The Next Three Days (2010)

John Brennan: So, the life in times of Don Quixote, what is it about?
Female College Student: That someone's belief in virtue is more important than virtue itself?
John Brennan: Yes... that's in there. But what is it about? Could it be how rational thought destroys your soul? Could it be about the triumph of irrationality and the power that is in that? You know, we spend a lot of time trying to organize the world. We build clocks and calendars and we try to predict the weather. But what part of our life is truly under our control? What if we choose to exist purely in a reality of our own making? Does that render us insane? And if it does, isn't that better than a life of despair?

Stii care e partea cea mai interesanta din film ? Ca tot ce urmeaza, cu apogeul intr-un final compus din "The Next Three Days" ascunde sub fatada permanenta data de monologul de mai sus exact contrariul (daca ai ochi sa vezi, urechi sa auzi, si cap suficient per total ca sa pricepi). Tot triumful irationalitatii (oricat de "cool" ar suna) are un plan de organizare in spate. Care indiferent cat de "dement" e, tot plan ramane. Si care in toata dementa lui e calculat suficient de abil ca riscurile sa stea intr-o oarecare limita. Iar daca "irationalul" impinge limita proprie prea departe exista din nou un ultim "rational" care are grija ca macar pentru cei din jur sa existe un mecanism de failsafe. De asta si sunt semne de intrebare peste tot mai sus :) Pentru ca raspunsul la fiecare intrebare e discutabil, din perspectiva efectului for yourself ? sau for the others around ?. Cel putin pana la ultimul ;) unde toata dementa exterioara ar fi bine sa asigure in spate un raspuns unitar in final. Care e ala in cazul de fata ?. Watch the movie :D

Asta e de la cap la coada filmul despre care scriu azi. Sau mai exact interpretarea alegorica vis-a-vis de ce ni se desfasoara pe parcurs de doua ore prin fata ochilor. I'm sorry ca am inceput asa (habar n-am cat de inteligibil a fost), si sper ca n-am speriat (definitiv) si jumatea de mana de readers care mai aterizeaza pe aici, dar (for some reasons) nu m-am putut abtine :) Pana la urma asta e esenta (the deepest level, pentru ca mai e si ceva mai sus de asta), si nu se intampla prea des sa ai asa ceva in ce vezi pe ecrane zilele astea (cel putin nu la intensitatea/nivelul de aici), deci mi-ar fi parut rau sa n-o punctez. Subiectul in sine al filmului e simplu - un profesor de literatura se trezeste intr-o zi cu politia peste el in casa ridicandu-i sotia si bagand-o la puscarie pentru o crima petrecuta cu o zi inainte. Ramas singur cu un fiu de vreo 6-7 ani, incearca toate posibilitatile sa o salveze legal de la o condamnare. Toate dovezile insa de la plasarea fix la locul crimei, pana la amprente si sange pe haine indica in mod clar verdictul de "vinovat". Iar de aici, dupa epuizarea oricarei posibilitati de apel, in ciuda resemnarii ei, lui ii ramane o singura solutie: iesirea ilegala din inchisoare, sau cu alte cuvinte s-o "evadeze" fara preaviz :) Asa ca omul nostru ajunge nevoit sa planifice ceva aparent irealizabil pentru conditia lui de cuminte dascal obisnuit asezat la casa lui. Asta e linia pe care merge filmul pana la sfarsit unde ai doua finaluri posibile : ii iese sau nu ( si acu' sper ca intro-ul prinde ceva sens :) ).

Cum ziceam mai sus, pe langa "the deepest layer" mai ai si altceva mai la suprafata - filmul e o romance drama pana la urma ca gen, in spatele imaginii de thriller, actiune, etc care poate o afiseaza. In general evit sa discut prea mult pe subiectul asta, dar iar, in cazul de fata nu ma pot abtine (cat o fi de subiectiv) sa nu-l calific ca "true" romance drama fata de gramada de "fake" stuff care afiseaza asta ca gen, dar is de la "abia atinge" pana la "complet paralel" cu ce tine de real. I don't know .. sa luam "the masterpiece" = "Titanic" care e ceva de genu' "I met three days ago on a boat the woman who's the love of my life, and now I'm totally and completely sure that I'm ready to die for her, drowned, shot, beaten or all together". Come on ... It just doesn't work like this .. not without second thoughts, in 99.99% cazuri. Pe de alta parte in "The Next Three Days" avem un individ care e casatorit de ceva timp, are un copil, pare a fi ajuns la un nivel aproape maxim de liniste interioara & happyness cu cei doi langa el din ce ni se arata in primele zece minute din film. Ceea ce face credibila (poate oi fi eu subiectiv, da na ...) atitudinea de "no matter the costs, jail is not the option for my wife". Inclusiv convingerea batuta in cuie legata de nevinovatia sotiei, chestie care by the way, e al doilea lucru pe langa rezultatul tentativei de evadare pe care o sa il afli cert ( = da sau ba, I won't tell :) ) abia la finalul filmului, desi probabil pe parcurs o sa fii mai toata vremea in asentimentul personajului principal.

Filmic, de punctat ar fi actorii, regia, scenariul si the music. La actori, rolul principal facut de Russell Crowe e bun iar in ceea ce o priveste pe incarcerata = Elizabeth Banks, as fi prea subiectiv :) asa ca ma abtin. Ceea ce e insa mai interesant e ca ai o serie de actori destul de cunoscuti in roluri secundare din care unele is de foarte scurta durata = Liam Neeson, Brian Dennehy, Daniel Stern, Olivia Wilde. Regia merge mana in mana cu scenariul = Paul Haggis (known for "Crash") si pot sa zic intr-un cuvant despre ambele (poate ceva mai mult pentru writing) ca rezultatul e "brilliant". Ai doua posibilitati la filmul asta: sa fii ghita contra si sa cauti gauri in desfasurare, pe care o sa le gasesti in mod sigur avand in vedere cat de irealista e totusi tematica (eu personal am prins una fara sa fac asta deci totusi sunt acolo) sau ... sa just go with the flow si sa apreciezi ceea ce totusi putine filme care au parte de actiune/thriller incearca sa faca = sa mai tempereze bucata "SF" transpusa in realitate cu secvente care dau peste cap un curs lin asa cum era de asteptat al evenimentelor. Cu alte cuvinte "the escape" nu ajunge sa fie chiar asa usor de executat cum si-ar fi inchipuit un profesor de literatura, incepand chiar cu faza de plan, fara sa mai pomenim de executie. And finally, the music ... Danny Elfman e compozitor principal, iar coloana sonora e superba. Am lasat asta insa pe final ca sa zic ca filmul vine pe langa soundul instrumental si cu ceva melodii cu parte vocala. Iar cum trailerul nu e foarte concludent/convingator (ceea ce pana la urma e bine, pentru ca o sa ai parte de o surpriza placuta cand vezi filmul), am zis sa il suplimentez un pic cu ceva ce se aude pe finalul sectiunii de credits, si de la care m-am abtinut eu sa adaug la bucata "filosofica" din intro, ca sa nu exagerez cu lungimea ( which is already done by the way :) ). Are si asta locul ei bine definit undeva in film in spatele a ce vezi in clar on screen : "Sometimes all it takes is a walk around the lake ..." ;) Enjoy !

Rating: 5 out of 5