"The Mule", ca multe din filmele lui Eastwood, mai ales de dupa 2000, e un film lent. Ma asteptam de fapt la un slow burner cam in aceeasi linie cu "Gran Torino", dar e mult mai calm si n-are acelasi impact de final.
Filmul e bazat in parte pe un caz real, schimband cateva nume si locatii. Earl Stone, un florar batran specializat in crini, ajunge in prag de faliment. Ca sa nu-si strice si ultima legatura de familie care mai tine, relatia cu o nepoata in prag de nunta careia ii promisese acoperirea unor costuri, accepta sa faca un comision. Sa-si foloseasca camioneta pentru un transport. Reguli stricte: n-are voie sa vada ce duce, fara contact direct la livrare, telefonul trebuie aruncat dupa cursa. Cum perioada de proba e un succes si plata e suficient de consistenta cat sa-si faca si un upgrade la masina, batranul accepta sa continue. Evident, nu trece mult pana sa-si dea seama ca transporta droguri, dar treaba merge mai departe cu transporturi din ce in ce mai mari. Suficient cat sa nu mai poata da inapoi si sa ajunga si in topul listei de curieri urmariti de antidrog...
"The Mule" nu-i un film de actiune, desi nu duce lipsa totala de asa ceva. E o drama in primul rand, o mare parte fiind dedicata incercarilor lui Earl de a se impaca cu propria familie. In acelasi timp e si o reflexie asupra vietii, sau mai bine zis a posibilitatii de schimbare chiar la 90 de ani. Nu pot sa zic ca n-am fost un pic dezamagit de un final destul de anticlimatic care nici nu inchide complet toate firele actiunii, dar 1) pesemne era prea fortata baza reala altfel si 2) dupa cum spuneam are un calm care se pastreaza pana la sfarsit, care-i cumva linistitor, si daca ar fi vreun motiv de recomandare cred ca asta ar fi primul.
Rating: 3.5 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu