Stalker (1979)

Dupa intrarea de saptamana trecuta mi-am adus aminte ca nu-mi mai aduc aminte prea bine alt film de Tarkovsky, vazut long long ago. Si asa am ajuns sa revad "Stalker". Cum nu prea am o dispozitie buna de scris, cred a fost cea mai potrivita optiune. Pentru ca iar avem un film unde e cam inutil de vorbit prea multe.

E o productie dusa aproape de la cap la coada de 3 actori impreuna cu o imagine, montaj si sunet care depasesc mult din ce vedem azi iesit in cinematografe. O calauza - the stalker - conduce alti doi oameni printr-o Zona unde ceva nu foarte bine definit s-a intamplat, rezultatul fiind o realitate relativa intr-un perimetru parasit, inchis si pazit. In Zona se afla o Camera care se zice ca ar indeplini orice dorinta cui ii trece pragul - motivul aparent si al expeditiilor organizate ilegal. Mai departe de contextul asta fiecare isi poate crea propria interpretare a ce vede = de la drumul spre Camera care nu poate fi cel mai scurt, pana la efectiv scopul camerei in sine.

A nu te astepta la ceva clar in desfasurare - in scenariul scris de fratii Strugatskiy (bazat pe o nuvela SF proprie), dialogurile uneori au sens, alteori mai putin. O problema poate e ca uneori se creeaza lungimi care pot face sa simti desfasurarea lenta. Totusi cel mai des asta e compensata perfect pe partea tehnica, pe langa montaj/imagine avand si o locatie care e sus de tot in toate distopiile care le-am vazut vreodata (a fost filmat undeva pe langa o hidrocentrala dezafectata din Estonia).

Bottom line: E un film care cere rabdare, si mai mult cred ca mai cere si o varsta = o sa intelegi ceva dupa 10 ani (probabil nu prea multe), altceva dupa 20, altceva dupa 30, si asa mai departe...

Rating: 4 out of 5