Inglourious Basterds (2009)

Din lipsa de idei pentru introducere o sa incep cu finalul, adica mai exact cu o apreciere de ansamblu fata de ultimul film al lui Tarantino (film care de altfel a aparut de ceva timp si s-a tot vorbit de el, incat presupun ca a fost vazut de cam multa lume, deci n-am idee cat sens mai are sa-l "disec" eu aici... however...). Nu pot sa spun ca mi-a placut, nu pot sa spun ca nu mi-a placut... Tot ce pot sa spun e ca per total mi s-a parut o productie -interesanta- ca sa sumarizez intr-un singur cuvant.

"Inglourious Basterds" (sper ca asta e titlul exact) e in realitate un remake dupa o coproductie italiano-americana (cred ca de serie B) din 1978, din care insa (desi n-am vazut originalul) nu stiu exact cat preia in afara de titlu si de ideea principala. Ideea principala ar fi trimiterea unei trupe de gherila americane in spatele liniilor inamice in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu scopul/rezultatul de a face prapad si in consecinta a demoraliza pe cat posibil trupele germane. O parte din ce mi s-a parut interesant in productia lui Tarantino a fost tratarea subiectului pe mai multe fire diferite care la un punct se intrepatrund, rezultand intr-un final in ceva ce in aparenta ar rescrie cursul istoriei (desi daca-ti fortezi imaginatia suficient poti gasi explicatii ca s-o aduci inapoi pe linia cunoscuta). Deci cum am spus, interesant, nu insa si surprinzator - pana la urma acelasi gen de compozitie pe "acte" ca intr-o piesa de teatru, care la inceput nu au o legatura directa, intalnim si in alte filme made by Tarantino, cel mai bun exemplu si probabil si cel mai reusit pana la urma ca rezultat final fiind "Pulp Fiction". De fapt daca stau si ma gandesc, daca vezi "Inglorious Basterds" fara sa ai idee de cine e regizat, avand in vedere modul de desfasurare, modul in care sunt lucrate dialogurile lungi - implicand ici-colo cate un monolog iesit din contextul discutiei + gradul de meticulozitate in surprinderea reactiilor si comportamentului interlocutorilor (o chestie care mi-a placut sincer intotdeauna si pe care n-am vazut-o in multe locuri) si intr-un final si gradul de violenta (care din fericire n-o depaseste pe cea din trailer, cu toate ca si asa mi se pare de multe ori gratuita), deci luand in considerare toate astea ai destule sanse sa-ti dai seama ca e un film scris si regizat de Tarantino (bineinteles in cazul in care ai mai vazut macar alte trei filme din portofoliul respectivului).

Cred ca e destul de clar deja din ce-am scris ca macar din pdv regizoral eu vad cel putin aparte "Inglorious Basterds" fata de alte productii (si as putea zice in mare in sens pozitiv) . In ce priveste insa scenariul (care e tot de Tarantino) mi se pare usor nedezvoltat sa-i spunem in ce priveste multe din personaje. De fapt chiar nu cred ca s-ar putea spune ca filmul are un actor in rol principal. Cu exceptia a doua partituri la care o sa revin mai jos as putea sa zic chiar ca majoritatea in rest tind spre roluri secundare de plan II. Nici chiar Brad Pitt care tine capul de afis nu poti sa zici ca are cine stie ce spatiu de pelicula alocat. In plus, ar putea parea usor ciudat finalul, relativ la numarul si mai ales la cine supravietuieste din toata povestea, aici ca light spoiler situatia fiind oarecum contrara happy-endului tipic american. Daca stai insa si te gandesti un pic la partea de "Inglorious" din titlu ai sanse sa poti sa-ti oferi singur explicatii atat pentru final cat si pentru cat de "developed" e fiecare personaj in parte. Ca sa termin capitolul "characters & actors", cum am zis mai sus revin la doi protagonisti, iar filmul pana la urma s-ar putea spune ca mai mult urmareste o linie a conflictului dintre cei doi decat actiunile trupelor de commando conduse de Brad Pitt, desi linia asta in final se cam pierde (din nou contrar asteptarilor de la un scenariu tipic, ceea ce nu-i neaparat rau). Fara sa intru mai mult in detalii (habar n-aveam de cei doi actori pana la filmul asta) e vorba de un colonel SS interpretat extraordinar de Cristoph Waltz ( probabil cel mai bun rol din film - de altfel si confirmat de gramada de premii ) si o evreica refugiata in Paris sub o identitate falsa a carei familie a fost decimata de colonelul respectiv, rol facut de Melanie Laurent ( si sincer poate iar is eu subiectiv fata de doi ochi cu nuante verzi-albastrui, dar chiar m-a surprins lipsa de nominalizari aici; a se vedea scena din restaurant cap-coada - pentru o parte din ea - major spoilers - see below).

Revenind la probleme mai "tehnice" un alt punct aparte in ce priveste filmele lui Tarantino e coloana sonora sustinuta in general nu de un compozitor efectiv si de muzica de film ci de un soundtrack compus din piese mai mult sau (in general) mai putin cunoscute. Nici aici nu avem chiar o exceptie, desi o parte buna din bucati sunt totusi muzica de film dar sincer cred ca mai veche si reutilizata, in mare fiind vorba de Ennio Morricone. Eu n-am recunoscut nici o piesa dar cel putin din ce zice IMDb-ul "Inglorious Basterds" nu se afla pe lista ultimelor titluri a probabil celui mai titrat compozitor italian de muzica de film. Un alt punct care ar merita amintit e imaginea de Robert Richardson. Chiar daca raman la parerea ca pentru respectivul "Snow Falling on Cedars" ramane cel mai bine lucrat film (si o mare nedreptate vis-a-vis de Oscarurile din anul respectiv chiar daca "American Beauty" n-a fost chiar de ici de colo la capitolul asta), "Inglorious Basterds" e vizual peste medie (cum au fost de altfel si cele doua "Kill Bill" unde am avut aceeasi colaborare Tarantino-Richardson).

Cum am inceput cu incheierea ( nu, n-o sa inchei cu introducerea :) ), o sa termin si eu scurt ca si filmul care lasa suficiente semne de intrebare pentru o continuare, in ciuda faptului ca e singurul caz unde am avut vreodata senzatia ca desi se intampla asta nu s-a dorit (si probabil nici nu va exista) un episod doi. Na... poate ma insel eu..

Rating: 4 out of 5
(din simplul motiv pentru ca sincer chiar cred ca se putea si mai bine, altfel ar fi fost 5 out of 5)

- Spoilers ahead -
In loc de trailer (care tin minte ca l-am mai dat la un "movie preview" prin vara) o sa dau un link spre un clip din film pe care mi-a luat ceva timp sa-l gasesc pe YouTube, iar o coincidenta fericita face sa fi fost uploadat abia ieri; nu cred c-o sa reziste prea mult sincer (probabil o sa-mi reeditez postul saptamana viitoare si o sa-l inlocuiesc cu trailerul) dar e elocvent pentru ce ziceam pe undeva mai sus vis-a-vis de doua dintre roluri:

(500) Days of Summer (2009)

I'm back... sort of.. ca am un chef si timp de scris.. Ca modificari de an nou o sa incerc sa-mi taghez intrarile in ciuda lenei proverbiale care m-a oprit pana acum sa fac asta si sa pun si un trailer in final daca pot pentru ca vorba aia "o imagine face mai mult decat.. " tot ce scriu eu.

Hai sa trec mai bine la subiect, fara sa ma mai lungesc cu urari de "La Multi Ani !", pentru ca in ciuda pauzei ceva mai lungi pe care am anuntat-o initial ma abtin de ceva timp sa scriu intrarea asta. Mai exact sunt mai bine de trei saptamani cred de cand am vazut "(500) Days of Summer", iar reactia imediata a fost de a posta imediat la cald. Din fericire, cred, am reusit sa ma abtin, pentru ca probabil as fi fost mult mai virulent (nu la adresa filmului) si as fi insirat o sumedenie de personal issues (care inca au sanse sa transpire dar sper ca printre randuri, in cele ce urmeaza). Inainte de a trece mai departe as continua cu o parte de warning: 1. sa nu fiu luat prea in serios - inca gandesc (mult prea) la cald in parte 2. exista sanse sa fiu usor misogin in cele ce urmeaza - ceea ce e oarecum de asteptat avand in vedere despre ce film discut pentru cine l-a vazut deja.

Dupa cum o spune naratorul in debutul filmului "(500) Days of Summer" nu e un love story ci mai degraba a story about love ... discutabil, dar probabil eu is cam ultima persoana in masura sa comentez vis-a-vis de clasificarea asta, prin perspectiva gradului sa-i zicem de weirdness, ca sa sumarizez intr-un cuvant, a propriilor experiente (si o sa incerc cat pot sa ma opresc cu detaliile aici, this is a movie blog - cum ziceam pe fosta pagina de blog from Yahoo 360 - daca da Domnul si prind pensia probabil o sa-ncep sa-mi scriu memoriile iar pe la 75 de ani le public). Ce pot sa zic e ca pentru o anumita categorie de sex masculin (me included), spre surprinderea mea destul de numeroasa cel putin din ce rezulta din threadurile semilacrimogene de pe pagina filmului de pe IMDb, filmul asta privit cat se poate de subiectiv dintr-un anume unghi emotional pare "the ultimate masterpiece". Si in functie de cat de mult se suprapune peste propria experienta de viata poate da si o senzatie de "the ultimate revenge" fata de o categorie de sex feminin - subliniez categorie = departe de mine a generaliza. Aici as avea o plecaciune fata de scenaristi mai ales in cazul unuia care se pare ca s-a inspirat din existenta proprie, si a avut suficient curaj sa faca suficient haz de necaz trecand-o pe ecran. Din punctul asta de vedere spre deosebire de alte recomandari care le-am mai facut pe ici pe colo la categoria "filme de vazut in doi" (in ciuda faptului ca majoritatea le-am vazut solo) aici ma-ndoiesc sincer ca e cazul de asa ceva. ( Off-topic... ironic... tocmai mi-am adus aminte de ultimul film vazut efectiv in doi... legat de o catastrofa navala... great choice... si nu, nu-i "Titanic" ! ... deci ideea ar fi ca probabil mi se pot ignora recomandarile pe directia asta. )

O sa incerc sa las un pic deoparte partea mai subiectiva si sa incerc sa zic un pic si cate ceva despre film ca film. Realizez cu stupoare (asta-i pe post de cliseu) ca iar am scris o gramada si n-am zis nimic efectiv despre subiect in sine, chiar daca am dat de inteles ca tinde spre "romance". Deci - ar fi vorba despre el - autor de texte pentru felicitari, si ea - proaspat angajata in aceeasi firma, si ce se intampla intre ei pe durata a 500 de zile. Nota privind titlul, ea = Summer (that's her name). Nota privind actorii, pentru ca merita mentionati, ea = Zooey Deschanel (cu aceeasi ochi albastri care m-au vrajit prima data in "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy" - atata mai tin minte din filmul ala), el = Joseph Gordon Levitt (aparut recent in rol negativ de "evil doctor" in "G. I. Joe").

O sa trec la partea de regie, montaj, sound, etc cu o idee care am auzit-o o data, nu mai retin exact unde, si nu mai stiu nici cat am adaptat eu ce-am auzit de-a lungul timpului dar... Se spune ca pentru o analiza un film trebuie sa-l vezi de trei ori intr-o zi (in special daca e bun): prima data - dimineata - sa-l vezi ca pe orice film in scop de "pierdere placuta a timpului" sa zicem, lasandu-te prins de actiune; a doua oara - la pranz - in scop de analiza fiind atent la tot ce tine de jocul actorilor, regie, imagine, sunet, samd; a treia tura - seara - ca sa prinzi ce-ai scapat din vedere atat prima si a doua oara, pentru a vedea daca nu te plictiseste deja (iar daca nu inseamna cel putin pentru tine ca filmul e exceptional) si pentru a trage o concluzie. Cum eu cu chiu cu vai apuc (daca apuc...) sa vad un film pe saptamana in ultima vreme, nici nu-mi mai pun problema de a pune in aplicare "algoritmul" in trei pasi de mai sus. Insa, imi place sa cred ca am reusit in decursul anilor (in care am fost ceva mai liber), sa-mi dezvolt suficient capacitatea de analiza (suna cam pompos.. da' nu gasesc altceva pe moment) incat sa pot sa observ cat de cat un film din mai multe puncte de vedere la o singura vizionare (la asta luand in considerare ca sa sustin cu ceva si ca am fost un cinefil precoce = primul film la cinema cred ca pe undeva pe la patru cinci anisori - chiar daca a fost vb de desene animate ; dar am avut parte la scurt timp ulterior si de "La rascruce de vanturi", "Mr. Majestyk", "Cainta" si altele chit ca n-am inteles mare branza + de printr-a III-a = dupa '89 am inceput sa ma duc singur incepand cu "Total Recall" - avantaj cinema-ul la 5 minute de casa). Ok, revenind la vizionarea unui film in trei faze de unde-am inceput... si unde voiam sa ajung: am zis ca reusesc cat de cat sa le comprim pe toate intr-una... de acolo si partea de aprecieri a la "caseta tehnica" care incerc sa o dau in ce postez. Ei... in cazul de fata cu parere de rau am ramas la prima faza = din pacate am fost prea prins de actiune (si de ochii hipnotici ai lui Zooey :-p) ca sa mai punctez si altceva. Cred ca as putea totusi zice ceva de bine de montaj = modul cum is compuse scenele ca secvente + senzatia de alternare a zilelor ca intr-un documentar. In fine... ma opresc pana ce nu incep sa spun prostii.

Nu cred ca pot sa inchei altfel decat subiectiv. Nu stiu cum prinde la altii filmul de fata. Depinde de fiecare cred, dupa cum am zis in special de o anumita parte din "istoria" propriei existente. Oricum ar fi, are sanse sa te scoata dintr-o depresie, sau sa te bage intr-una. Sau chiar ambele. La mine nush ce sa zic ... oricum n-a picat intr-un moment prea ok fiind prins si cu o gramada + various health problems mai mult sau mai putin recurente = o stare psihica nu prea buna. In prima faza pot sa zic ca mi-a prins bine ... cu accent pe "in prima faza".

Ca sa dau un calificativ de final mi-e destul de greu pentru ca nu prea pot sa-l dau obiectiv. O sa mai zabovesc un pic daca tot am ajuns la partea asta si nu pot sa ma abtin sa nu mentionez ca e unul din putinele titluri la care m-am uitat pe IMDb la rating in detaliu = pe categorii de varsta/sex. N-am avut nici o surpriza cu privire la cea care a acordat cel mai low rating: Females aged 45+ - un pic peste 6, fata de media generala de un pic peste 8 ... oare de ce ? (ma-ntreb retoric iar raspunsul o sa-l pastrez pentru mine - inca o data nevizand toata categoria de Females 45+ ci doar una sper cat mai restransa). Cu scuzele de rigoare daca am fost prea transant uneori, sau daca am zis prea multe pe langa eu dau un

Rating: 5 out of 5

.. si astept Toamna .. sper sa ma gaseasca intr-o zi ..

The Box (2009)

Cum urmeaza sa-mi iau o vacanta de iarna de la blog de vreo trei saptamani (ca si in anii precedenti) as fi incercat sa inchei 2009 cu un film ceva mai altfel, sau macar de top. Din pacate n-am avut suficient timp (si nici material) la dispozitie ca sa o fac. In concluzie am ales "The Box" ca intrare, din motiv ca e totusi "ceva mai altfel" si in plus e in ton cu lunile de iarna macar prin prisma perioadei de desfasurare a actiunii.

"The Box" e un film scris si regizat de Richard Kelly. Cui nu-i e foarte familiar numele (de inteles de altfel la cate filme are la activ) e aceeasi persoana din spatele "Donnie Darko". In cazul "The Box" insa nu e vorba de o idee originala la baza fiind o povestire scurta de Richard Matheson ( autor care sta si la originea altor titluri ca "I Am Legend" sau "What Dreams May Come" ). Intriga ar fi urmatoarea: un personaj destul de sumbru cu fata pe jumatate arsa (intr-o interpretare excelenta a lui Frank Langella care "fura" tot filmul) face o oferta unei familii tinere cu o situatie financiara nu foarte grozava, oferta ce consta intr-o cutie. O cutie cu un buton ( evident rosu :) ) ce poate fi apasat in timp de 24 de ore pentru a primi 1 milion de dolari. Exista si un pret, cineva necunoscut celor doi tineri va muri cand butonul e apasat.

Din pacate, intriga e probabil cea mai coerenta si bine lucrata parte din tot filmul. Si asta totusi in conditiile in care n-am dezvaluit aproape mai nimic din tot subiectul ca intreg, pentru ca evolutia actiunii merge mult mai departe (poate chiar prea departe...) . Ca un light spoiler, filmul are elemente de SF clasic (cel putin daca iei lucrurile asa cum is expuse) = alien stuff, context care in momentul in care e dezvaluit mi se pare ca taie prea mult din misterul pastrat de prima bucata de film. Oricum, ca si "Donnie Darko" (desi nici pe departe la acelasi nivel), si "The Box" lasa ceva loc pentru interpretare si analiza. Asta in ciuda faptului ca de data asta, cel putin mie mi se pare ca filmul e destul de clar ca actiune/idee in sine, asa cum e expusa (fara sa te solicite foarte mult sa-ti dai seama ce-a vrut sa transmita). E suficient doar sa fii atent, si fara sa zic prea multe, o idee cheie e cea in care personajul misterios va pasa cutia mai departe, altui cuplu, indiferent de ce decizie a luat perechea curenta. La asta se mai adauga si alte elemente, cu semnificatie mai mult sau mai putin evidenta, de la faptul ca respectiva cutie e goala, etc. Probabil exista printre astea si destule puncte in film care pot sa para in plus si pentru care n-am nici eu o explicatie, dar care daca exista oricum nu cred ca are un impact semnificativ.

O sa inchei mai rapid, pentru ca oricum chit ca mi se pare mult mai "simplu" decat "Donnie Darko" e pana la urma la fel, un film pe care e bine sa-l vezi tu si sa tragi o concluzie proprie decat sa ti-o dea altcineva. In ce ma priveste, pe langa altele te face sa te gandesti la decizii poate uneori necalculate atent si urmate de un "point of no return" care s-ar putea sa aiba impact negativ si ai vrea sa le schimbi. Totusi, probabil elementul cheie sta in a-ti pastra totdeauna o marja permanenta in limitarea implicatiilor negative a deciziilor luate la propria persoana, chestie esentiala in situatii de "choose fast: yes or no", si surprinsa subtil de film.

Cu asta inchei anul :) si dupa cum ziceam imi iau un "concediu" de la blogging pana in ianuarie, urand ca si in anii trecuti "Sarbatori fericite!" tuturor celor care au ajuns si pe la randul asta ;) . Si ca sa termin totusi intr-o nota mai putin "pesimista" decat paragraful anterior :) , trebuie sa punctez un quote din A. C. Clarke (folosit in film) care poate la prima vedere nu pare dar prin implicatii arunca o raza de speranta in abolut orice situatie:

"Any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic."

Rating: 4 out of 5

Surrogates (2009)

Asteptam cu destul de mult interes "Surrogates". Adica na... SF... trailer catchy... Bruce Willis... Jonathan Mostow regizor ("T3", "U-571") ... parea promitator. Deja suna a dezamagire, nu ? :)) Ei, chiar culmea dezastrului n-a fost... dar oricum... In ciuda inceputului care creeaza o oarecare atmosfera pe undeva intre "I, Robot" si "Minority Report" rezultatul final e destul de departe valoric de ambele. Si ma refer strict la filme, chiar daca probabil o oarecare pondere o are si story-ul in diferenta asta, "Surrogates" nefiind bazat nici pe Asimov nici pe P.K. Dick ci pe comic books din cate stiu.

Daca tot am ajuns sa zic de story, ideea de la care pleaca nu e foarte inovativa, si totusi putea fi mult mai bine exploatata/dezvoltata. Undeva intr-un viitor nu foarte indepartat, majoritatea populatiei prefera sa foloseasca surogate in viata de zi cu zi = roboti cu infatisare umana, controlati din apartament, ce transmit partial capacitatile senzoriale operatorului (o idee cu ceva puncte comune am avut si in "Gamer" tot anul asta, cu diferenta ca erau people controling people, not robots). Ei, pe cadrul asta, povestea incepe sa se invarta si sa se incalceasca incet incet in jurul unui agent FBI care ancheteaza un caz de crima dubla, chestie nemaiintalnita de ceva timp datorita folosirii surogatelor, si oricum nemaintamplata in modul "termina surogatul, si scapi si de operator". Intriga se incalceste din momentul in care se descopera si ca una din victime ar fi chiar fiul inventatorului surogatelor. Si de aici incolo avem suficiente elemente de story care chiar daca relativ previzibile, puse cap la cap ar putea da un thriller SF excelent: corporatie malefica, geniu dement ( in afara corporatiei malefice :) ), miscare radicala revolutionara a unor indivizi recalcitranti care nu vor sa renunte la corpul dat de mama natura, experimente ale armatei, etc. Suna bine, nu ? Totusi rezultatul pana la urma nu prea trece nivelul unui film de actiune destul de sec si parca facut pe fuga = cam scurt.

Cred ca de vina e scriptul. Pur si simplu a fost luat un story, care pana la urma avea ceva ceva potential si in loc sa fie transformat intr-un scenariu de film, parca a ramas la stadiul de banda desenata. Momentele de tensiune is retezate rapid, nici cele mai "lacrimogeno-melancolice" nu-s prea lasate sa respire, per ansamblu filmul mergand cam in acelasi ritm de la cap la coada. Ce-l mai ridica/trezeste din "the plain stuff" ar fi probabil Bruce Willis, dar in rest... Nici macar actorii nu prea... "se simt". Ma rog, pe de-o parte e vorba pana la urma de roluri de surogate, deci pp ca e explicabil. Dar lasand asta la o parte... n-avem nici imagine de exceptie, nici sunet extraordinar. Totul e asa cum am zis... "plain", "la norma", nush cum sa zic... Nu e prost, da' nu surpinde in mod placut cu nimic, dar din fericire nici neplacut. A... corectie, ceva surpriza ar fi in rolul lui Ving Rhames pe care nu l-am mai vazut de un car de ani. Sincer nici nu m-am asteptat sa-l vad ever in rol de lider spiritual cu parul impletit in codite afro proferand "words of wisdom"... N-am absolut nimic cu actorul dar... efectiv, tot momentul de inceput, primele secunde - care cum am zis par sa tinda un pic spre "I Robot" si ar trebui sa te introduca intr-o oarece atmosfera is oprite brusc de aparitia respectivului in postura descrisa. Pe mine m-a pufnit rasul (si tin sa subliniez ca inca o data n-am nik cu Ving Rhames... rolul pana la urma e chiar ok, dar totusi, prima impresie... :) ).

In fine, poate oi fi eu prea rau, dar chiar am fost dezamagit. Vroiam mai mult. Filmul nu e prost. Mai are si vreo doua twists chiar. Singura problema e ca nu transmite, nu impresioneaza. Nu stiu... e perfect pentru o seara cand esti obosit si vrei sa vezi un film, in sensul ca te lasa sa dormi linistit dupa. Nu e cazu' sa-ti trezeasca prin minte vreo problema existentiala, sau sa te impresioneze prea tare ca sa-ti treaca somnul. In ciuda faptului ca subiectul in sine ar avea potential in directia asta...

Rating: 3 out of 5

Movie Preview Winter-Spring 2009-2010 (Part 2: March-May)

Se pare ca am luat o decizie buna data trecuta cu "avanpremiera" asta, cel putin pe considerentul ca iar a trecut saptamana si n-am apucat sa vad nici un film, deci ma salveaza din nou continuarea prezentarii premierelor anuntate in Ro, de data asta pentru primavara 2010. Nu mai zabovesc, ca si-asa ma preseaza vreo doua standarde voluminoase de network security care-mi scurteaza pauza de blogging saptamanal din ce in ce mai drastic, si continuand seria de tura anterioara trec la primul film programat pentru martie sa aterizeze prin cinematografele de pe-aici.

Desi trailerul nu mi-a starnit cine stie ce interes (iar ca gen nu-i chiar in topul preferintelor in ce ma priveste), ratingul curent care il are pe IMDb + regia de Eastwood + Morgan Freeman in rol principal ma fac totusi sa punctez "Invictus" ca un titlu posibil interesant, si dupa unii deja favorit pentru ceva premii la anul. La noi ajunge pe 5 martie:

Tot pe 5 martie avem alt film deja lansat in afara si care deja pare a se bucura de aprecieri. "The Road" e alta distopie (dupa "Book of Eli" de tura trecuta), care e de fapt o ecranizare dupa un roman scris de acelasi autor care a fost si la baza "No Country for Old Men". In ceea ce priveste cartile n-am cum sa ma pronunt, dar legat de ultra-oscarizatul titlu mentionat, pentru cine imi citeste blogul de mai multa vreme poate tine minte ca personal n-am avut o parere prea grozava. Sper sa fie altfel in cazul de fata:

Totdeauna am preferat intre Pixar/Disney si DreamWorks ultima varianta in ce priveste animatiile (cred ca am mai zis-o de fapt). Poate nu chiar la cel mai inalt nivel in ceea ce priveste criteriile tehnice unde Pixar in general tinde sa fie state-of-the-art, totusi pe partea de story au fost mai catchy si mai funny in acelasi timp. Ma astept la acelasi lucru si de la "How to Train Your Dragon" cu data de lansare 19 martie:

E ceva ce nu-mi inspira prea multa incredere in celalalt titlu anuntat tot pe 19 martie: "Season of the Witch" in ciuda genului de fantasy/horror care ma face sa ma opresc si la el. Nu stiu.. o fi faptul ca nici regizorul ("Gone in 60 Seconds", "Swordfish"), nici scenaristul nu prea "promit" cine stie ce din punctul meu de vedere... ori ca Nicolas Cage de la o vreme incoace nimereste numai prin productii cel mult de nivel mediu... ramane de vazut:

Inchei luna martie cu "Legion" pe 26, fara sa ma departez prea mult de ce se pare ca deja tinde sa fie un trend vis-a-vis de apocalipsa sau post-apocalipsa in filmele din perioada urmatoare. Ce-ar mai fi de spus aici... nush... dupa trailer, ori are sanse sa iasa ceva care macar sa nu te lase sa casti, ori o catastrofa in plan filmic egala celei pe care o prezinta ( dar cum pana la urma mie mi-a placut "End of Days" :D ...) :

Probabil unul din capurile de afis pe aprilie, in data de 9, e "Clash of the Titans" - remake al unui clasic din '81 pe tema conflictelor din mitologia greaca. Iarasi ma abtin de la prea multe comentarii (nici teaserul nu spune prea multe). Cu riscul sa fiu rau.. sincer as fi sarit peste, dar raman cam descoperit la titluri pentru inceputul lui aprilie (= ma astept la o tona de CGI, si story mai subtire ca firul de panza de paianjen .. poate ma insel):

Pe 16 aprilie avem "Green Zone", care ar trebui sa fie un succes garantat cel putin pentru cei carora le-a placut "Body of Lies" si "The Kingdom" - la prima vedere fiind un mix intre cele doua = spy story, army related, in middle-east. In plus regia - Paul Greengrass ( Bourne movies ) ar trebui sa fie o garantie ca si scenariul (ecranizare totusi) - Brian Helgeland, desi aici e una calda una rece ("Assassins", "L.A. Confidential", "Mystic River", "Man on Fire", "Payback" .. dar si "The Postman", "The Order", "Taking of Pelham 123" - remakeul). Sa speram ca de data asta e calda :):

Pentru inceputul lui mai o sa ma risc sa ies un pic din aria F&SF sau alt gen dar cu script mai "dens" pe unde m-am invartit pana acum, si sa amintesc ca premiera pe 7 mai un film care pare 100% comercial (si probabil asa o sa si fie). Dar cateodata se mai intampla sa mai dau si peste un pure action movie care chiar sa-mi placa (mai ales daca nu m-astept la cine stie ce). Habar nu am daca o sa fie si cazul la "Takers" dar altceva oricum n-aveam la indemana pentru inceputul de luna:

Pentru 21 mai ma intorc la horror ca gen cu un remake dupa clasicul "A Nightmare on Elm Street" (primul evident). So, Freddy Krueger is back ... pentru prima data interpretat de altcineva decat Robert Englund. Eu personal astept cu destul interes filmul. Daca mai mentionez ca am vazut de-a lungul timpului (asta insemnand incepand de pe vremea cand eram prin gimnaziu = middle 90's) pe toate celelalte 8 din serie cred ca e destul de clar de ce :). Pe de o parte (desi majoritatea au avut o calitate indoielnica) n-as risca sa raman cu seria incompleta, dar mai important e genul de horror (slasher si cu element de SF in cazul de fata) specific anilor '80 si chiar '90, care oarecum ironic in loc sa ma sperie, imi trezeste amintiri placute prin asocierea cu perioada in sine :) ( ma rog... mai depinde si de cat de re-made o sa fie remakeul ;) ).

Cu foarte putine exceptii, adaptarile filmice dupa video games in general is cam varza, accentul fiind pus in special pe looks = CGI, iar restul se cam uita. Fara prea multe cuvinte in plus, sper ca asta sa nu se aplice si la "Prince of Persia", care are premiera tot pe 21 mai, pentru ca aici cel putin exista potential suficient pentru script/story.

Cred ca am sarit destule filme, dar din pacate scriu la o ora imposibila si n-am timp sa mai verific si altceva decat cele care is sa zicem mai "mainstream" (desi de obicei majoritatea "bijuteriilor" se gasesc in zona cealalta). Cam asta ar fi pana next time cand sper sa am ca subiect de discutie mai lunga un film in sine (asta ar insemna ca trebuie sa-mi fac timp sa-l si vad saptamana ce urmeaza :|).