O familie de someri din Coreea de Sud gasesc o portita de a intra in viata unei familii din "inalta societate" - sau mai direct: cu bani. Mai precis rand pe rand fiecare membru reuseste sa-si gaseasca cate un job in resedinta respectiva, facilitat de precendentul angajat: profesor privat de engleza, un combo de profesoara privata de arte + psiholog de copii, sofer, menajera/bucatareasa. O mica problema - fiecare vine cu recomandari si identitate falsa, si cu exceptia primului locul urmatorului angajat e eliberat de fiecare data prin metode nu foarte ortodoxe. Numai ca as usual, karma fights back, si cand toata familia se vede in sfarsit cu sacii in caruta = un job bine platit, vine o surpriza...
Care fiind surpriza hai sa n-o stricam ;) Si asa mi s-a parut ca se putea scoate ceva mai mult, desi jumatate de film e construit pe surpriza asta, dar parca lipseste ceva. Sau o anumita parte din desfasurare ajunge la concluzii prea rapid. Mai sunt cateva aspecte care mi s-au parut un pic improprii. Light spoiler: scenariul vrea cumva sa empatizezi cu cei patru escroci, cel putin in ultima parte fiind evidenta asta, personajelor fiindu-le data un soi de aura pozitiva. Dar ca sa fac o paralela cu "Shoplifters", frate asiatic de trofeu la Cannes cu cel de fata, daca acolo a mers, aici mi s-a parut totusi greu de trecut peste prima parte. In ciuda convingerilor personale ca people can change, dar aici totusi n-am vazut asta intr-un mod evident, deci... Concluzie: Aproape intotdeauna mi s-au parut overrated titlurile castigatoare la Cannes, si exceptia care confirma regula = "Shoplifters" a trecut. Totusi sunt multe parti pozitive: umorul negru tipic coreean, tentativa de soc, actorii, coloana sonora, etc. Deci e un film bun, dar nu foarte bun ;)
Rating: 3.5 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu