The Man Who Wasn't There (2001)

Beware ... O sa am o introducere luuunga :) so have patience with me this time, filmul asta merita ... L-am ales din o droaie de motive (ma rog .. trei). 1. N-am apucat sa vad nimic saptamana asta, si nici nu stiu daca apuc asa ca a trebuit sa-mi rascolesc memoria dupa ceva mai vechi. Si mi-am adus aminte ca l-am pomenit cand scriam nu demult despre nominalizarile la imagine de anul asta, ceea ce duce la ... 2. In mod normal nu fac asa ceva, si s-ar putea chiar sa-mi para rau ca o fac = nu stau sa analizez dupa luna februarie ce si cum mi-a "iesit" din the Oscar related entries. Dar ... Cum iar am dato-n bara, al treilea an consecutiv cu predictia pentru imagine, am zis sa compensez (vorba vine...) cu ceva care e absolut incantator pe zona asta in intrarea de azi. Asta ar fi motivul doi. Dar ca sa ma racoresc dupa esecul previziunii amintite, tre' sa fac un pic de off topic mai intai: dupa ce am vazut, live, cum "Hugo" a luat un Oscar pentru imagine, am zis ca ma las de predictii .. dupa care am decis intr-o doara sa fac un studiu statistic si rezultatele de pe IMDb zic ceva de genul: Emmanuel Lubezki - "Tree of Life" - 16 wins ; Robert Richardson - "Hugo" - 1 win (the Oscar). Unu' - una bucata premiu - pana la data curenta worldwide (ma rog, din ce e listat pe IMDb) ... si asa mi-am adus (iar..) aminte ca pana la urma ce fac eu an de an in Februarie e mai putin important in ceea priveste ce zice in final Academia Americana, si mai mult .. iar ma repet, da poate imi intra in cap si mie .. pentru ca imi da ocazia sa scriu despre niste filme care de obicei merita vazute .. And now back on topic, sorry pentru frustrarea de Nostradamus neimplinit revarsata in public: 3. Finally, ultimu' motiv de pe lista e ca "The Man Who Wasn't There" se potriveste de minune cu starea mea curenta de spirit. Fara detalii, in caz ca nu-i evidenta, ca deja intro-ul are sanse sa ajunga mai lung decat ce urmeaza ...

Filmul e probabil unul din titlurile cu mai putin rasunet al fratilor Coen. Dar avand acelasi ton de umor negru, sec si uneori dur, dus la un nivel care e destul de rar atins ca valoare zilele astea. Rezultatul aici se vrea a fi un film-noir, cu o intriga aparent banala cel putin prin prisma personajelor si a locatiei. Undeva, intr-un orasel, in timpul anilor '60 in US, un frizer duce o viata care pare a fi definitia monotoniei. Ziua tunde in frizeria unde lucreaza, seara ia cina impreuna cu nevasta si ocazional avand ca invitati cuplul sot-sotie de patroni ai magazinului unde nevasta tine contabilitatea. Asta in ciuda faptului ca pentru frizerul nostru e evident de la o posta ca patronul nevestei sale ii mai e si amant. So .. this goes on day-by-day .. Pana intr-o zi, cand un client tulbura programul normal al frizeriei cu o cerere de tuns fix la ora inchiderii. Prilej de rupere a monotoniei zilnice, mai ales ca respectivul client nu-i localnic ci aparent un antreprenor ce cauta un investitor. 10000$ pentru o curatatorie chimica - ultima inventie de pe piata - succes garantat. Ce se mai intampla mai departe ... e in film :)

Revin cu vreo doua cuvinte despre imagine. Filmul se doreste a fi unul noir, din cauza asta fiind decolorizat (pentru atmosfera) si avand ca versiune principala varianta black & white. Originalul e insa color, eu asa l-am vazut si asa il recomand. E cred cea mai buna imagine care am vazut-o intr-un film in ultimele 12 luni cel putin. Daca acum ceva timp (= "No Country for Old Men" ca sa fiu mai exact) Roger Deakins mi se parea overrated ca director de imagine, in ultimii ani mi-a crescut in ochi enorm. Daca ai un pic de afinitate pentru partea vizuala dintr-un film (= nu doar subiectul primeaza) recomand din toata inima de vazut titlul de fata. Nu e de ratat.

Dar sa nu fiu inteles gresit .. ai si subiect, si e la fel de incurcat si imprevizibil in aparenta ca in multe alte titluri made by Coen brothers. Billy Bob Thornton face un rol demential - dar partea care il ridica efectiv e scriptul. Nu-s totdeauna pe aceeasi lungime de unda cu the Coen brothers, mai ales cand o dau in filosofie de doi lei jumate (a se vedea titlul amintit mai sus la imagine), dar in cazul de fata povestea e spusa practic avand ca suport un monolog .. care monolog, are o serie de pasaje suficient de deep sau daca nu deep, extrem de bine plasate, ca sa merite apreciate. Am avut o singura nemultumire legata de film .. finalul ... as fi vrut altceva - si cu ocazia asta pot zice ca ratingul de mai jos e subiectiv. Dar cu riscul unui oarecare spoiler ( care o sa ma chinui sa-l fac cat de cat criptic :) ), presupun ca o alta incheiere ar fi contrazis aparent ideea de fond prezenta in tot filmul cap-coada. Si totusi imi place sa cred, ca se putea forta un pic un alt context ;) pastrand chiar si acelasi monolog de care ziceam, aproape nemodificat pana la capat ...

It's like pulling away from the maze. While you're in the maze, you go through willy nilly, turning where you think you have to turn; banging into the dead ends. One thing after another. But you get some distance on it, and all those twists and turns, why, they're the shape of your life. It's hard to explain. But seeing it whole gives you some peace.

Rating: 4 out of 5