Fase 7 (2011)

I'm back to zombie movies ... da' fara zombie :) . Pentru cine a vazut "Rec" (sau "Rec 2" .. sau remakeul american "Quarantine"), "Fase 7" e destul de usor de descris. E o productie argentiniana (deci tot in spaniola se vorbeste ca sa fie si mai similar) in care ai 90% acelasi "setup" = un bloc in carantina din cauza unui virus (global de data asta, nu doar in cladire), cu singura diferenta ca nu mai ai partea de horror = in cazul de fata "the infection" duce in scurt timp la "bye bye, cruel world" fara manifestari violente cauzate de boala. Normal vine intrebarea (mai ales pentru amatorii de horror), pai si atunci ?

Pai, in primul rand "Fase 7" nu e un horror. Sau cel mult ar putea fi numit "horror social". Adica, manifestari violente ajungi sa ai pana la urma, chiar daca nu-s cauzate de "zombificare" in sine, ci de efectul pe plan psihologic al intregii situatii de criza in randul celor aproximativ cinci vecini (solo sau family). Ceea ce face ca filmul sa fie mai mult pe undeva intre granita dintre un thriller si o comedie neagra. Ultima parte ar putea incepe cu descrierea locatarilor care populeaza partial scara unui bloc. In prim plan avem un cuplu de tineri, proaspat mutati la unul din etajele superioare, el fiind un tip obisnuit visand de fapt la o alta locuinta undeva spre munti in mijlocul naturii, iar ea fiind gravida in luna a saptea si luandu-l la misto ca nu-i genul care sa supravietuiasca fara tehnologie o saptamana. Vecinul de palier e un fost agent de asigurari de viata care aparent are ca hobby ... blindarea masinii personale in timpul liber (just to start with ...). Probabil unul din motivele, pe langa paranoia legata de teoriile conspirationiste, pentru care sotia se pare ca si-a luat lumea in cap si l-a lasat solo cu fiica de vreo 7-8 ani. Undeva la un etaj inferior, locuieste solitar un batranel aparent inofensiv ce pare a fi cel mai amabil dintre colocatari in sensul unei relatii de "bun vecin" cu noul cuplu mutat in bloc. Si mai jos, avem alti doi indivizi cu ceva familie, ambii indreptandu-se spre varsta a treia ce par a se intelege de minune unul cu altul in ciuda faptului ca pe cat de coleric pare a fi unul pe atat de calm si diplomat pare a fi celalalt. Ei, cam asta ar fi, in principal, configuratia de locatari care pe parcursul filmului reusesc sa transforme blocul intr-un adevarat front. "Razboiul" porneste se pare de la cei doi de la baza blocului care vor musai sa il mute pe batranelul de la mijloc intr-o ... carantina in carantina, pe motiv ca ar fi cica bolnav. Evident, criza de food, medicamente, etc (elementul clasic in filmele de gen) are si ea un rol in ce urmeaza. Iar in ce urmeaza, vedem cam in ce se transforma/prin ce trece omul nostru pasnic de la ultimul etaj care se chinuie cu chiu cu vai sa-si tina sotia intr-un con de umbra = departe de ce ajunge sa se intample pe scara blocului.

Dupa mine, partea cea mai tare din film e umorul negru, destul de fin (= "ascuns" practic in spatele actiunii) despre care n-o sa mai zic nimic si o sa-l las ca full surprise. Tot ca surpriza (cel putin partiala) pot sa zic ca vine si finalul = who survives, pentru ca pana la urma cam asta e tema filmului, mai in gluma mai in serios - "supravietuirea printre vecinii de bloc". Ceea ce face filmul interesant e tocmai asta, si anume ca se dovedeste ceva mai dificila decat a rezista la epidemia existenta. N-o mai lungesc cu tehnicul, ca oricum scriu pe fuga - dar ar fi fost de zis cate ceva macar despre coloana sonora (u can hear some in the trailer). Overall, e un film care poate fi in acelasi timp si (sort of ..) fun to watch dar care in suficiente faze te mai poate pune si pe ganduri.

Rating: 4 out of 5