Bone Tomahawk (2015)

Am vazut nu foarte demult "Dragged Across Concrete", un alt film scris si regizat de acelasi S. Craig Zahler, ca si "Bone Tomahawk". Doua chestii nu mi-au placut acolo, finalul un pic cam nefericit + vreo doua scene cam exagerate ca violenta. Aceleasi probleme - in special ultima - le am si cu "Bone Tomahawk". Pe de alta parte, ce mi-a placut in "Dragged Across Concrete" au fost dialogurile. Iar in "Bone Tomahawk" stam si mai bine la capitolul asta, fiind principalul motiv care m-a convins sa aleg filmul ca subiect de blog.

Contextul e plasat undeva in vestul salbatic, la propriu si figurat, aproape de granita cu Mexicul. Filmul debuteaza cu doi hoti care dupa ce jefuiesc o tabara din desert, se trezesc atacati pe un teritoriu indian. Doar unul din ei scapa, iar actiunea se muta seara peste cateva zile intr-un orasel minuscul, unde respectivul nelegiuit isi gaseste destinatia. Nu trece mult si individul ajunge pe lista de "suspecti" a ajutorului de serif de rezerva - "the backup deputy", un batranel vaduv care pare sa se cam plictiseasca de prea mult timp liber. Si asa ne trezim in situatia in care hotul se alege cu un glont in picior expediat de seriful local care pare sa aiba un obicei nefericit de a reactiona in modul asta fata de cei care incearca s-o ia la fuga in loc sa-i raspunda la intrebari. Treaba neplacuta si pentru sotia unui cowboy local, singura calificata aparent pentru extractii de gloante si in concluzie solicitata in miez de noapte pentru o operatie de genul asta. Problema e ca nu mai ajunge acasa pana dimineata, cand se constata disparitia ei, a hotului, a ajutorului prim de serif ramas responsabil cu paza, cat si a unor cai dintr-un grajd. Urmele: cateva sageti si un cadavru intr-o stare greu de descris, analizate de expertul local indian conduc la o concluzie sumbra - atacul a fost condus de un trib izolat de canibali, ce traiesc in pesteri si nu intra in contact cu nimeni, condus spre oras de hotul care le-a calcat prin curte. In ciuda avertismentelor, seriful nu prea are de ales si formeaza o potera pentru recuperarea disparutilor impreuna cu ajutorul de rezerva, sotul disparutei avand un picior in atele si inca un tip ramas cu traume din copilarie din interactiunea cu indienii. Si asa, plecam la drum...

Cum spuneam, forta filmului sta in dialoguri in principal, si in al doilea rand in interpretare. Dar scenariul ramane baza. Se vede ca autorul mai scrie si literatura. Am mai vazut niste comparatii cu Tarantino, mai ales ca filmul a iesit in acelasi an cu "Hateful Eight", dar nu-i in aceeasi categorie. Mie mi s-a parut mult mai inteligent ca si constructie de replici. Avem un soi de umor care alterneaza undeva intre sec si negru, care poate l-am mai intalnit doar pe la Jim Jarmusch ("Ghost Dog") sau Martin McDonagh ("Three Billboards Outside Ebbing Missouri", "Seven Psychopats", "In Bruges"), desi parca are o nuanta mai aparte aici. Ramanem insa cu problema de violenta exagerata, care in particular se rezuma la o singura scena dar care e foarte greu de urmarit. Practic, eclipseaza din punctul asta de vedere cam tot restul filmului, fiind intr-un contrast puternic. Pot sa inteleg ideea de soc, dar nu cred ca serveste la altceva aici decat la o reclama care nici nu-i foarte onesta avand in vedere derularea relativ pasnica a actiunii pe majoritatea duratei. Ca idee n-am reusit din prima sa gasesc un poster care sa nu aiba si "brutal" ca tagline. Na... poate la unii prinde, mie mi-a stricat ratingul, dar filmul merita totusi pentru ce mai avem in rest.

Rating: 3.5 out of 5