Daca acum vreo luna nu-mi trecea prin cap ca o sa ajung sa dau un rating maxim pentru un film de razboi = "1917", nu ma asteptam sub nici o forma ca imediat dupa sa ajung sa recomand calduros un alt film de razboi = "Jojo Rabbit". Sau, din nou, mai degraba un alt anti-war movie, desi asemanarile cu "1917" se opresc aici.
Johannes Betzler, zis Jojo Rabbit, e un copil care spre finalul celui de-al doilea razboi mondial isi urmeaza cu strictete credintele derivate din Mein Kampf nelipsind la nici o intalnire a tineretului hitlerist. Mai mult, in rol de prieten imaginar il are pe insusi "mein fuhrer", fiind devotat cauzei naziste, in ciuda moderatiei la care il indeamna propria mama. Rosie Betzler face de fapt ceva mai mult de atat, adapostind o tanara evreica. Soc si groaza pentru Jojo, care afland despre asta se trezeste in fata unei dileme existentiale: cauza antisemita vs. mama in ghearele Gestapo-ului.
"Jojo Rabbit", in buna traditie a filmelor lui Taika Waititi, e de fapt in primul rand o comedie inainte de "war/anti-war movie". Dar incet incet incepi sa simti si valente de drama, pana ce la un moment dat ajunge sa-ti aduca un pic aminte de "La Vita e Bella". Cu alte cuvinte sunt macar vreo doua scene care contrasteaza dur cu atmosfera de "joaca" a filmului si care risca sa-ti stoarca o lacrima. Diferenta majora e ca aici scenariul nu aluneca de tot in zona tragica, si cumva reuseste sa iasa cu un zambet clar din momentele grele. Nu-s din nou in cea mai buna dispozitie de scris, deci poate oi fi subiectiv, dar prefer varianta asta "happy". Eu zic ca intr-un final e mai ok ca view over life, chit ca o fi mai putin realista ;)
Rating: 4.5 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu