Il divo (2008)

Ca optiuni pentru saptamana asta din ce-am apucat sa vad last days as avea numai doua - "Cop Out" o comedie slabuta cu Bruce Willis care mi-a smuls totusi ceva zambete dar e prea stupida ca medie si banala ca sa merite sa-mi pierd timpul cu ea si titlul curent - "Il divo", care iar e dintr-un gen ce nu prea are loc la mine pe blog - biopic ... ma rog ... biografie e cam mult spus ... Poate si din cauza asta am ramas la ultima varianta, pentru ca iese cumva din rigorile genului.

De cand ma stiu ma tot chinui sa ma tin departe de politica din varii motive (poate cu exceptia discutiilor pe teme legislative). Deci cu alte cuvinte ma cam lasa rece ... cel putin la nivel intern si din perspectiva perioadei curente, sau apropiate (indiferent de ce tara ar fi vorba - n-are decat sa zica cine-o zice ca-s ignorant, got my reasons) ... world = global e alta poveste + intern (iar, valabil for any country) din pdv temporal sa zicem ce e cu vreo 40-50 ani in urma deja tine mai mult de history si devine ceva mai interesant macar pe fond de cultura generala despre past times. Subiectul filmului de fata e politics related si relativ aproape de prezent, deci nici nush exact cum am ajuns sa vad asa ceva, avand in vedere cele de mai sus. Cert e ca ma asteptam sa tina loc de somnifer, si inca nu-mi prea vine sa cred ca n-a fost cazul. Dar motivele is altele decat ar parea la prima vedere. Persoana vizata in biografia curenta e Giulio Andreotti - despre care inainte sa vad respectiva productie cultura mea generala se rezuma la faptul ca e vorba de un fost premier al Italiei cu ceva presupuse legaturi cu loja P2 (probabil punctul ceva mai "exotic" care m-a adus la titlul de fata). Nu pot sa zic ca dupa ce am vazut filmul stiu mult mai multe, pentru ca asa cum spuneam mai sus nu e chiar o biografie in stil clasic. E vorba mai exact de perioada anilor '90 - ultima guvernare Andreotti in Italia - cu ceva referinte la trecut si terminandu-se cu un proces in ce priveste anumite legaturi nedovedite cu Mafia. Per ansamblu filmul nu are insa un fir foarte bine definit al actiunii, e mai mult o incercare de caracterizare a unui personaj - care inca e in viata si activ in politica italiana (conform Wikipedia) - si asta fara a arunca macar o opinie clara pro sau contra. Presupun ca pentru un italian (sau cineva mai in tema oricum) multe parti din film ar avea mai mult sens. Pentru cineva din afara e o insiruire de referinte, cam puse la gramada uneori, si nici nu stii foarte exact cat si cum e real, satirizat sau fictiv. Deci scenaristic vorbind, nu pot sa zic ca e chiar un film usor de urmarit (inca o data, pentru cineva complet in afara subiectului). Nici nu prea am ce sa mai zic pe partea de actiune in sensul asta. Totusi ...

... si asta e motivul pentru care l-am ales ca intrare de blog - filmul e probabil unul din cele mai bine lucrate tehnic productii care le-am vazut eu stiu ... cel putin de un an incoace daca nu mai mult. Deci nu am absolut nimic de comentat negativ. Singurul repros minim ar fi ca poate sunt unele puncte unde imaginea/soundul/montajul nu prea se potrivesc cu genul asta de film ... dar cum ziceam nu e chiar un biopic in sensul clasic de biopic - is clare unele exagerari si in script si interpretare, ori cu nuanta satirica ori pur si simplu pentru a iesi in evidenta anumite aspecte. Le-as lua pe rand - aspectele tehnice ... de fapt deja le-am mentionat mai sus ... dar sincer nu prea am cum sa exprim in scris ce tine de fiecare. Imaginea e superba. N-am mai vazut de mult cadre luate asa cum is luate aici + aranjamentul cromatic + shadows & lighting. Pur si simplu iti ia ochii ... Nush ... pe mine pot sa zic ca e principalul element care m-a facut sa vad filmul pana la capat. Stiu ca suna incredibil pentru un film biografic (care nu-i nici macar istoric in sensul de sa fie prin alta epoca) dar asa e. Partea de sunet - si ma refer aici la coloana sonora - e iar de o diversitate care sare "in urechi" - e imposibil sa n-o remarci. E atat coloana sonora dedicata - muzica de film, cat si songs cu parte vocala care se intalnesc mai rar intr-un film, iar combinatiile intre tema audio pe o scena si scena in sine merita vazute/auzite. Ca sa inchei scurt, montajul parca ar fi de thriller nu de film biografic.

Deci in ciuda faptului ca probabil nu e un film pe care as avea rabdare sa-l mai vad o data, pentru o prima vizionare efectiv esti purtat de partea de realizare tehnica pana la capat. Scriptul nu e prost nici pe departe, si nu poti zice ca e neaparat plictisitor - dar asa cum ziceam e un pic mai greu de pus cap la cap in momentul in care nu ai un background knowledge despre tot ce intra in discutie (= P2 related stuff, rapirea lui Aldo Moro ... iar astea cat de cat le mai stiam macar ca events, dar se adauga - procese ale Mafiei, personaje din politica italiana, etc) . Oricum, sunt si destule pasaje care fie constau in vorbe de duh zise la general fie intr-un monolog interior, care-s bune de pus la categoria "philosophical quotes in movies", deci macar aici ar fi un + si pentru script.

Rating: 4 out of 5

... desi cred ca e un pic cam mult cauzat de efectul hipnotic pe care il are imaginea :) ...