"Kajillionaire" e o varianta americana a unei teme folosita recent si in alte productii, mai putin candida decat versiunea japoneza din "Shoplifters", dar si mai putin cinica decat cea coreeana din "Parasite".
Ca si in referintele amintite, si aici subiectul se invarte in jurul unei familii disfunctionale de escroci, ceva mai putin numeroasa, formata doar din parinti si o fiica crescuta fara prea multe sentimente, special pentru o cariera in "bransa" respectiva. Respectiva e si personajul central al filmului, trecand printr-o conversie spre umanitate dupa ce cei trei se intersecteaza cu un viitor al patrulea membru al grupului, o vanzatoare intr-un magazin de optica medicala, plictisita de viata obisnuita.
Iar, ca si cele de mai sus, si "Kajillionaire" e undeva intre drama si comedie neagra (nu asa de neagra totusi). E exemplul perfect de film construit din momente - multe secvente scurte care pot fi scoase din context - de la un proprietar cu o problema psihica care nu-l lasa se se-ndure sa-si dea afara chiriasii rau platnici, pana la o banala discutie cu o angajata de la bagaje pierdute pentru care o perioada de 6 saptamani pentru "insurance collection" inseamna destul de repede. N-as putea sa zic insa ca are vreun astfel de "moment" cu adevarat memorabil. Cu toate astea e genul de film care te lasa cu un soi de warm feeling dupa end credits, mai aproape clar de "Shoplifters" din punctul asta de vedere ;)
Rating: 3.5 out of 5
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu