vineri, 18 octombrie 2019

London Fields (2018)



1. De o vreme am ajuns sa fac o selectie din ce in ce mai stricta la ce vad - unfortunately time is limited, movies to pick from not. 2. "London Fields" was a guilty pleasure - unde dupa vizionare as zice ca am ramas mai mult cu partea de guilty si mai putin cu cea de pleasure. 3. IMDb ii da 4.3, Metacritic un 16/100, iar RottenTomatoes are un epic 0% in dreptul acestui titlu, care are trebui sa fie mai mult decat suficient ca warning rosu de "stay away!" - dar Amber Heard are ochii verzi, si pana la urma am cedat...

...in my defense: nu inainte sa aflu ca ar exista un director's cut, aparent ceva mai decent ca varianta lansata initial acum un an. Sincer sa fiu, nu sunt sigur ce versiune am vazut, dar din ce-am mai auzit tind sa cred ca a fost cea care e aparent ceva mai bine montata cel putin. Adica avem o continuitate totusi in actiune, care poate fi urmarita, comparativ cu desfasurarea haotica care am inteles (again, din auzite) ca ar exista in versiunea initiala. Acum, in ce priveste continutul actiunii, oh well...

"London Fields" se vrea a fi un soi de neo-noir mystery plasat in jurul unei femme fatale: Nicola Six, care intr-o zi cu soare intra intr-un bar unde se intersecteaza cu 3 tipi, si are o viziune a propriei morti la a 30-a aniversare de mana unuia dintre ei. Numai ca nu stie care... un scriitor american mutat temporar in Londra, un jucator betiv de darts falit si plin de datorii, sau un bancher tanar cu un nivel de inteligenta similar cu gradul de variatie din everyday life. Se formeaza in contextul asta un soi de triunghi (sau mai bine zis patrat) amoros, fara foarte mult sens. Sau daca o fi vreunul, filmul nu-ti da prea multe motive sa mai pierzi extra timp sa stai sa-l cauti. Partea de mystery e spulberata macar partial la un anume moment cand afli ca unul din cei trei nu mai are prea multe de pierdut. Partea de neo-noir se pierde si ea repede in stilul regizoral, neavand prea multe scene care s-o sustina. Si totusi...

Exista un oarecare fir al actiunii. Nicola se chinuie sa stoarca bani de la un tip ca sa plateasca datoriile altuia, in timp ce al treilea observa. Nu prea e clar de ce. Ca si reactia de resemnare in fata sortii crunte - ma gandeam ca motivul mioritic e ceva balcanic, dar se pare ca nu. Anyway, cu exceptia lui Jim Sturgess la care overactingul e parca prea "over", actorii fac o treaba decenta. Amber Heard in ciuda unei nominalizari gratuite la Razzie (cu tot obiectivismul pe care pot sa-l manifest) poate sa joace, si chiar e un rol bun fata de altele. Si una-doua scene din ce spuneam ca ar parea sa fie "director's cut" au si ceva sclipire artistica din pdv editing/camera work. Pacat insa ca-s anulate de alte una-doua scene. Problema majora insa cred ca vine din story si din scenariu - ambele avand ca autor pe Martin Amis care a semnat si un best-seller cu acelasi nume acum 30 de ani.

In fine, ca sa concluzionam obiectiv, nu stiu cum o fi avut succes romanul, dar un amestec bizar de ite amoroase cu foarte mult darts in compozitie, care abia prinde un cap si o coada fara prea multa consistenta intre, merge pesemne doar ca alternativa la ceva de serie B de vazut ca somnifer. Se poate totusi si mai rau (imi vine in minte "The Counselor"). Macar aici n-aveam asteptari. In orice caz, ca alta optiune de mystery tot cu un personaj in genul femme fatale in centrul actiunii, am bifat acu' ceva timp pe blog "A Simple Favor". Mult mai inteligent si overall much, much, much better.

Rating: 2 out of 5 ( obiectiv ;) - subiectiv +0.5 :P )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu