N-o sa incerc prea multa filosofie in care sa extrag vreun mesaj ascuns din "Love and Monsters" relativ la contextul din ultima perioada, pentru ca probabil n-as fi chiar de acord cu ce-as concluziona ca transmite. L-am luat simplu asa cum e - un SF light cu o parte consistenta de comedie.
Avem un context distopic, unde dupa ce omenirea a evitat cu succes un dezastru cataclismic prin bombardarea unui asteroid in drum spre Terra, s-a trezit intr-un altul = deseurile radioactive aterizate pe planeta au creat suficiente mutatii genetice incat multe vietuitoare sa creasca periculos peste noapte. De multe ori m-am gandit ca avem bafta ca porumbeii nu-s de 10-15 ori mai mari, altfel am fi clar pe cale de disparitie. Cam la concluzia asta ajunge si filmul de fata, desi n-am vazut niciun porumbel pe-acolo, da avem din altele - de unde "monsters" din titlu.
In situatia asta, mai toata lumea s-a retras in tot felul de adaposturi, cu iesiri periodice dupa hrana. Un soi de "Zombieland", dar cu jivine mutante in loc de zombie. Intr-un astfel de grup il avem pe Joel, care isi regaseste dupa multi ani printr-o conexiune radio fosta prietena, intr-o alta tabara pe malul marii la vreo sapte zile distanta de mers - de unde "love" din titlu. Si asa ajungem la partea principala din desfasurarea filmului - calatoria pentru a o reintalni. Doar ca Joel are o mica mare problema, zero experienta in lupta cu ce il asteapta in afara adapostului, sau mai bine zis un efect de "freeze panic" la vederea a orice cu mai multe picioare, tentacule, sau alte feluri de membre, mai mari decat propria persoana.
Evident subiectul schitat mai sus prezinta mult potential. De livrat, filmul livreaza ok. Cred ca se putea si mai bine, sau mai bine zis, mi s-a parut ca lipseste ceva. Poate o fi fost doar partea comica din care iesirile n-au suficienta forta cat sa aiba acel efect pe care de exemplu l-am avut in "Guardians of the Galaxy". Poate sunt niste fire din actiune care mi s-au parut neterminate. Sau poate m-am asteptat eu la prea mult. In orice caz, bottom line, the movie was fun.
Dupa intrarea de saptamana trecuta mi-am adus aminte ca nu-mi mai aduc aminte prea bine alt film de Tarkovsky, vazut long long ago. Si asa am ajuns sa revad "Stalker". Cum nu prea am o dispozitie buna de scris, cred a fost cea mai potrivita optiune. Pentru ca iar avem un film unde e cam inutil de vorbit prea multe.
E o productie dusa aproape de la cap la coada de 3 actori impreuna cu o imagine, montaj si sunet care depasesc mult din ce vedem azi iesit in cinematografe. O calauza - the stalker - conduce alti doi oameni printr-o Zona unde ceva nu foarte bine definit s-a intamplat, rezultatul fiind o realitate relativa intr-un perimetru parasit, inchis si pazit. In Zona se afla o Camera care se zice ca ar indeplini orice dorinta cui ii trece pragul - motivul aparent si al expeditiilor organizate ilegal. Mai departe de contextul asta fiecare isi poate crea propria interpretare a ce vede = de la drumul spre Camera care nu poate fi cel mai scurt, pana la efectiv scopul camerei in sine.
A nu te astepta la ceva clar in desfasurare - in scenariul scris de fratii Strugatskiy (bazat pe o nuvela SF proprie), dialogurile uneori au sens, alteori mai putin. O problema poate e ca uneori se creeaza lungimi care pot face sa simti desfasurarea lenta. Totusi cel mai des asta e compensata perfect pe partea tehnica, pe langa montaj/imagine avand si o locatie care e sus de tot in toate distopiile care le-am vazut vreodata (a fost filmat undeva pe langa o hidrocentrala dezafectata din Estonia).
Bottom line: E un film care cere rabdare, si mai mult cred ca mai cere si o varsta = o sa intelegi ceva dupa 10 ani (probabil nu prea multe), altceva dupa 20, altceva dupa 30, si asa mai departe...
Dupa cum se observa de ceva vreme nu mai apuc sa scriu la frecventa "standard" de one entry/week, care mi-am fixat-o ca target de cand am pornit blogul asta. But I'm counting ... Am o intarziere de 6 intrari pe 2016 pana acum, pe care ma amagesc ca o s-o recuperez vara asta. Problema e ca nu prea mai apuc sa vad macar un film pe saptamana, inclusiv cea tocmai incheiata. In schimb tocmai am reusit minunea sa-mi termin "the travel book" = un roman pe care-l citesc cu pauze lungi cand am de stat prin vreun aeroport sau sunt in avion, tren, etc. Nota explicativa: am observat la un moment dat ca n-am randament prea grozav la lucru in tranzit si cum in restul timpului nu mai apuc sa citesc decat scientific stuff, am decis ca beletristica primeste exclusivitate la travel time. Deci, revenind, lucky me ... n-am film saptamana asta, dar am carte: "The Windup Girl" de Paolo Bacigalupi - Hugo & Nebula winner in 2010.
Daca-mi mai aduc bine aminte, premiile amintite au fost o parte din motivul pentru care am cumparat cartea. Cam dezamagitor as zice, comparativ cu alti Hugo winners, dar sa intram un pic in subiect mai intai. Actiunea e situata intr-un viitor in care putine tari pe glob mai au o productie proprie, naturala de alimente, piata fiind dominata de diverse companii cu activitate in specii artificiale si modificari genetice (incluzand fiinte vii). Situatia vine pe fondul unor epidemii transmise prin infestarea alimentelor care aparent au decimat o mare parte din populatia de pe glob. Mai putin in Thailanda, locul de desfasurare al romanului, unde Ministerul Mediului e un soi de forta armata condusa cu mana de fier care reuseste sa pastreze stabila situatia tarii bazandu-se pe o banca de gene secreta, pe care ar vrea sa puna mana multi straini. De aici se construieste o intriga politica in care de cealalta parte avem Ministerul Comertului, punct de intrare in tara pentru tranzactii mai mult sau mai putin ortodoxe. Si undeva pierduta in mijlocul povestii asteia apare si "the windup girl" - Emiko, o fata creata artificial cu scop de secretara (made in Japan), produs interzis pe piata de import, dar ajunsa cumva de la functia ei initiala in proprietatea unui patron de bordel. Personaj aparent minor, dar care cum scrie parca si undeva pe coperta, ajunge la un moment dat sa aiba un impact hotarator in destinele regatului ...
Dar asta se intampla dupa multe multe multe capitole, din totalul de 50. Fara spoilers, cred ca e romanul cu cea mai lunga intriga din ce-am citit in cati ani am. As putea zice ca se-ntinde aproape pana undeva dupa jumatate. Poate exagerez, dar desfasurarea pana intr-un punct cheie in care "the windup girl" ajunge in sfarsit oarecum in postura de personaj principal mi s-a parut doar constructie pentru ce urmeaza. E un roman foarte descriptiv si foarte vizual, ceea ce contribuie la unele lungimi care uneori mi s-au parut usor exagerate. Daca stau de fapt bine si ma gandesc, stilul autorului cam pe asta e bazat in captarea atentiei - ai o bucata lunga in care povestea avanseaza lent dupa care esti lovit cu cate o secventa soc, cel mai des o moarte neprevazuta a la Game-of-Thrones, care sa te tina prins. In afara de intorsaturile de situatie de durata scurta, singura parte mai consistenta de remarcat e un dialog constant cu o stafie, sau in functie de interpretare: propria constiinta a unei membre a corpului de garda din Ministerul Mediului care e unul din cele cateva personaje care avanseaza de la secundar la principal pana in final de roman. Care final te cam lasa in plop, dar am zis ca ma abtin de la spoilers ...
Ca verdict, cred ca e unul din putinele cazuri de carte unde o ecranizare are sanse maxime sa fie mai buna decat materialul scris. N-am stiinta de vreuna planificata, dar romanul e relativ recent. Cam atat pentru azi, back next time with hopefully a good movie ...
Am vazut asta noapte "Turbo Kid". Un indie sarit de pe fix, unde cateodata nu prea te poti prinde daca e pur si simplu foarte slab sau prea bun.
Anul e 1997. Intr-o realitate alternativa omenirea a colapsat intr-un wasteland in care apa e rara si greu de procurat (parca am mai auzit contextul asta). There we have "The Kid". Un pusti la vreo 15-16 ani care isi duce viata facand negot cu gunoaie cautate prin pustietate. Vandute pentru apa intr-o tabara .. ceva mai normala .. condusa de Frederick - the arm wrestler (un soi de Crocodile Dundee fara cutit dar cu un brat de fier - metaforic vorbind ... cel putin pana la un punct). Cealalta tabara .. nu asa normala .. e condusa de Zeus - un individ cu un ochi, care aduce un pic cu Immortal Joe din Mad Max, la fel ca si ai sai supusi (ziceam ceva de contextul cu apa nu?). Ei, in toata existenta asta trista si nesigura, intr-o zi cu soare (sau fara) the Kid se intalneste cu Apple. O fata cam de aceeasi varsta, contrastand puternic cu mediul inconjurator prin zambetul continuu, culoarea parului si altele, care ii invadeaza baiatului nostru spatiul personal tinandu-se scai de capul lui.
Scriind ce-i mai sus, realizez ca ce pare un soi de "The Quick and the Dead" combinat cu "Mad Max" combinat cu "Defendor", care parea sa aiba un subiect simplist de razbunare, e totusi ceva mai complex avand in vedere cate elemente combina. Ma abtin de la detalii, sugerate deja de referintele de mai sus (la care se mai pot adauga "Terminator" - acu' prind referinta subtila cu '97 ;), "Tomorrowland" si altele) si de trailer. Probabil tot mixul asta face "Turbo Kid" sa fie atat de bun in final ca produs combinat care nu se ia in serios, de la salata care ne-o prezinta, pana la cum ne-o prezinta. Daca unele interpretari, in frunte cu Apple, ar putea candida la un Academy Award, altele au pasaje care sunt de-a dreptul abisale. Nivelul de productie e cel mai adesea de film de diploma la facultate, dar regizorii au fost suficient de constienti de asta ca sa make fun of it - si le iese ... Urmariri cu biciclete ieftine si mici (ca na .. intr-un univers distopic ca asta nu mai avem alt mijloc de locomotie) nu cred ca am mai vazut pe undeva. Nu mai mentionam synth-ul de pe soundtrack a la anii '80 care se potriveste perfect cu restul.
In concluzie mi-a placut. Daca n-ai o problema cu scene bloody exagerate voit si esti deschis la autoparodiere, e de vazut. Verdictul e pozitiv, pus tot cap la cap. Sau poate o fi din cauza ca m-a inmuiat nevoia for a "Apple" in my life ... :) ...
Am avut asteptari mici de la noul "Mad Max". Pentru ca long long ago, cand le-am vazut pe celelalte 3 mi s-au parut mult prea haotice si boring (asta in conditiile in care aveam o varsta cand prindeau mult mai bine filmele cu mult praf de pusca in buget). Posibil deci ca asta sa fi contribuit la impresia finala de acum, cu totul diferita ...
Trailerul da doar cateva hinturi despre subiect, si bine face, asa ca n-o sa zic nici eu mai mult. Trust me, exista o poveste in spatele exploziilor, prafului, sangelui, etc, samd. Una simpla, dar e acolo, si e suficient de decenta incat sa tina legat ce o inconjoara. Ba chiar mai mult, daca ar fi sa te legi un pic de simbolismul unor secvente. Cum oricum n-am foarte mult timp sa scriu o sa ma rezum la altceva ce in mod obisnuit las mai la coada, partea vizuala. Asa cum zic multe pareri, filmul e intr-adevar superb pe partea asta, iar ca si in alte dati trebuie sa apreciez subiectiv o alternanta pe filtre calde/reci. 3D-ul e fain (chestie care o zic rareori) iar efectele sunt cred cele mai bune vazute de la ultimul "Planet of the Apes" incoace.
Ca sa nu las doar o apreciere tehnica hai sa ma exprim un pic legat de actori, unde titularul Tom Hardy nu mi s-a parut prea convingator. Adevarul e ca nici scenariul nu-l ajuta prea mult, Mad Max parand mai mult un personaj secundar in poveste. Pe de alta parte trebuie sa ofer credit lui ... Immortal Joe aka "new addition in top 10 villains of all time" (daca ar fi sa fac asa un top). Absolut detestabil :) Cam atat pentru tura asta. Concluzie: Daca iti plac distopiile si nu esti alergic la steam punk ca gen SF, atunci watch this.
Tot caut timp sa vad o alternativa de cand am vazut THG3.1 (= acu' vreo 4 zile) dar nu gasesc. Asa ca, hai sa tratam subiectul asta, poate scap de blestem ...
Am adormit. Literalmente (ma rog ... mi s-au inchis ochii). De doua ori. Tre' sa recunosc ca eram obosit. Si totusi, daca stau si ma gandesc, tura trecuta la "Interstellar" eram si mai obosit, si filmul fu si mai lung. Nici un ochi inchis. Deci ... Deci ultima productiune din seria "The Hunger Games" nu e decat un soi de prequel la ultima parte, care da senzatia (probabil cat se poate de reala) ca a fost impartita in doua episoade ca sa stoarca mai multi bani ( IMDb titra ceva de genul: highest opening this year. so ... ). Sa mai zic ceva de subiect ? Nu stiu cat e cazul. Nu mai avem Hunger Games in "Hunger Games"'ul asta. Chestie care e pana la urma pozitiva. In sfarsit alt story. Actiunea e focusata pe evolutia lui Katniss ca simbol al rebeliunii. Suficient. Mai mult in film.
E o enigma pentru mine cum de am ajuns sa vad toate cele trei parti de pana acum. Primul a fost so & so. Al doilea mi s-a parut un soi de reboot mediocru. Iar partea a treia e un soi de teen movie meets political thriller meets dystopian sci-fi. Care poate ar fi o combinatie interesanta daca n-ar fi sub average pe toate cele trei genuri. Si ca sa puna capac, pe cat de convins am fost de Jennifer Lawrence ca actrita in "Silver Linings Playbook" (trecand peste latura subiectiva, seriously :P) pe atat de mult dupa "Hunger Games" mi se pare ca poate concura cu succes la Zmeura de anul viitor.
Rating: 3 out of 5 (= cu circumstante atenuante pentru ca am pierdut cateva bucati motaind, si poate fix acolo era esenta, who knows)
Nici nu stiu de unde sa-ncep. As putea de la impresia ca 2013 e un an bun pentru SF-uri, cel putin cantitativ daca ma uit la numarul anuntat. "Oblivion" a fost primul lansat. E bine ca nu si ultimul ...
Trebuie sa recunosc ca am fost foarte placut impresionat de story. Chiar daca trailerul lasa destul de mult de inteles, e departe de a da tot mai ales in ce priveste partea de twists din film. Pe scurt, avem o pereche - el + ea - asignati pe un post de supraveghere pe Terra, dupa un razboi in urma caruia populatia a fost evacuata. Rolul lor e mentenanta unor drone de paza si protectie programate sa elimine ce a mai ramas din rezistenta inamica, in timp ce o serie de platforme extrag ce resurse sunt necesare pentru noua colonie pamanteana. Alte precizari: din motive de securitate, memoria supraveghetorilor a fost curatata la trimiterea pe Pamant, iar activitatea e monitorizata de pe o statie spatiala gigantica aflata pe orbita. Atat. Mai mult nu zic. Adica hai sa zic ca nu e doar un SF chior cu actiune la pachet gen "heroic fight against the alien invasion ; we win ; the end". Nu .. povestea e faina .. ai romance, nuante (relativ vagi e drept) de psy thriller a la Dick, twisturi cum ziceam. Dar, e o problema ...
De fapt doua. Scenariul si regia. As fi extrem de critic la adresa filmului, dar totusi ma opreste faptul ca scenaristul si regizorul e si autor al story-ului. Deci, pentru asta ii mai taiem din reprosuri. Ca sa fiu fair totul merge ok pana pe la doua treimi. Chiar incepeam sa fiu convins ca am sanse sa asist la unul din cele mai bune SF-uri din ultimii ani. Dupa care .. avalansa .. tot ce vrei .. clisee in replici, sincronizari cretine a la Hollywood (atentie la ultimele doua atacuri cu drone), inconsistente in actiune, dramatism supraincarcat, overacting ... everything. E drept, iar atenuat de ceva twists, dar care cumva is cu doua taisuri (ca mai contribuie si la inconsistente - avem capacitate de tracking la ADN din spatiu pe Pamant, dar sa facem o diferentiere banala intre barbat/femeie la o distanta de cativa metri pauza - o sa prinda sens cand se vede filmul, si mai avem si altele). Deci ...
Deci, incerc sa dau credit totusi povestii pana la urma si sa mi-o imaginez ca final in alt film facut cum trebuie :) Sau tot in asta dar cu alt ending script. Pentru ca totusi ca atmosfera pe primele doua treimi e probabil unul din cele mai faine SF-uri din ultima perioada. Ai un aer distopic care rezulta in ceva suficient de intens ca sa-ti dea sentimentul unei linisti dintre doua furtuni. Un romance pus deasupra care, oricat de weird ar suna, mi-a adus aminte de "The English Patient" relativ la o scena (chestie care o fi ciudata intr-un SF, dar daca filmul poate sa-mi produca asta de la mine are un plus subiectiv). Si cel putin un twist care nu-i anuntat de nimic, e original si greu de prevazut .. dar din nou , scenariul parca uita sa-l puna prea mult in valoare dupa ...
O sa continui si saptamana curenta cu acelasi gen de film care se invarte in jurul tipului de erou singuratic aflat pe undeva intre fortele divine si cele demonice, evident de partea primelor. Spre deosebire de "Solomon Kane" de tura trecuta insa, in "Book of Eli" avem un context SF post-apocaliptic (nu foarte departe de "dark ages" daca ar fi de facut totusi o comparatie), ceva mai realist, in care se insista destul de mult pe cele sfinte, unde zona de rau supranatural e redusa la rau natural (= n-avem nici un evil demon la propriu de trimis inapoi in iad, ci doar un personaj negativ cu aspiratii de dictator).
Ca sa fac un rezumat mai clar la introducere, "Book of Eli" e o distopie care daca stau un pic si ma gandesc e destul de aproape ca idee de baza de "Children of Men". Pentru cine n-a vazut "Children of Men" acolo era vorba de un viitor unde rata natalitatii devenise egala cu zero de cativa ani, iar the main hero are ca main task sa conduca printr-o lume dominata de haos ultimul miracol = o femeie insarcinata, catre un laborator/statie de cercetare ipotetica. In "Book of Eli" avem un viitor devastat, fara surse de hrana si apa, ca urmare a unui razboi din urma cu 30 de ani, iar the main hero - Denzel Washington de pe afis - are ca main task sa duca undeva in Vest, intr-un punct nu foarte bine definit, ultima Biblie ramasa pe Pamant, restul fiind arse in urma razboiului. Evident ca tot questul asta e plin de obstacole, ultimul fiind trecerea printr-o comunitate (oras ar fi cam mult spus) condusa de principalul personaj negativ - Gary Oldman - cu vise de expansiune teritoriala, care cauta de ani o Biblie in simplul scop de instrument de control al maselor.
Cum ziceam mai sus filmul pune destul de mult accent pe cele sfinte = quest de inspiratie divina, the main hero vazut ca misionar care de 30 de ani citeste aceeasi carte, etc si face destul de la propriu asta in ce priveste religia crestina. Deci targetul ca public probabil ar parea limitat de asta. Dintr-un punct personal de vedere, a cuiva care nu prea e dus pe la biserica decat cam din an in Paste la propriu (dar care totusi in ceva, foarte amestecat intre multe religii si convingeri proprii :), crede - detalii nefiind importante in discutia curenta), am vazut filmul la un nivel de abstractizare sa zicem :) un pic mai sus decat ce ofera in mod direct. Mai exact e vorba de mesaj, Biblia fiind pana la urma un simbol, care bine mersi poate fi inlocuita de Coran, Vede, sau altceva. Pana la urma toate credintele (sau cel putin majoritatea celor raspandite pe Glob) au macar un punct comun - notiunea de forta benefica, indiferent de alte percepte mai particulare (care pana la urma iar sunt destule cazuri in care se regasesc in mai multe locuri). Deci, aceleasi idei fie pozitive, fie mai putin pozitive, care tin de relatiile: faith ~ power to go on, religie ~ control al maselor, etc ar fi in principiu la fel de aplicabile cam in orice context de gen, si cam prin prisma asta cel putin vad eu filmul, fara a nega ce tine de crestinism, ci doar extinzand un pic un punct de vedere care asa cum e oferit in mod direct pare un pic limitat.
Lasand la o parte zona de mai sus, tehnic partea de location setting e in regula, imaginea ii faina, dar ce-i de amintit in principal e ca filmul e lucrat impecabil sub aspectul ce tine de sound (nu ma refer la coloana sonora, care e destul de ok, ci efectiv la efecte si montaj sunet). Tre' sa fii destul de atent ca sa-ti dai seama, dar is scene unde schimbarea de mediu ambiant implica si schimbare de sunet la nivel de tonalitate, ecou, reverberatii, etc. Nu stiu daca se simte chiar in toate cazurile, dar oricum sunt cateva unde se simte (ex: faza cu podul de la inceput). Exista si un motiv efectiv legat de film pentru cat de ingrijit e lucrat sunetul, si tine de un twist de final. Apropo de asta, ai toate sansele ca finalul sa ti se para fortat tare (poate si din cauza ca la regie cam pierde, pentru ca nu prea da nici un hint explicit pe parcurs, macar un warning: "urmariti cu atentie the main character" :) ... ), dar ... exista si grade intermediare, sau se poate intampla si progresiv :) (stiu ca suna foarte criptic, dar chiar n-am cum sa zic mai mult fara sa stric toata surpriza).
Clar se putea si mai bine, si ca script, si ca regie (a se vedea "Children of Men" de care spuneam la inceput) ... dar rezultatul pana la urma e relativ ok pe partea asta (cel putin atata timp cat nu esti fundamentalist islamic pentru care Coranul se reduce la Jihad, ateu convins pana-n maduva oaselor, etc) ... iar filmic, ca pelicula e chiar very watchable.
Postări
