Oscar '09 - Adapted Screenplay

Am zis de multe ori pe blogul asta ca la un film personal apreciez cel mai mult story-ul, desi poate e una din partile cele mai departate de arta cinematografica. Dar fara un story bun peste care sa fie construit restul filmului, orice imagine, montaj, efecte, etc, s-ar putea sa nu te impiedice sa incepi sa casti de la un punct ( eventual soundul sa te mai trezeasca :) ). Exista doua categorii legate de scenariu: original si adaptat. Cea din urma are un material la baza - roman, nuvela, schita, etc. Am luat-o in discutie pe cea din urma pentru ca in primul rand am reusit sa vad (cu chiu cu vai... la late night hours) toate filmele de aici si in al doilea rand pentru ca se incadreaza cam pe acelasi pattern ca ultimele doua postari in ce priveste parerea relativ la castigatori :). N-o sa ma lungesc foarte tare, pe de o parte din cauza ca pentru a exprima o parere intr-adevar obiectiva la categoria asta ar trebui sa fi avut contact cu materialul pe care e bazat scriptul mai intai (= citit the book spre exemplu) si pe de alta parte pentru ca evident n-am timp (= scriu pe fuga).

Cum am zis, situatia e cam in acelasi ton ca la categoriile trecute. Ca outsideri avem "Doubt" si "The Reader".

Noutatea e "Doubt". Un film scris si regizat de aceeasi persoana - John Patrick Shanley, care e si autor al piesei care sta la baza. Subiectul se invarte in jurul cazului unui preot, suspectat intr-o scoala catolica ca ar face avansuri unui minor. Scenariul, in ciuda partilor bune, are o problema din punctul meu de vedere. Presupun ca are importanta sa in context (e prea evidenta ca sa n-o aiba), nu neg asta, dar pe mine m-a scos din sarite. Sunt multe momente importante in film intrerupte de aspecte minore, care distrag atentia destul de mult cum ar fi de la sunetul strident al unui telefon, pana la o predica din startul filmului, care pe undeva explica de unde pleaca titlul suprapusa cu actiunea de patrulare si atentionare a copiilor neatenti exercitata de maica directoare a scolii mai sus amintite. Daca pentru telefon mai vad un sens pentru bucata asta nu prea... si mai sunt exemple. Alta explicatie decat cresterea tensiunii pe anume momente (caz in care rezultatul lasa de dorit din cauza regiei sau montajului), sau aducerea unui ton de realism la desfasurare (caz in care mijloacele de realizare is din pacate complet cretine si poate nenecesare) nu vad. Dar poate exista alt motiv.. - o analiza mai deep n-am avut timp sa fac in sensul asta'.

(some spoilers ahead) Celalalt outsider e tot "The Reader". Iar nu prea vad sanse sa ia Oscarul nici aici desi tot spre filmul asta ma inclin ca preferinte si in ce priveste scenariul. Reamintesc - foarte pe scurt - ca povestea e legata de, sa-i zicem, efectele unei idile de adolescenta la nu mult timp dupa WW2, asupra vietii unui german, care afla ca prima iubire, la momentul respectiv destul de in varsta fata de el, nu a fost altceva decat gardian SS, vinovata si condamnata ulterior pentru crime de razboi. Inca o data - e pe scurt - n-are sens sa intru in mai multe detalii pentru ca as strica tot farmecul. Avand in vedere ca e bazat pe o carte nu as putea sa afirm sus si tare ca scriptul vrea sa transmita ce am vazut eu ca vrea sa transmita. Totusi am o interpretare proprie a filmului, care din cate am avut timp sa vad in juma de ora pierduta pe boardurile de pe IMDb e cam pierduta (complet) din vedere de majoritatea viewerilor, dar nu de toti. Repet ca filmul m-a pus pe ganduri, cum am scris-o si cand am vorbit de regie... ( destul ca sa stau jumatea aia de ora de mai sus pe IMDb si inc-o jumate de ora sa dau un reply - in mod normal nefiind chiar atat de movie maniac :) ). Legat de motivele -subiective- n-o sa intru in detaliu, fiind totusi, intr-o oarecare masura, far.. from the movie, si nu e sub nici o forma cazul de a le expune aici.. Oricum, ideea e ca rezultatul final in viziunea mea consta in construirea unei antiteze pe tot parcursul filmului, prin intermediul a doua caractere, pe directia "being human" vs. "not being human". Am ajuns la interpretarea asta undeva chiar in timpul filmului, ceea ce in mod normal nu mi se-ntampla, sau daca se-ntampla nu-s constient = abia la final pot sa-mi exprim o idee de ansamblu despre ce-am vazut. Pot sa zic ca in cea mai mare masura s-a datorat 90% scenariului. Mai exact a pornit de la doua replici cheie de undeva din start: "You don't have the power to upset me. You don't matter enough to upset me." ( a doua raspunzand sau mai bine zis confirmandu-mi inca o data ceva, o.. "idee".., in afara contextului filmului... cum am mai zis, si pe masura ce scriu chiar acum, realizez cam cat de subiectiv is :) ). Tot filmul merge mai departe din ce in ce mai mult, in ce priveste unul din personaje pe directia "be human" si il contureaza pe celalalt din ce in ce mai mult pe directia opusa - pana in final. Final care personal mi-a confirmat, poate nu atat de clar ca inceputul, dar suficient ideea prin alta serie de replici cheie intr-un (aparent) complet alt context: "It doesn't matter what I feel. It doesn't matter what I think. The dead are still dead". Eu asa vad.. Probabil suna destul de criptic modul in care bat eu campii aici, dar imi pastrez regula nescrisa sa nu zic destul din story-ul unui film ca sa nu mai fie nevoie sa fie vazut. Mai mult decat am subliniat ideea nu prea am timp s-o fac si nu prea vad cum fara sa spun mai mult din story decat am zis deja. Inchei deci, pe moment aici cu "The Reader" but I'll be back a bit later, cu o concluzie...

"Frost/Nixon" e cam in postura in care se afla "The Dark Knight" in intrarea trecuta. Nu pot totusi sa zic ca nu prea vad ce cauta aici dar nu vad motiv de a fi considerat a fi printre favoriti. Scenariul e bazat pe o piesa si din cate am auzit, rezultatul a iesit mai bine decat piesa, multe pareri fiind ca se preteaza mult mai bine la film. Probabil, nu zic nu... Poate asta o fi motivul, ca adaptarea a crescut intr-adevar valoarea materialului. Scriptul e ok, descrie destul de bine un Richard Nixon dupa Watergate, intr-o postura care uneori tinde mai mult spre victima, sau cel putin care inspira mila, decat spre vinovat, dar nu stiu daca s-ar putea zice ca e la nivelul celorlalte.

"The Curious Case of Benjamin Button" are scenariul semnat de Eric Roth, inspirat dintr-un short story de F. Scott Fitzgerald. N-o sa zabovesc prea mult aici... Scenariul e bun. Nu prea e genul meu = nu m-a impresionat prea tare dar e bun. Are insa o problema. Si aici ma incadrez si eu in aceeasi categorie cu multe alte persoane : "seen that before". Unde ? In "Forrest Gump" - acelasi scenarist. Da, ok.. "nu-i acelasi lucru" cum zic altii... aici e viata unui om de la coada la cap dar totusi de la cap la coada :). Tot one whole long life story e... si sunt destule elemente comune. In fine... ca sa inchei... si filmul curent e printre favoriti.. dar Oscarul pentru adapted script cred ca pana la urma ajunge tot la ...

"Slumdog Millionaire" - unde scenariul din cate am auzit a suferit destule si diverse transformari de la nuvela de unde a plecat. O sa evit sa folosesc superlative ca data trecuta :) pentru ca nu e cazul. Oricum, e un scenariu bun spre foarte bun, care probabil isi merita Oscarul daca il ia (oricum mai mult decat "Frost/Nixon", "Benjamin Button" sau "Doubt"). Are insa cel putin o problema... dar problema poate nu vine din script, poate vine din story-ul de baza... N-am vorbit pana acum prea mult despre film. E povestea vietii unui orfan din Mumbai din India, vagabond de la o varsta frageda, spusa undeva pe la douazeci si ceva de ani prin intermediul intrebarilor de cultura generala din cadrul emisiunii "Who Wants to be a Millionaire ?" la care ajunge sa participe (don't get it ? - see the movie :) merita). Problema e ca intrebarile, de fapt mai mult ultima, is cam departe de realism in ce priveste nivelul de dificultate la care ar trebui sa fie. In mod normal un film e un film, si chestii de genul asta is tolerabile... dar cu riscul unui spoiler o intrebare finala la un concurs de genul asta sa fie cine e al t
reilea muschetar din "Athos, Porthos si ..." mi se pare cam prea trasa de coada... mai ales relativ la intrebarile de inainte. Acum.. cum am zis... poate problema vine din story-ul de baza.. si avand in vedere importanta momentului respectiv poate scriptul nu si-a permis s-o schimbe, ( desi cred ca era posibil.. cu ceva efort = schimbat un pic povestea, care nu-i prea lunga, din viata personajului principal legata de intrebare, fara a diminua impactul asupra spectatorilor cu ceva totally unknown si fara prea mult simbolism cum ar fi fost o alta intrebare de prin istoria sportului indian ) . Anyway... cum ziceam un film e un film... si in plus... filmul curent pleaca de la ideea "asa a fost scris"... cu un sens pana la urma, pe ansamblu de aproape incredibil dar posibil, deci.. e ok :)

Revenind pentru concluzie tot la "The Reader", in urma surfingului rapid pe IMDb, pot spune ca majoritatea (nu totalitatea) postarilor dintr-un board se invart in jurul Holocaustului, nazismului, etc. Imi sustin in continuare parerea ca filmul nu le foloseste decat pe post de context pentru o interpretare, care poate fi cea data de mine sau alta. Inca o data, cum se observa de altfel si din replicile care le-am citat undeva mai sus cand am vorbit de film, interpretarea tine de script in cea mai mare parte. Unde vreau sa ajung intr-un final.. cum am mai scris si prin alte parti, un script bun nu da o interpretare chiar pe tava, sau n-o da deloc uneori, lasand insa deschisa posibilitatea privitorului sa extraga una, iar cu cat e mai adanca sau cu cat aceasta posibilitate lasa mai mult loc de variatie, din punctul meu de vedere, scriptul este mai bun. Cu asta.. cred ca am scris deja prea mult :), so... back next time...