sâmbătă, 4 martie 2017

Oscar 2017 - Epilogue ( ...or why I'm done with this ...sort of ;) )




N-am subiect & I normally don't do this. Am scris cred doar o singura data o intrare post-Oscar in precedentele 8 editii acoperite, indiferent daca mi-au iesit predictiile 100%, 50%, whatever... Anul asta am avut 7/10. That doesn't bother me. Intotdeauna am zis ca predictiile le dau for fun, mai importanta e selectia filmelor care le-aduc premiile astea an de an in pozitia de "should watch". Totusi, poti ramane complet indiferent la who wins pana la un punct...

The Academy Awards au un mecanism de vot care le face in teorie cel mai obiectiv premiu din industria cinematografica. Daca Globurile de Aur se dau de un juriu de 30-40 oameni din ceva numit parca "The Foreign Press Association" care te poti astepta sa fie mai totdeauna "politically correct", la Oscaruri voteaza undeva la 5000+ membri ai Academiei Americane de Film. La 5000 de oameni parca m-as astepta ca in rezultatul unui vot sa se vada criteriile artistice si mai putin partea "politica". Cum ne dam seama ca nu-i asa?... Well...

E al doilea an consecutiv cand Oscarul pentru cel mai bun film ajunge la o productie care in total ia maxim 3 premii (anul trecut au fost doar 2...). Te-ai astepta la o corelare cat de cat poate intre cine ia "Best Movie" si ce alte categorii a luat. Na.. poate daca "alte categorii" include doar premii tehnice putem trece peste o corelare, dar dintre un film care are asa: un Oscar la regie, unul la actori, unul la imagine, unul la scenografie, si doua pe muzica - si alt film care are un premiu la actori si unul la scenariu ... now tell me, cum ajunge al doilea sa fie apreciat overall ca the best?

Statistics. Hai sa vedem o evolutie in timp a "celui mai bun film" pentru anul precedent in viziunea Oscar. Ultimele 3 decade:

The '90s:
  • 1990: Dances with Wolves
  • 1991: The Silence of the Lambs
  • 1992: Unforgiven
  • 1993: Schindler's List
  • 1994: Forrest Gump
  • 1995: Braveheart
  • 1996: The English Patient
  • 1997: Titanic
  • 1998: Shakespeare in Love
  • 1999: American Beauty
The 2000's:
  • 2000: Gladiator
  • 2001: A Beautiful Mind
  • 2002: Chicago
  • 2003: The Lord of the Rings: The Return of the King
  • 2004: Million Dollar Baby
  • 2005: Crash
  • 2006: The Departed
  • 2007: No Country for Old Men
  • 2008: Slumdog Millionaire
  • 2009: The Hurt Locker
The 2010's (up to now):
  • 2010: The King's Speech
  • 2011: The Artist
  • 2012: Argo
  • 2013: 12 Years a Slave
  • 2014: Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance)
  • 2015: Spotlight
  • 2016: Moonlight
Now tell me... Cat din la "The Hurt Locker" incoace intra in categoria unui film greu, un film care sa te impresioneze prin mai mult decat doar subiect, un film sa-ti ramana in minte si peste 10-15-20 de ani de acum. Sau na... comparativ cu ce ti-a ramas din "Dances with Wolves", "The Silence of the Lambs", etc...

Un pic de analiza (daca tot am dato-n statistici). In 2009, Academia Americana a luat inteligenta decizie ca best movie sa fie ales din 9-10 nominalizari (pentru un impact mai mare asupra publicului a mai multor titluri). Now, consider the following... Pe de o parte avem voturi date pe criteriu de apreciere artistica. Pe de alta parte avem voturi date pe criteriu de "politically correctness". Voturile pe apreciere artistica totdeauna vor avea o rata de dispersie mai mare. Tine si de gust. Cu alte cuvinte, cu cat mai mare numarul, cu atat the best movie will lose more. Pe de alta parte, tot timpul voturile date pentru ca "asa-i fair in this unfair world" se vor concentra cam pe acelasi titlu. Ergo - "Spootlight", "Moonlight" and whatever "...light" follows.

Politically correctness o fi avand sens in casting, in plata oamenilor, in multe aspecte ce tin de lucrul la un film. Dar nu-si are locul din punctul meu de vedere in aprecierea unui film. The best movie is the best movie pentru valoarea artistica generala care o are, nu pentru ca jumatate sau mai mult din distributie e de culoare sau pentru tematica sociala cat o fi ea de corecta abordata. Don't mix that with art. Ar fi ca si cum as zice ca Rubens e cel mai mare pictor flamand pentru ca a ilustrat mai multe femei grase decat oricare altul. E pur si simplu stupid.

Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa iau partea unui musical caruia i-am dat 3 din 5, mai ales in conditiile ca n-am nimic cu "Moonlight" care-i un film bun, dar nu asa de bun... So, let's cut this short: De la anul pentru Oscars mai dedic pe blog maxim una bucata intrare in loc de luna intreaga din ultimii ani, pana ori mi se pare ca se dau pe merit, ori ne-ntoarcem macar la sistemul cel mai bun din 5 care dadea rezultate parca mult mai echitabile. Pana atunci, chiar nu prea mai conteaza...

duminică, 26 februarie 2017

Oscar 2017 - Best Picture



Ma gandeam sa sar intrarea finala anul asta. Pe langa faptul ca ultimele le-am grabit la niste ore imposibile, sunt chiar dezamagit de selectie... Tot am sperat saptamana asta cand am vazut film dupa film, pe bucatele, cand am apucat, ca I'll get to "the one". Well, I didn't ... desi ar fi o mica exceptie poate...

Despre "Arrival" am mai scris. E o idee interesanta in zona "time travel", dar cu o explicatie greu credibila in final, ceea ce pana la urma e vina materialului bibliografic, nu a filmului. Cat despre film, it's not Villeneuve's best ... Enough said.

"Fences" e o adaptare dupa o piesa, al carui autor e si nominalizat de altfel postum pentru scenariu, unde avem o bucatica din viata unei familii de culoare. Filmul trece de partea legata de aspectele rasiale, si intra intr-o zona mai generala a ce inseamna probleme de familie. As zice ca a doua parte e definitorie pentru ideea de "families are very complicated" si poate atinge puncte sensibile in functie de privitor, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa treci de prima jumatate care mi se pare mult, mult prea lungita...

Am mai scris si despre "Hacksaw Ridge". Asta e mica exceptie de care ziceam. Totusi, chiar daca filmul e bun indiscutabil, si e o revenire de apreciat pentru Gibson, ceva parca lipseste... Ceva ce am avut si in "Apocalypto", si in "Passion", si mai ales in "Braveheart". There's some feeling there care aici parca nu se simte, nu chiar atat de mult :) ...

"Hell or High Water" e un revenge story. Si ca orice revenge story are un soi de romantism care prinde. Doi frati, dintr-o alta familie problematica (e o tema recurenta anul asta), se hotarasc sa rezolve o problema a unei ipoteci cu clauze nesimtite chiar cu "ajutorul" bancii care a stat la origine. As zice ca pana la un punct filmul e ok, dar parca pe final a devenit prea dur prin cateva morti gratuite... sau devin eu din ce in ce mai dezgustat de realismul vietii si prefer povestea :)...

"Hidden Figures" e un soi de biopic a trei femei de culoare care au lucrat la NASA pe zona de calcule/analiza in perioada primelor misiuni spatiale. Nu pot sa zic ca filmul e rau, dar din perspectiva cuiva care lucreaza in zona tehnica, n-am cum sa nu trec cu vederea niste exagerari care il trag in jos. In plus, din pacate mi-a venit cumva in minte o comparatie cu "A Beautiful Mind", si ce-avem aici e departe tare...

Si ajungem la "La La Land" despre care iar am mai scris. Ce as putea adauga, avand in vedere si aprecierea masiva, e ca tind sa cred ca lumea e cam satula de problemele din viata de zi cu zi, fie ca tin de familie, de saracie, de inechitate sociala/rasiala/etc, si asteapta de la un film exact ceea ce zic de mult ca ar trebui sa ofere = un timp de liniste mentala in care sa poti sa-ti clatesti creierul cu o poveste. Iar "La La Land" trebuie sa admit ca e cel care se apropie cel mai mult din lista asta, desi... chiar si aici, finalul te aduce-n realitate.

"Lion" prezinta alta poveste de viata iesita din comun, a unui copil din India ratacit la peste 1500 km distanta de mama sa, adoptat de un cuplu de australieni, si care dupa vreo 25 de ani reuseste sa gaseasca acul in carul cu fan... Sau mai precis satul natal, si rudele ce inca mai traiesc. Povestea e emotionanta, si chiar daca ironia face ca ratacirea sa fi fost "pozitiva" probabil pana la urma in viata respectivului, subiectul e totusi unul trist...

"Manchester by the Sea" ne aduce iar alta familie cu probleme in prim plan. Personajul principal e nevoit sa se intoarca in comunitatea natala dupa decesul fratelui, de unde plecase in urma unui incendiu provocat din neglijenta, pentru a avea grija de un nepot adolescent. Partea interesanta aici e un calm care-l are filmul de la inceput pana la sfarsit. Parca iti transmite cumva ca lucrurile se aseaza pana la urma, oricat de complicata o fi situatia... Asa o fi, asa n-o fi... In any case, it's more comforting :)

"Moonlight" trece prin trei perioade - copilarie, adolescenta, maturitate, a unui tanar gay de culoare dintr-o comunitate cu probleme de prin Florida. Nici aici nu scapam de factorul "family issues". Mai dur si mai amar parca decat in restul, si fara o "solutionare" de final. Nu-i ce vreau de la un film, I'm sorry. Cam apare insa ca second favorite pentru statueta. Sper sa ramana in pozitia asta...

Verdict: Well... "La La Land" pare sa n-aiba concurenta, deci nu cred ca mai vedem vreo surpriza :). Eu raman la optiunea personala ca "Hacksaw Ridge" e cel mai bun film de aici. Macar prin prisma irealitatii realului care il face de poveste ;) ...

Oscar 2017 - Supporting Actors



Yet another quick entry. Nu mi-a placut niciodata sa comentez prea mult partea de acting, dar pe de alta parte zona de "supporting" mi se pare anul asta ca merita mai multa atentie decat "leading", asa ca sa ma rezum rapid doar la cateva clipuri si predictia de final...

Viola Davis in "Fences":

Naomie Harris si Mahershala Ali in "Moonlight":

Nicole Kidman si Dev Patel in "Lion":

Octavia Spencer in "Hidden Figures":

Michelle Williams si Lucas Hedges in "Manchester by the Sea":

Jeff Bridges in "Hell or High Water":

Michael Shannon in "Nocturnal Animals":

Verdict: Pentru rol feminin e destul de clar ca scena monologului din "Fences" o plaseaza pe Viola Davis in pozitia de favorit. La rol masculin pronosticul in trend cu aprecierile criticii este Mahershala Ali. Ca parere personala insa, rolul din "Moonlight" e unul scurt si care nu arata chiar atat de mult - mi s-a parut mult mai consistenta prestatia lui Jeff Bridges in "Hell or High Water".. as zice chiar cea mai buna parte din tot filmul. But I'm not voting ;)...

Oscar 2017 - Adapted Screenplay



It's late, I'm tired, I obviously didn't read the scripts, so let's just "compress" this to catchy all-in-one essential movie quotes in a record-short Oscar blog entry ;) ...

If you could see your whole life from start to finish, would you change things? ("Arrival")

Some people build fences to keep people out, and other people build fences to keep people in. ("Fences")

Three Negro women chasing a white police officer down a highway in Hampton, Virginia in 1961. ("Hidden Figures")

It would take a lifetime to search all the stations in India. ("Lion")

At some point, you gotta decide for yourself who you're going to be. ("Moonlight")

Verdict: "Moonlight" will nail this, but I'm subjectively rooting for "Fences".

sâmbătă, 25 februarie 2017

Oscar 2017 - Cinematography



Nu mai rezonez de multa vreme cu rezultatele la Oscarul de imagine, si cred ca explicatia e simpla... Oscarul pe imagine nu se prea mai da pentru imagine, se da colateral pentru altceva ce da o impresie falsa ca partea de camera work merita, ba pentru VFX, ba pentru montaj, iar anul asta cred ca o sa fie dat pentru production design. Cu toate astea, nu-i asa "grav" ca alte dati... But, let's cut this short.

Bradford Young pentru "Arrival". Nu stiu cat de greu e sa te limitezi intr-o zona de gri-uri si filtre care sa tina tonul filmului intr-un "gloomy" de la inceput la sfarsit, dar probabil cam asta-i meritul pe ce-avem aici. Nothing more.

Linus Sandgren pentru "La La Land". Contrast total cu ce avem mai sus. Dar pe langa asta mai avem si un contrast intre prima si a doua parte din film, care-i sustinut si de imagine, chit ca ramanem pe toata durata totusi intr-o zona foarte vie cromatic. Si alta diferenta vine si din cadraj si miscare care aici e evident la alt nivel, fie doar si prin necesitatea de a turna scene dansante. Cu toate astea... cat din impresia lasata de ce se vede vine din production design, si cat din camera work... I wonder.

Greig Fraser pentru "Lion". Well... poate oi fi eu prea traditionalist, dar ce vedem aici inseamna in sfarsit lucru pur cu camera. Atinge tot ce vrei, de la panoramari la gros planuri, de la kinetic folosit cum trebuie la tracking shots fixe unde cealalta varianta nu merge, filtre parca mai putin dar sunt si astea. Si poate una din cele mai de apreciat parti e compunerea de cadre fixe. Clipul de mai jos nu face dreptate pentru tot ce avem aici, dar din pacae n-am timp sa caut acum... Just watch the movie ;)

James Laxton pentru "Moonlight". Filmul are o imagine lucrata ok in general, dar nu mi se pare mult mai rasarit pe ansamblu decat "Arrival". Probabil partea cea mai "impressive" e secventa de scene de mai jos... In rest mai avem mici sclipiri, dar cam atat.

Rodrigo Prieto pentru "Silence". Pelicula lui Scorsese, ecranizare despre chinurile catorva misionari in Japonia evului mediu are un factor implicit de "cinematography boost" = caracterul de film istoric/epic cuplat cu desfasurarea exterioara. Scurt, castiga un pic din partea de cadre deschise, in rest e ok overall, dar nu impresioneaza.

Verdict: "La La Land" will probably get it, but I will keep my fingers crossed for "Lion".