Oscar '09 - Adapted Screenplay

Am zis de multe ori pe blogul asta ca la un film personal apreciez cel mai mult story-ul, desi poate e una din partile cele mai departate de arta cinematografica. Dar fara un story bun peste care sa fie construit restul filmului, orice imagine, montaj, efecte, etc, s-ar putea sa nu te impiedice sa incepi sa casti de la un punct ( eventual soundul sa te mai trezeasca :) ). Exista doua categorii legate de scenariu: original si adaptat. Cea din urma are un material la baza - roman, nuvela, schita, etc. Am luat-o in discutie pe cea din urma pentru ca in primul rand am reusit sa vad (cu chiu cu vai... la late night hours) toate filmele de aici si in al doilea rand pentru ca se incadreaza cam pe acelasi pattern ca ultimele doua postari in ce priveste parerea relativ la castigatori :). N-o sa ma lungesc foarte tare, pe de o parte din cauza ca pentru a exprima o parere intr-adevar obiectiva la categoria asta ar trebui sa fi avut contact cu materialul pe care e bazat scriptul mai intai (= citit the book spre exemplu) si pe de alta parte pentru ca evident n-am timp (= scriu pe fuga).

Cum am zis, situatia e cam in acelasi ton ca la categoriile trecute. Ca outsideri avem "Doubt" si "The Reader".

Noutatea e "Doubt". Un film scris si regizat de aceeasi persoana - John Patrick Shanley, care e si autor al piesei care sta la baza. Subiectul se invarte in jurul cazului unui preot, suspectat intr-o scoala catolica ca ar face avansuri unui minor. Scenariul, in ciuda partilor bune, are o problema din punctul meu de vedere. Presupun ca are importanta sa in context (e prea evidenta ca sa n-o aiba), nu neg asta, dar pe mine m-a scos din sarite. Sunt multe momente importante in film intrerupte de aspecte minore, care distrag atentia destul de mult cum ar fi de la sunetul strident al unui telefon, pana la o predica din startul filmului, care pe undeva explica de unde pleaca titlul suprapusa cu actiunea de patrulare si atentionare a copiilor neatenti exercitata de maica directoare a scolii mai sus amintite. Daca pentru telefon mai vad un sens pentru bucata asta nu prea... si mai sunt exemple. Alta explicatie decat cresterea tensiunii pe anume momente (caz in care rezultatul lasa de dorit din cauza regiei sau montajului), sau aducerea unui ton de realism la desfasurare (caz in care mijloacele de realizare is din pacate complet cretine si poate nenecesare) nu vad. Dar poate exista alt motiv.. - o analiza mai deep n-am avut timp sa fac in sensul asta'.

(some spoilers ahead) Celalalt outsider e tot "The Reader". Iar nu prea vad sanse sa ia Oscarul nici aici desi tot spre filmul asta ma inclin ca preferinte si in ce priveste scenariul. Reamintesc - foarte pe scurt - ca povestea e legata de, sa-i zicem, efectele unei idile de adolescenta la nu mult timp dupa WW2, asupra vietii unui german, care afla ca prima iubire, la momentul respectiv destul de in varsta fata de el, nu a fost altceva decat gardian SS, vinovata si condamnata ulterior pentru crime de razboi. Inca o data - e pe scurt - n-are sens sa intru in mai multe detalii pentru ca as strica tot farmecul. Avand in vedere ca e bazat pe o carte nu as putea sa afirm sus si tare ca scriptul vrea sa transmita ce am vazut eu ca vrea sa transmita. Totusi am o interpretare proprie a filmului, care din cate am avut timp sa vad in juma de ora pierduta pe boardurile de pe IMDb e cam pierduta (complet) din vedere de majoritatea viewerilor, dar nu de toti. Repet ca filmul m-a pus pe ganduri, cum am scris-o si cand am vorbit de regie... ( destul ca sa stau jumatea aia de ora de mai sus pe IMDb si inc-o jumate de ora sa dau un reply - in mod normal nefiind chiar atat de movie maniac :) ). Legat de motivele -subiective- n-o sa intru in detaliu, fiind totusi, intr-o oarecare masura, far.. from the movie, si nu e sub nici o forma cazul de a le expune aici.. Oricum, ideea e ca rezultatul final in viziunea mea consta in construirea unei antiteze pe tot parcursul filmului, prin intermediul a doua caractere, pe directia "being human" vs. "not being human". Am ajuns la interpretarea asta undeva chiar in timpul filmului, ceea ce in mod normal nu mi se-ntampla, sau daca se-ntampla nu-s constient = abia la final pot sa-mi exprim o idee de ansamblu despre ce-am vazut. Pot sa zic ca in cea mai mare masura s-a datorat 90% scenariului. Mai exact a pornit de la doua replici cheie de undeva din start: "You don't have the power to upset me. You don't matter enough to upset me." ( a doua raspunzand sau mai bine zis confirmandu-mi inca o data ceva, o.. "idee".., in afara contextului filmului... cum am mai zis, si pe masura ce scriu chiar acum, realizez cam cat de subiectiv is :) ). Tot filmul merge mai departe din ce in ce mai mult, in ce priveste unul din personaje pe directia "be human" si il contureaza pe celalalt din ce in ce mai mult pe directia opusa - pana in final. Final care personal mi-a confirmat, poate nu atat de clar ca inceputul, dar suficient ideea prin alta serie de replici cheie intr-un (aparent) complet alt context: "It doesn't matter what I feel. It doesn't matter what I think. The dead are still dead". Eu asa vad.. Probabil suna destul de criptic modul in care bat eu campii aici, dar imi pastrez regula nescrisa sa nu zic destul din story-ul unui film ca sa nu mai fie nevoie sa fie vazut. Mai mult decat am subliniat ideea nu prea am timp s-o fac si nu prea vad cum fara sa spun mai mult din story decat am zis deja. Inchei deci, pe moment aici cu "The Reader" but I'll be back a bit later, cu o concluzie...

"Frost/Nixon" e cam in postura in care se afla "The Dark Knight" in intrarea trecuta. Nu pot totusi sa zic ca nu prea vad ce cauta aici dar nu vad motiv de a fi considerat a fi printre favoriti. Scenariul e bazat pe o piesa si din cate am auzit, rezultatul a iesit mai bine decat piesa, multe pareri fiind ca se preteaza mult mai bine la film. Probabil, nu zic nu... Poate asta o fi motivul, ca adaptarea a crescut intr-adevar valoarea materialului. Scriptul e ok, descrie destul de bine un Richard Nixon dupa Watergate, intr-o postura care uneori tinde mai mult spre victima, sau cel putin care inspira mila, decat spre vinovat, dar nu stiu daca s-ar putea zice ca e la nivelul celorlalte.

"The Curious Case of Benjamin Button" are scenariul semnat de Eric Roth, inspirat dintr-un short story de F. Scott Fitzgerald. N-o sa zabovesc prea mult aici... Scenariul e bun. Nu prea e genul meu = nu m-a impresionat prea tare dar e bun. Are insa o problema. Si aici ma incadrez si eu in aceeasi categorie cu multe alte persoane : "seen that before". Unde ? In "Forrest Gump" - acelasi scenarist. Da, ok.. "nu-i acelasi lucru" cum zic altii... aici e viata unui om de la coada la cap dar totusi de la cap la coada :). Tot one whole long life story e... si sunt destule elemente comune. In fine... ca sa inchei... si filmul curent e printre favoriti.. dar Oscarul pentru adapted script cred ca pana la urma ajunge tot la ...

"Slumdog Millionaire" - unde scenariul din cate am auzit a suferit destule si diverse transformari de la nuvela de unde a plecat. O sa evit sa folosesc superlative ca data trecuta :) pentru ca nu e cazul. Oricum, e un scenariu bun spre foarte bun, care probabil isi merita Oscarul daca il ia (oricum mai mult decat "Frost/Nixon", "Benjamin Button" sau "Doubt"). Are insa cel putin o problema... dar problema poate nu vine din script, poate vine din story-ul de baza... N-am vorbit pana acum prea mult despre film. E povestea vietii unui orfan din Mumbai din India, vagabond de la o varsta frageda, spusa undeva pe la douazeci si ceva de ani prin intermediul intrebarilor de cultura generala din cadrul emisiunii "Who Wants to be a Millionaire ?" la care ajunge sa participe (don't get it ? - see the movie :) merita). Problema e ca intrebarile, de fapt mai mult ultima, is cam departe de realism in ce priveste nivelul de dificultate la care ar trebui sa fie. In mod normal un film e un film, si chestii de genul asta is tolerabile... dar cu riscul unui spoiler o intrebare finala la un concurs de genul asta sa fie cine e al t
reilea muschetar din "Athos, Porthos si ..." mi se pare cam prea trasa de coada... mai ales relativ la intrebarile de inainte. Acum.. cum am zis... poate problema vine din story-ul de baza.. si avand in vedere importanta momentului respectiv poate scriptul nu si-a permis s-o schimbe, ( desi cred ca era posibil.. cu ceva efort = schimbat un pic povestea, care nu-i prea lunga, din viata personajului principal legata de intrebare, fara a diminua impactul asupra spectatorilor cu ceva totally unknown si fara prea mult simbolism cum ar fi fost o alta intrebare de prin istoria sportului indian ) . Anyway... cum ziceam un film e un film... si in plus... filmul curent pleaca de la ideea "asa a fost scris"... cu un sens pana la urma, pe ansamblu de aproape incredibil dar posibil, deci.. e ok :)

Revenind pentru concluzie tot la "The Reader", in urma surfingului rapid pe IMDb, pot spune ca majoritatea (nu totalitatea) postarilor dintr-un board se invart in jurul Holocaustului, nazismului, etc. Imi sustin in continuare parerea ca filmul nu le foloseste decat pe post de context pentru o interpretare, care poate fi cea data de mine sau alta. Inca o data, cum se observa de altfel si din replicile care le-am citat undeva mai sus cand am vorbit de film, interpretarea tine de script in cea mai mare parte. Unde vreau sa ajung intr-un final.. cum am mai scris si prin alte parti, un script bun nu da o interpretare chiar pe tava, sau n-o da deloc uneori, lasand insa deschisa posibilitatea privitorului sa extraga una, iar cu cat e mai adanca sau cu cat aceasta posibilitate lasa mai mult loc de variatie, din punctul meu de vedere, scriptul este mai bun. Cu asta.. cred ca am scris deja prea mult :), so... back next time...

Oscar '09 - Cinematography

Daca undeva in finalul intrarii despre montaj spuneam ceva de genul ca s-ar putea sintetiza la modul cum e spusa o poveste vizual, prin a povesti intelegand a pune cap la cap capitolele, as putea zice acelasi lucru si aici, adica imaginea e tot modul cum e spusa o poveste vizual dar prin prisma continutului capitolelor. Imaginea e probabil cel mai important aspect din punct de vedere vizual din cadrul unui film, si cred ca pe undeva intr-o intrare mai veche am riscat o afirmatie ca ar reprezenta chiar esenta unui film ca arta vizuala. Aici intra tot ce tine de cadraj, filtre, unghiuri si moduri de filmare, etc, samd. Daca ajungi sa spui despre un film cat de pictural, viu, sau spalacit, sec arata, la imagine te referi.

Nu stiu cat de necesara era toata introducerea asta, sau cat de utila/la obiect/importanta, da' m-am simtit dator s-o fac avand in vedere ca anul trecut am sarit peste imagine in intrarile Oscar related. Revenind la nominalizarile de anul curent, ca si in intrarea trecuta, iar am un outsider ca preferat (guess who) si iar vad destul de clar cam pe unde va ateriza Oscarul (guess where). Sa vedem...

Ca outsideri, daca tot am folosit termenul mai sus, ar fi "Changeling" si "The Reader".

Imaginea la "Changeling" e semnata Tom Stern. In general un regizor lucreaza de obicei pe cat posibil, cel putin de la un punct al carierei cu acelasi director de imagine, pentru ca partea asta e strans legata de feelingul/amprenta unui film. Asa se intampla si aici, Tom Stern fiind responsabil cu partea de imagine pe filmele lui Clint Eastwood cam de prin 2000 incoace ("Mystic River", "Million Dollar Baby", etc). Filmul in sine e o productie nu foarte digerabila, in sensul ca e real facts based, si prezinta o poveste aproape incredibila din Los Angeles de la inceput de secol XX. Ca main line e vorba de "gasirea si livarea" unui copil disparut de catre politia locala catre mama acestuia.. cu o mica problema.. wrong kid. In ciuda finalului... oarecum.. mai luminos, filmul iti lasa o impresie de realitate neagra, dura si rea, the main idea de mai sus fiind doar o mica parte dintr-un context care variaza de la stupefiant la lugubru. Imaginea sustine bine per ansamblu tot filmul. Nush daca as putea remarca ceva anume, dar mi-au ramas in memorie tonul destul de dark si filtrele folosite in sensul asta... totusi nu cred ca e ceva extraordinar.

Ca preferinta personala la categoria asta am "The Reader" by Chris Menges & Roger Deakins - probabil cei mai titrati dintre cei nominalizati aici. Menges a semnat imaginea printre altele la "Killing Fields" si "The Mission" iar Deakins e daca nu ma-nsel la a saptea sau a opta nominalizare la Oscar. However... pana la "The Reader" nu m-a dat pe spate ca sa zic asa nici un film cu Roger Deakins trecut la imagine in lista de credits, ba chiar din contra, anul trecut pentru "No Country for Old Men" mi s-au parut complet aiurea aprecierile la capitolu' asta (crek am scris ceva pe blog in sensul asta si la vremea aia). "There Will Be Blood" care a luat si Oscarul a fost net superior. Revenind.. in imaginea din "The Reader" sunt o serie de scene care fie prin cadraj, fie prin constructie, fie efectiv prin tonalitate sunt bazate pe contrast... poate nu chiar atat de evidente. Avand in vedere, ca pe undeva pe la mijlocul filmului imi creasem deja o interpretare (poate destul de proprie... sau nu...) relativ la cam ce vrea sa transmita = o constructie in antiteza a doua caractere (again, I'll be back with more... cand o sa vb de scenariu), mi-a sarit in ochi modul de filmare pe anumite bucati ( sau poate "am vazut" ceea ce doream eu sa vad... :) ). Oricum, concluzia e pana la urma... ca din punctul meu de vedere si pe directia pe care-l vad eu... imaginea aici sustine cel mai bine dintre toate nominalizarile ideea transmisa de film. Din pacate, nu stiu sa fi luat vreun premiu pana acum.. + am auzit pareri cum ca ar fi inferioara imaginii de Roger Deakins din alte doua filme de anul asta = "Doubt", "Revolutionary Road" (care insa n-au fost nominalizate la Oscar..). Anyway, hope for a surprise here...

Imaginea din "The Curious Case of Benjamin Button" e semnata de Claudio Miranda, nume care sincer nu-mi zice nimic. S-a bucurat de ceva aprecieri, deci ca sanse la Oscar presupun ca ceva ceva ar fi... desi... nush.. Mi se pare mult prea filtrata... si prea spre sepia in unele parti.. desi poate se potriveste cu tonul filmului in bucatile respective... Mai mult, nu prea am ce comenta.

Daca in cazul de mai sus nu pot sa zic ca n-are chiar ce cauta aici, ma depaseste sincer nivelul de apreciere de care se bucura imaginea din "The Dark Knight" si plasata ca una din favorite la categoria asta de mai multe surse (+ ca a luat deja ceva premii).... For God sake... crek e o confuzie aici MARE cu partea de VFX ... nu-i acelasi lucru totusi. In primul rand, imaginea din "Batman Begins" mi s-a parut mai buna si n-a luat Oscarul (poate cam singura parte la care "Batman Begins" mi s-a parut mai bun ca "The Dark Knight"). In al doilea rand, imaginea din "The Prestige", probabil e cel mai sus in topul filmelor la care a lucrat Wally Pfister (the man with the camera) pana acum - si chiar ma asteptam sa castige in anul ala, dar a fost preferat "Pan's Labyrinth" (care tot mai bine la VFX sta). Deci sincer, nu cred.. si sper sa am dreptate, ca "The Dark Knight" ar avea sanse mai mari fata de alte nominalizari de anul curent.. imaginea nu e slaba.. dar.. e cam sub restul.. poate la acelasi nivel cu "The Changeling", asa o vad eu.

"Slumdog Millionaire" cu imagine de Anthony Dod Mantle (alt nume de care n-am auzit pana acum) e clar favorit anul asta. N-am absolut nici o obiectie (la preferinta legata de "The Reader" sunt, ca si data trecuta, destul de subiectiv..). E o imagine superba. In primul rand e foarte variata. Sunt o gramada de filtre, o gramada de unghiuri, planuri diverse, are si kinetic camera ( cine a mai citit din ce-am mai scris de-a lungul timpului probabil stie ca ma enerveaza - dar aici e ok :) ). Sunt cateva cadre care mi-au ramas in minte (si cum am zis si acu vreo doua postari asta e si din cauza montajului): un cadru cu o fetita in secventele cu luptele de strada din start, primul cadru cu Latika in ploaie din partea de inceput a filmului, planurile apropiate din studioul "Want to be a Millonaire" cu Jamal si prezentatorul emisiunii, si altele.. ma rog.. nu stiu.. poate nu e relevant.. dar in momentul in care la juma de luna, o luna, un an, doi, trei, cu cat mai mult, dupa ce-ai vazut un film tii minte un cadru, cred ca inseamna ca directorul de imagine si-a atins scopul. In concluzie, as prefera, in continuare, ca "The Reader" sa ia statueta, dar daca ajunge la "Slumdog Millionaire" n-am nici o problema la cat de fair si pe merit s-ar acorda :) .

Oscar '09 - Directing

Am evitat anul trecut sa trec prin categoria regie. Asta pentru ca in general mi-e destul de greu sa apreciez cat de bine e coordonat un film si in special sa fac o diferenta clara intre partea asta si rezultatul final ca un intreg - care e evaluat ca best movie of the year. Probabil - cu accent pe probabil - rolul principal al unui regizor pana la urma e coordonarea on the set = a actorilor, camera, etc, dar nu se rezuma doar la asta ci merge totusi si pana la implicare in alte aspecte, plecand de la montajul final cum ziceam si data trecuta si pana chiar la detalii tehnice like VFX or others. Ca o sinteza, e pana la urma capacitatea de a imprima un anume feeling intregii productii (care in cazul unei regii proaste nu exista).

In ce ma priveste cum ziceam nu prea fac o separare intre cat de bine reuseste un film sa transmita o anume idee (legata de feelingul de mai sus) si cat de puternic e in sine ca film ( nu, nu-i totdeauna acelasi lucru :) desi in general cum am zis, in ce ma priveste se suprapun destul de mult). Anul asta insa sa zicem ca din pdv regie, atat in ce-i legat de partea asta - de idee transmisa, cat si efectiv jocul actorilor pe ansamblu = coordonarea on the set, le vad in alta parte decat la cel mai bun film per ansamblu. In concluzie si entry-ul curent.

O sa incep cu ce nu cred ca o sa aiba succes la categoria asta: "Milk" si "Frost/Nixon", respectiv Gus van Sant si Ron Howard. Ambele sunt filme biografice bazate pe real facts. Ambele sunt filme bune, dar mie personal nu mi s-au parut a avea vreun mesaj extrem de puternic + "Milk" mi se pare mai jos din pdv regie ca "Frost/Nixon", iar "Frost/Nixon" e departe de "A Beautiful Mind" (alta biografie) pentru care Ron Howard lua Oscarul pentru regie in 2001.

Multa lume zice despre "The Curious Case of Benjamin Button" ca ar fi cel mai bun film din cariera lui David Fincher. Personal cred ca "Fight Club" e mai sus, nu cu mult, dar mai sus - si in special ca regie, dar nu exclud ca Oscarul sa aterizeze aici (desi cred ca daca se intampla asta e mai mult politically correct = regizor american, trecut cu vederea de academie de multe ori pana acu, decat efectiv legat de valoarea filmului la capitolul asta)

Intre "Slumdog Millionaire" si "The Reader" mi-a fost destul de greu sa ma decid ce prefer. "Slumdog Millionaire" regizat de Danny Boyle e indiscutabil, privind obiectiv, unul din cele mai bune (si mai powerful) filme a anului trecut. In plus, acu' aproximativ un an cand scriam despre un thriller sf "Sunshine" remarcam o evolutie la Danny Boyle, cel putin prin prisma preferintelor mele, de la "The Beach" care a fost mediocru, la "28 Days Later" si "Sunshine" care au fost cam la fel de bune, cu un mic plus pe partea de regie poate pentru ultimul. "Slumdog Millionaire" e iar un pas inainte, si sincer cele mai mari sanse pentru Oscar aici le dau (poate ar trebui mentionata totusi si Loveleen Tandan pe post de co-director from India ceea ce academia americana se para sa fi uitat). Dar cu toate astea...

(some spoilers ahead) "The Reader" by Stephen Daldry, probabil vazut ca outsider complet la capitolul regie a fost filmul care nush cum sa zic... m-a lovit cel mai tare... din pdv relatii interumane... sau poate mai exact, prin prisma diferentei intre a fi uman si a nu fi uman (I know it may sound weird... the classic phrase: see the movie to get it :) ). E un film al carui subiect pe scurt, se concentreaza pe implicatiile unei prime idile din adolescenta unui tanar german pe parcursul vietii acestuia, afland ca prima sa iubire, mai in varsta, undeva la vreo 10 ani sau mai mult dupa razboi nu a fost altceva decat gardian SS in timpul Holocaustului, responsabila de moartea a cateva sute de oameni. O sa reiau discutia cred/sper la o categorie de scenariu (unde iar nu prea as fi vrut sa comentez). Sunt subiectiv insa... Oricum, e filmul care a reusit sa ma puna cel mai mult pe ganduri, si plecand din start, pana in final sa contureze un mesaj si o idee destul de clara. Atat de clara (si atat de pus pe ganduri) incat am pierdut cred juma de ora sau mai bine sa dau un reply pe IMDb (chestie care o fac crek o data de doua ori pe an, si niciodata la dimensiunea unui ecran de text), cuiva care nu vedea decat relatia cu Holocaustul din tot filmul desi asta nu-i altceva decat un context pana la urma... cel putin asa il vad eu... As prefera ca Oscarul de regie sa ajunga aici (ceea ce nu cred, si oricum daca tot veni vorba, asta e tot un context de dragul discutiei :) neavand prea mare importanta in sine). Asta in special prin prisma mesajului transmis cat si a modului cum e coordonata toata pelicula.. desi inca o data, sunt cam subiectiv = am o interpretare proprie a filmului... dar poate pana la urma o regie buna asta inseamna... sa-ti dea posibilitatea sa extragi tu un mesaj poate nu atat de evident la suprafata din tot filmul...

Oscar '09 - Editing

Montajul de film e una din categoriile - so called technical - carora in general nu li se acorda cine stie ce atentie. Are insa poate ponderea cea mai mare dupa imagine (poate chiar aproape egala..) in partea vizuala a unui film. Un film cu o imagine buna, dar montat prost = cadre prea lungi, alternante aiurea sau chiar incoerenta intre scene e compromis. Pe de alta parte un montaj bun poate ridica un film cu o imagine mediocra, si chiar (sper sa nu exagerez) un scenariu slabut... Prima parte e evidenta, mai tai din cadre, mai scurtezi/interpui cu altceva o scena lunga luata prin kinetic camera sau filtrata prin nush ce culoare, chestii care in exces din pdv time length ar da dureri de cap. A doua parte tine de faptul ca la montaj se mai taie, se mai adauga, se mai modifica scriptul dupa care se face un film pana ce rezultatul e ok. De asta o gramada de regizori au plecat initial din departamentul asta (si de asemeni o gramada de regizori se implica consistent in montajul unui film).

Ok, lasam partea de cultura generala legata de movie editing (mai ales ca nu profesez in domeniu totusi si risc sa incep sa aberez complet acusi) si revenim la nominalizarile de anul asta. O sa fiu scurt (din acelasi motiv cu paranteza anterioara). Avem dupa cum urmeaza:

• "The Curious Case of Benjamin Button" - e un story lung din pdv temporal al desfasurarii actiunii care incepe din prezent de pe patul de spital al unei batrane muribunde si e redat prin flashbackuri care compun the main part of the movie practic; nu vad ceva extraordinar pe partea de montaj cu exceptia evidenta a compunerii de care ziceam = modul cum e alternata secventa de flashback dintr-o perioada - current time - secventa de flashback din alta perioada, dar... e un exemplu prost pana la urma cred pentru ca tine in mare parte de scenariu si mai putin de ce a adus montajul
• "Milk" - la fel, e construit cam in acelasi stil, pe alternante de intrari intr-un jurnal si momentele efective ca flashbackuri de lunga durata, dar aici tind sa cred ca montajul a avut un rol mai puternic pe partea asta (= a intrat si peste scenariu)... nush, nu as putea descrie de ce, e doar un feeling; in plus poate ar mai fi de remarcat si integrarea periodica de materiale reale inregistrate din anii '70 in cadrul filmului (a caror selectie mai cade si in sarcina departamentului de editing)
• "The Dark Knight" - un super-hero movie e un film de actiune pana la urma, iar intr-un film de actiune (sau intr-unul cu un ritm mai alert ca sa nu restrang categoria) montajul are un rol mai important decat intr-un film cu o desfasurare normala = exista urmariri, scenele cu efecte de genul explozii & stuff, chestii care necesita ceva mai multa migala sa-i zicem la partea de montaj + aici montajul, cum e imbinat materialul filmat, are foarte mare importanta in crearea de atmosfera, de tensiune - iar in "Dark Knight" partea asta iese de minune
• "Frost/Nixon" - nu am vazut tot filmul ca sa-mi exprim un punct de vedere; din cat am apucat sa vad, nu ar iesi foarte tare in evidenta cu ceva la montaj... dar.. nu am vazut fix partea mai importanta cred = redarea interviului in sine (filmul are ca tema un interviu in mai multe sesiuni dat de Richard Nixon dupa Watergate unui realizator de televiziune britanic - David Frost); o bucatica minimala din sectiunea asta care am reusit s-o prind a fost insa destul ca sa-mi dau seama care ar fi motivul pentru care a fost nominalizat la categoria curenta... = modul in care e redata toata confruntarea efectiva Frost vs Nixon; probabil ca daca si restul e asa are ceva sanse aici
• "Slumdog Millionaire" - da, mi-a placut filmul clar; de asta il vad castigator la o gramada de categorii :) - totusi, obiectiv, filmul e montat perfect cu riscul de a folosi superlative ... nush... avem iar perspectiva de flashback; perspectiva de flashback e pe vreo doua planuri = the night before si viata personajului principal; deci pana la urma sunt vreo trei planuri, cele amintite si prezentul, care merg intretaiate cat se poate de armonios pe aproape toata durata filmului.. dupa asta, filmul are si parte alerta (vis-a-vis de ce scriam mai sus la "The Dark Knight") iar in partea asta nu vad gauri in montaj - te tine, din nou cu riscul de a folosi clisee, cam cu sufletul la gura; in plus, pot sincer sa zic ca sunt bucati care mi-au ramas in memorie efectiv din cauza montajului (si a imaginii) = secventele din inceputul filmului cu luptele de strada (n-o s-o detaliez, dar e mult mai complex decat suna modul cum e lucrata partea aia), scena telefonului din final cu alternanta cu alt plan care iar n-o s-o detaliez ca sa nu dezvalui din subiect ( = see the movie to get it :) ) si mai sunt si altele

Bottom line - concluzie : "Slumdog Millionaire" winner (cu mici sanse si la celelalte.. except "Benjamin Button" ..... de fapt... nevermind.. "Slumdog Millionaire" winner... :) pana la urma montajul inseamna sa zici o poveste vizual in primul rand... iar aici povestea e povestita cel mai frumos)

Oscar '09 - Music - Original Score

E o categorie la care, ca si la original song de altfel, s-ar putea zice ca the winner tine mai mult de gust. Totusi, coloana sonora are o cu totul alta importanta decat one song from it, in feelingul pe care il are un film => se judeca in raport cu cat de... potrivita (alt termen nu gasesc acu') e fata de pelicula respectiva. Nush... hai sa luam spre exemplu westernurile spaghetti a lui Sergio Leone. Sincer, fara muzica de Morricone, cred ca impactul ar fi fost mult mai slab la vremea respectiva. Si daca tot m-am intors in urma cu mai bine de 30 de ani, filmele la momentul respectiv aveau perioade de silence pe soundtrack mult mai lungi daca nu mai dese. Ma refer la partea de score - fondul muzical, nu la celelalte piste de voice si sunet. Cam de prin anii '80 abia coloana sonora incepe sa "se extinda" sa-i zicem, pana la nivelul de a se suprapune uneori in background si cu trackurile de voice in mixajul final. Poate bat campii si nu-i chiar asa, dar cam asta ar fi impresia care o am dupa cate filme am vazut pana acum. Care ar fi ideea pana la urma - ca prin "extinderea" asta s-a marit si forta care o degaja o coloana sonora intr-un film = a crescut si importanta care o are.

Revenind la nominalizarile la categoria asta, in general multe filme sunt lasate pe dinafara in fiecare an. De exemplu n-am idee cum anul trecut n-au fost macar nominalizate soundtrackurile din "The Fountain" (Clint Mansell) si "Stardust" (Ilan Eshkeri). Al doilea film l-am vazut in sala de cinema (am si scris o intrare de altfel la vremea respectiva) si oricat de a cliseu ar suna, pot zice ca nu mai tin minte inainte de asta de cand nu mi-a mai trecut un fior pe sira spinarii din cauza score-ului de pe o scena fara dialog (cred ca tocma' de la "The Rock" din '94 ca sa-mi raspund singur...). Plecand de la ideea asta = fior pe sira spinarii, par maciuca, piele de gaina sau alte manifestari de gen - in opinia mea o coloana sonora e intr-adevar ... buna ... atunci cand .. se simte = exact in sensul de mai sus. Din pacate, in majoritatea cazurilor, un film se termina, nu poti zice ca a sunat ceva prost = score-ul probabil a completat ok restul partii de sunet, dar nici nu ai putea sa zici daca-ti pune cineva un CD cu soundtrackul respectiv daca asta e de pe filmul pe care tocmai l-ai vazut = asta ar insemna ca nu se simte. E o opinie... din alt punct de vedere s-ar putea judeca complet invers = cu cat se simte mai putin = sa nu-ti distraga atentia, cu atat ar fi mai bine. Raman insa la parerea mea, care pana la urma nu se leaga de a distrage atentia ci de a marca anumite momente intr-un film. Din punctul asta de vedere cred ca anul asta cel mai mare "uitat" de Academie e "The Dark Knight". Culmea e ca unul din compozitorii de acolo, James Newton Howard (celalalt ar fi Hans Zimmer), e prezent printre nominalizari cu "Defiance"... Dar hai sa le luam la rand, cu cate un sample din fiecare. O s-o iau de la cele care le vad cel mai low prin perspectiva ideii de mai sus:

Deci.. "Defiance" by James Newton Howard:



E una din coloanele sonore care nu au cine stie ce puncte prea inalte. In mare e bazata pe vioara. In ultima vreme nu prea am ce asculta si am reusit s-o aud cam pe toata cred... in afara filmului; OST-urile sunt perfecte in general ca muzica de fond for any PC related work, cel putin la mine. Exista si trackuri mai bune decat the main theme de mai sus, dar nu e ceva care de exemplu sa te faca sa te opresti din scris la juma de fraza intr-un document, sau sa iei o pauza de la linia curenta de cod dintr-un program. E un fond care in mare trece neobservat daca se suprapune cu orice altceva, fie ca e actiunea din film - care nu-i chiar asa captivanta in ciuda temei: grupare de rezistenta evreiasca de la 1940 care reuseste sa treaca prin razboi prin lupte de gherila in the middle of the woods, fie ca is degetele proprii care se plimba pe taste. Next...

"Milk" by Danny Elfman:



E ceea ce ascult la momentul curent in timp ce scriu. Pot sa spun ca trece la fel de neobservata ca si cea anterioara. Nu e nici un track care mi-a atras atentia. N-as putea sa zic ca suna mai bine... Am luat-o in ordine alfabetica fata de prima. Poate o fi ceva mai apropiata de perioada hippie in care se desfasoara filmul - biografie a primului oficial gay ales intr-o functie importanta intr-o primarie in Statele Unite, asasinat undeva la sfarsitul decadei '70. In fine, soundtrackul nu l-am auzit tot, dar am vazut filmul, deci presupun ca nici trackurile care urmeaza n-o sa ma "ridice de pe scaun". Next...

"Wall-E" by Thomas Newman:



Da.. sa zicem ca aici sunt puncte unde soundtrackul iti atrage atentia. Nu intr-un mod deosebit, dar insa destul ca sa iti ramana in memorie - daca vrei asta. E un film de animatie pana la urma, si in general cand e vorba de animatii (de calitate) sunetul la toate capitolele beneficiaza de un tratament mai special. Totusi, pe ansamblu.. nu mi se pare nici aici ceva de Oscar, desi din pdv al votului Academiei cred ca ar avea sanse. Next...

"The Curious Case of Benjamin Button" by Alexandre Desplat:



Asta as putea sa spun ca e cam primul soundtrack de pana acum care l-ai putea (sau "l-as putea" ca sa nu ma exprim totusi din pdv al everybody) recunoaste ca tinand de filmul in cauza la ceva timp dupa ce am vazut filmul. Poate o fi din cauza ca prefer eu clapele :-p (care sunt mai prezente in rest decat in bucata de mai sus). Cu toate ca e probabil un candidat serios la Oscarul de anul asta, e totusi repetitiv - tema reluata si rearanjata in multe bucati (si cam parca prea slow.. per ansamblu, fara vreo variatie, desi uneori ar fi fost loc).. Next..

"Slumdog Millionaire" by A.J. Rahman:



In primul rand n-am auzit pana acum in viata mea de A.J. Rahman. Restul compozitorilor ii stiam. In al doilea rand am oroare de muzica indiana dar.. din fericire nu e cazul. Soundtrackul e compus in general din bucati cu parte vocala. Exemplul de mai sus e o exceptie. Exista evident inflexiuni autohtone, dar rezultatul suna chiar bine. In plus, aici se simte pe diverse bucati din film = auzi soundtrackul = nu e egal cu un zgomot de fond pentru ambianta. Nush daca e mai mult genul meu, sau in cazul anterior soundtrackul e prea adormitor, dar pana la urma mi se pare lucrat mai bine - a se vedea de exemplu stereofonia din bucata de mai sus + numarul de piste (instrumente/linii melodice) suprapuse/mixate. In concluzie, daca la "cum suna" poate sunt si un pic subiectiv, cred totusi ca la nivel tehnic/complexitate e totusi peste restul = ca pronostic pe varianta asta as merge.

Cam atat pe azi... A bit off-topic: Nush de ce am senzatia ca intrarile Oscar related plictisesc mai mult ca in mod normal ( presupunere evident valabila in cazul in care le-ar citi cineva :) aspect legat de care am indoieli mari ). De asta am si incercat de altfel sa le mai condimentez un pic cu YouTube clips in ultima vreme (sper numai sa nu dispara sursele peste noapte). In concluzie... nu... n-o sa renunt la tema :-p, oricum blogul curent e mai mult un movie diary = ce-am mai zis si alte dati, nu m-am chinuit sa-l popularizez si inca nici nu ma gandesc s-o fac. Revenind, in loc sa renunt la Oscar '09, cred o sa fac fix pe dos = o sa incerc un tur de forta next week = often postings (sper
sa am timp..), cine stie, poate pe cantitate mai mare creste si densitatea de aspecte mai interesante :) ..