Defendor (2009)

Am fost ingrozitor de prins cu altele de la ultima postare pana acum, dar din fericire am apucat sa vad vreo doua filme (de fapt .. exact doua), iar cel despre care scriu acum ar merita probabil mai mult decat jumatatea de ora care am timp sa i-o acord. "Defendor" e un fake super hero movie dintr-un gen care se pare ca a prins aripi in ultimii doi ani cu trei titluri. Mai avem "Kick Ass" despre care am scris si "Super" care inca nu l-am vazut (tocmai am aflat ca ruleaza in seara asta la un festival de film local de pe unde is, dar evident n-am timp).

Daca in cazul "Kick-Ass" am avut buget, efecte, care sa justifice o dementa totala rated R cu R mare care se incadreaza cu succes undeva la guilty pleasure = esti constient la final ca a cam sarit calul dar nu prea poti zice ca nu te-a distrat, "Defendor" e cu totul alta mancare de peste desi pana la urma e .. acelasi peste, dar altfel preparat (cred ca tocmai am scris de doua ori acelasi lucru :| .. da cum dorm in papuci, nu mai stau sa reanalizez fraza acu', prea lunga :) ). Deci, aici avem o drama .. nu o comedie .. si asta e deja un spoiler destul de marisor, pentru ca incepe cu senzatia de comedie dar ajunge in final la drama. "Defendor" e un tip fara casa si familie ajutat de actualul angajator sa-si duca viata de pe o zi pe alta, si care in plus mai are si o mica problema in ce priveste capacitatile mentale, ramase aparent undeva la nivelul copilariei. De unde se trage si rezultatul = noaptea se transforma intr-un "super" erou dotat cu "gadgeturi" care variaza de la bilute de sticla la borcanele cu viespi, in cautarea maleficului "Captain Industry". Well, inadaptarea mentala nu acopera chiar toata cauza la chestia asta, dar n-o sa spun mai mult acum ca mai trebuie sa las si ceva de vazut pana la urma. Tot ce mai zic e ca incredibil dar adevarat, se pare ca "Defendor" reuseste sa-si gaseasca inamicul de moarte pana la urma (sau .. un inamic) iar povestea si modul cum curge is realmente induiosatoare, dar se mentin si destul de funny ca sa nu te deprime, pana in final.

Rolul titular e extraordinar jucat de Woody Harrelson. E absolut impecabil. E ceva vreme de cand am vazut "Rain Man" cu Dustin Hoffman dar cred ca pot sa ma risc sa fac o comparatie. Productia in rest e de buget mic = a nu te astepta la ceva de genul "Kick-Ass" nici pe partea asta. Totusi ... e un aspect care nu cred ca o sa-l uit multa vreme (desi nici "Kick-Ass" n-a stat prost aici). Are unul din cele mai faine soundtrackuri care le-am auzit in ultimul timp. De la partea originala compusa de un tip care mi-e complet necunoscut - John Rowley, pana la partea de songs unde am descoperit cu ocazia asta o formatie canadiana de care iar habar n-aveam - Metric (si ca sa fiu mai precis melodia e "Help I'm Alive").

O sa inchei cu vreo doua cuvinte despre finalul filmului cu riscul sa maresc spoilerul de mai sus, dar o sa incerc sa-l pastrez destul de criptic. 99.9999999 % probabil ti se pare evident cum se termina. 0.0000001 % ai o albinuta in ultima scena care daca o lasi sa-ti duca imaginatia destul de departe s-ar putea sa ajungi la alta concluzie ;)

Rating: 4 out of 5