseaza e cu totul alta - much more dark. Si daca tot veni vorba de similaritati am o revelatie acum ca si Coen Brothers ar putea fi plasati aici - cel mai relevant titlu fiind "Barton Fink", however... in general linia subiectului fiind mult mai clara, deci oarecum la polul opus fata de Lynch. Revenind la Gilliam, cu toata neclaritatea aparenta, daca reusesti sa te apropii cat de cat de ce crezi ca vrea sa transmita regizorul - lucrurile au sanse sa ti se para cat se poate de clare, iar ceea ce vezi s-ar putea sa-ti ofere mult mai multa satisfactie sau multumire decat multe alte filme vazute in mod curent - mai ales ca pe undeva prin tot hatisul care il ai in fata e de obicei o idee pozitiva de fond. De fapt gresesc... nu e neaparat vorba de a nimeri ce vrea sa spuna Gilliam prin film, e vorba de a fi tu capabil de a da o interpretare proprie care sa ti se para clara pentru ce vezi, iar efectul e ceva de genul unei ghicitori care ti s-ar da - which is the movie - si tu ai gasi raspunsul - care e interpretarea ta ... iar confirmarea ti-o dai singur = daca la final filmul ti s-a parut ok, se potriveste, daca te-a plictisit sau te-a scos din sarite, probabil nu. Mie "The Imaginarium"-ul aici de fata mi s-a parut ok :) , de fapt chiar peste ok .. = mult mai clar, sau mai putin "fuzzy" decat "Tideland" care a fost ingrozitor de greu de dus pana la capat (parca era si excesiv de lung) si chiar decat "Brothers Grimm" care iar n-a fost chiar pe aceeasi lungime de unda cu mine. Hai sa nu mai bat campii, si sa incerc totusi sa zic si ceva mai la obiect (daca se poate asa ceva vis-a-vis de Gilliam...) ...
Filmul de fata - asa cum e el vazut in mod direct - pleaca de la un story ce are in prim plan un batran matusalemic la propriu - Dr. Parnassus - ce conduce un show ambulant - "The Imaginarium" prin Londra contemporana, avand o trupa compusa din propria fiica, un pitic, si inca un tanar - cei trei avand in mare rolul de a atrage clienti. Clientii sunt trimisi temporar printr-o oglinda intr-un univers paralel creat de Parnassus intr-o stare de transa, univers paralel care in scurt ar putea fi comparat cu un vis care se pliaza pe gandurile si imaginatia fiecaruia ( de aici pot incepe interpretarile.. dar o sa ma abtin.. pe moment :) ). Asta ar fi contextul actiunii. Firul principal pleaca insa de la un pact cu diavolul facut de Parnassus (unul din mai multe...), pact prin care ar urma sa-si piarda fiica in urmatoarele doua zile. Ca sa-i salveze sufletul mai accepta inca un pariu cu "the evil one", mai exact porneste o cursa pentru a vedea care din ei poate atrage primul cinci suflete in timpul ramas. Soarta face ca dupa noul ramasag sa dea peste un escroc spanzurat de un pod de catre mafia rusa, pe care trupa respectiva il salveaza de la moarte - si care se pare ca va juca un rol hotarator ( sau nu ... :) ) in rezultatul confruntarii. Ei, cam asta ar fi foarte pe scurt cam ce se vede la suprafata. Am zis suficient de mult si totusi departe de cat se poate "vedea" in film. Asta e partea frumoasa pana la urma, ca fiecare are sansa sa observe poate ceva cat de cat diferit in adancime.. si poate chiar mai mult acum decat in alte cazuri legandu-se de ideea de "Imaginarium" din titlu. Cea mai simpla interpretare ar fi probabil ca tot ceea ce e iesit din granitele normalului in film e un mix cu realitatea prezenta ici si colo a reveriilor mintii unui batran betiv. Daca treci insa de granita asta se poate merge pana la extrage o idee de baza a filmului precum ca the life is a tree of choices, poate chiar redus in cele din urma la unul binar :) - good & evil ... [informatics background required next :-p] si uneori poate te poti indrepta cat de cat daca mergi pe o ramura spre cealalta jumatate, dar din pacate nu prea ai cum sa treci definitiv de "centru" o data ce ai luat-o pe o directie de la radacina sau de la un punct intermediar ... however ;) maybe if you try hard enough lateral paths may be created to jump over - just think out of the box - it's about imagination after all [gata cu arborii binari :-p more or less - back to normal] ... Ma rog .. tot mergand asa pe ideea de good & evil, de diavol prezent .. se poate merge si spre zone mai mistice cu interpretarea = The Imaginarium = un fel de inner self garden of Eden for everyone, iar the tree of choice = pomul cunoasterii binelui si raului prezent si-n Biblie si din cate mai stiu eu si in Coran... Ok, suficient aici :) inapoi la chestii mai pragmatice - cate un pic legat de movie making...
La regie nu mai e nevoie sa mai zic nimic. E suficient ce-i mai sus - avem amprenta standard Gilliam ca nu stii daca ce vezi e chiar ceea ce pare a fi. Ce ar mai fi de remarcat tehnic e partea de efecte care ii faina si de scenografie. Dar punctul forte in film e ansamblul de actori - in special avem: Cristopher Plummer in rolul lui Parnassus, Heath Ledger in ultimul sau film neterminat (asta ar fi din cate stiu, nu "The Dark Knight") - motiv din care s-a si lungit productia tocmai de prin 2007, Tom Waits excelent in rol de diavol si un trio Johnny Depp/Jude Law/Colin Farrell ca trei fete diferite ale lui Ledger. Mai avem si coloana sonora care mi-a placut desi nu e chiar a masterpiece dar mi-a atras atentia pentru viitor asupra a doua nume din zona compozitori de muzica de film de care habar n-aveam - Jeff & Mychael Danna. Si ca ultima chestie legata de people involved in the movie as vrea sa remarc ceva ce in general nu prea amintesc si anume producatorul: Samuel Hadida - e probabil unul din putinii care nush cum face dar in general baga bani in filme cu regizori europeni (Gilliam e englez) care habar n-am cat profit scot/daca scot, dar cel putin parte din ele (chiar si din adaptarile de video games ca ar fi si din astea prin filmografie) is o pata de culoare pe ce iese prin cinematografe, smth different, si in sens pozitiv - cateva titluri cronologic: "Crying Freeman", "Le Pacte des Loups", "Silent Hill" (toate regizate de Cristophe Gans) si "Perfume: The Story of a Murderer" (regia Tom Tykwer).
Sperand ca n-am zis prea multe in paragrafele anterioare ca sa stric chiar tot din film inainte sa fie vazut :) (sau ca n-am aberat excesiv :-p) inchei repetand ideea ca pana la urma e un caz unde it's much to be seen behind what you see & that's the beauty of it ;) .
Rating: 5 out of 5
PS: sper ca nu-i prea deranjant; am ales pana la urma sa raman la trailers de pe canale cu advertisements (cel putin partial) din vreo 3 motive - 1. nu prea am timp sa caut, 2. better quality, 3. in general is canale YouTube care cel putin par cat de cat solide = au mai putine sanse sa dispara in timp
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu