Knives Out (2019)

Hercule Poirot revine sub numele de Benoit Blanc. Asta e prima senzatie dupa end credits la "Knives Out". Sau altfel zis, n-am mai vazut din vremurile indepartate cand mai aveam timp de cate-un episod de Midsommer Murders ceva mai a la Agatha Christie. Diferenta e ca avem si o amprenta proprie de Rian Johnson, care transforma un film de TV de duminica dupa-amiaza intr-un pic mai mult decat the classic murder mystery story.

Dar de la asta incepem, de la "the classic murder mystery story". Harlan Thrombey, scriitor cu vanzari record de romane politiste (cum altfel), isi serbeaza a 85-a zi de nastere in compania unei familii disfunctionale in care toata lumea pare sa aiba un motiv sa nu-l mai lase sa ajunga la a 86-a aniversare. In peisaj o mai avem si pe Marta, o asistenta medicala imigrata de undeva din America de Sud (nimeni nu pare sa retina exact de unde), responsabila cu injectiile zilnice, si de un timp activand si ca psihoterapeut involuntar pentru batran. Personaj de punctat pentru o afectiune cheie in context - orice minciuna zisa rezulta in greata instantanee. Dimineata de dupa sarbatorire il gaseste pe domnul Thrombey intr-o balta de sange, cu beregata taiata, totul indicand o sinucidere. Dar verdictul e amanat cand Benoit Blanc, detectiv particular de renume angajat de cineva necunoscut pentru rezolvarea cazului, solicita politiei sa ia parte la investigatie. Si de-aici... "the plot thickens" ;)

Surprinzator, nu "thickens" mai mult de un sfert de film si avem criminalul dezvaluit. Ceea ce face aproape imposibil sa mai continui intrarea asta de blog fara spoilers. Asta e partea faina in "Knives Out". Dintr-o abordare clasica: grup de suspecti -> caz investigat -> crima rezolvata, avem o mutare inopinata intr-un alt sablon de film de gen: we know who did it -> sa vedem cum/daca e prins. Nu-i chiar ceva revolutionar existand suficiente filme si pe directia asta. Dar mai interesant e ca dupa twistul asta care ne da raspunsul, dincolo de orice indoiala, clar si indiscutabil, si singurul motiv de continuat pelicula pare sa mai ramana sa ne minunam de talentul detectivistic al domnului Blanc in drumul spre adevar, surpriza... La trei sferturi de film, mai avem o schimbare de gen. Ei, din nou I won't spoil it. Tot ce pot sa zic e ca nu-i chiar asa surpriza pana la urma. Jumatate de film e suficient sa incepi sa vezi niste elemente ca sa te indoiesti un pic ca raspunsul ala clar si indiscutabil e complet, dar as fi ipocrit sa zic ca m-am prins si de ce urmeaza ;)

Ca sa ma misc un pic din zona tentatiei de a da spoilers, sa trec un pic la ce tine de movie making. Avem o distributie plina de nume cunoscute, iar interpretarea ar putea candida pentru Oscarul de best ensemble cast daca ar exista categoria asta. In rest, initial iti lasa parca acel aer de care spuneam de film TV de Sunday afternoon = o poveste politista cu o intriga decenta, complicatiile de rigoare + partea comica, dar nimic mai special, pana la ultimul sfert. Ceea ce poate e un pic cam mult ca lungime, desi e compensat de montaj, sunet, dialoguri, care is suficient de sus, ducand spre o impresie finala de "light fun twisted movie". Totusi, in ultima parte eu zic ca incepe sa prinda si un pic de adancime. Fina, dar e acolo, si care aduce pe langa comicul negru al situatiei si o nota destul de serioasa de "karma fights back & the good wins" ;) Si gata, ca iar ajung la spoilers, iar daca mai continui asa oricum nu se-ntelege mai nimic - just watch the movie ;)

Rating: 4.5 out of 5