King Arthur: Legend of the Sword (2017)

Still recycling summer movies... sau mai exact "Snatch" meets "GoT" = "King Arthur"... sau mai exact asta ar fi vrut sa fie dar din pacate nu-i nici alba nu-i nici neagra...

Cand am auzit ca iese o varianta de Camelot related stuff regizata de Guy Ritchie mi-am facut ceva sperante. Dupa ce-am vazut filmul (sau mai exact in timp ce) am realizat ca baza de fantasy nu-i asa usor de cuplat cu stilul regizoral si mai ales scenaristic al omului cum a fost baza de classic crime story din "Sherlock Holmes". Pur si simplu nu se pupa contextul cu seriile specifice de short witty lines, atmosfera de ghetou londonez, montajul alert cu scene scurte si flashback-uri frecvente si altele. Povestea in sine e ok. Arthur isi pierde parintii la o varsta frageda in urma unui conflict pentru coroana si ajunge sa fie crescut intr-un bordel din vechea Londra. In liniste si pace. Pana ce ajunge la o varsta suficient de avansata cat sa para o problema unchiului malefic (un Jude Law care pare sa nu imbatraneasca ... probably the dark magic). Restul e mai mult sau mai putin telenovelistic. Nu vreau sa dau mai multe spoilers.

Evident e departe de materialul original scris, dar pana la urma e o adaptare in regula, destul de dark si care se vrea cu un aer ceva mai ancorat in real, cel putin comparativ cu "Excalibur"-ul lui John Boorman, care probabil ramane referinta in nisa "knights of the round table". Problema e punerea in scena cum ziceam, care parca e prea haotica si pierde mult din cauza asta la cat impact are. Nu prea apuci sa empatizezi cu nici un personaj, si nici sa detesti vreunul. Nu ma mai leg si de scenele absurde, sau de cele de fighting lungit peste limita de maraton la dat cu sabia. Eu raman la reperul meu in zona asta.. care nu-i "Excalibur" (care-i la polul opus, prea metaforic), ci mini-seria TV "Merlin" cu Sam Neill. Ultimele zece minute de-acolo merita mai mult decat tot ce-avem aici...

Rating: 2.5 out of 5

Trapped (2017)

To let it go or not to let it go?... that is the question. N-are treaba cu "Trapped" care e alt film reciclat de prin ce-am mai apucat sa vad anul asta, ci cu blogul... Da' de vreme ce inca mai chinui o intrare probabil e "not to let it go" deocamdata...

Deci "Trapped"... E pesemne singurul film indian pe care am avut rabdarea sa-l vad in ultimii 10 ani cred. Fara sa am surpriza (spoiler alert!) ca incepe careva sa danseze intre doua scene. Deci pentru cine mai are alergie la musicals, si mai mult la varianta de Bollywood, don't worry, you're safe. The story: avem un love at first sight intre un tip si o tipa care lucreaza in aceeasi companie, cu problema ca el e cam sarac lipit si respectiva are o casatorie deja aranjata (na... ceva intriga indiana trebuia sa avem). Face omul ce face si o convinge oarecum sa-si schimbe optiunea in ideea ca gaseste o casa pentru ei. Care casa la bugetul disponibil e o chirie la negru intr-un apartament spre ultimul etaj dintr-un bloc turn semifinisat, pustiu, care n-a mai fost dat in folosinta. Numai ca nu mai apuca sa-i zica ... Pentru ca la prima vizita de aranjare a noului camin, reuseste sa ramana blocat pe dinauntru. Fara vecini. Fara baterie la telefon. Fara curent. Fara apa. Fara mancare. In varf de bloc. Cu un soi de portar surd si absent la parter care doarme toata ziua. There you have it... Intriga perfecta pentru un film care sa te tina lipit. Din pacate rezultatul n-a fost chiar rau, dar clar sub asteptari. Cam atat, pana data viitoare ...

Rating: 3 out of 5

Chasing Rabbits ... 2017 ... or whatever year edition

Nu mai tin minte daca am scris sau nu o intrare taguita "Chasing Rabbits" anul trecut. Ce tin minte e ca am scris una in 2015, in acelasi hotel de pe langa Otopeni pe unde stau acu', tot cu un zbor programat a doua zi dimineata devreme si putin timp de dormit dar lipsa de somn. Habar n-am ce-am scris atunci, dar stiu ca tura asta o sa incerc ceva mai concis poate ca in precedentele.

Fact: some (apparently random) stuff happening in life can be really stupid and maybe unfair.
Idea: fix that.
Tool: time machine.

Acu' putem filosofa mult si bine pe tema "playing God" sau "messing with the karma". Am zis concis - iar concis... karma has its way to get stuff balanced. Deci daca "the fact" + "the idea" nu-s fair enough in aplicare... karma will hit back... eu cel putin asa zic. Now, let's chase the main rabbit = "the tool" ...

As putea incepe sa bat campii cu bruma de fizica care o mai stiu, dar m-as opri repede, si oricat de repede m-as opri probabil tot as zice multe prostii. Asa ca in loc de "how to build it", sa incercam o abordare inversa. Un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca "the time machine" deja exista (that's why is a time machine, right? should abstract away the time around it). Numai ca n-am auzit de nici o raportare a vreunui "Terminator" ajuns din viitor prin vreo bula magica de electricitate. Deci, daca exista, probabil mecanismul e ceva mai .. discret.

Ar fi ceva variante aici - depinde de cat de bogata e imaginatia care o ai :) ... Dar sa luam una si buna: sa echivalam "time travel" cu "send a message". In contextul asta "time travel to the future" l-ai putea considera banal, si deja dezvoltat suficient: de la scrisoare, la e-mail, samd, etc. Ramane intrebarea cum ai putea s-o faci in trecut. Macar la un nivel minim. 1 bit. Un impuls electric care generat la momentul t sa fie interpretabil la t-1. Daca rezolvi asta, cat de limitat o fi ca expresivitate/eficienta, ai avea si partea cu "time travel to the past" = there's "the time machine".

How can you do it?... Don't know :) Daca stiam, life might have been more fair - cel putin in perceptia proprie. Ce stiu e ca n-am prea avut chef de filme saptamana asta, dar ieri la o anume ora si x minute, schimband pe un canal TV am dat peste "Deja Vu" si o replica in care Denzel facea referire la o ora si... aceleasi x minute. Acu' schimband iar canale dau peste "Timecop", probabil filmul cu Van Damme care mi-a lasat cea mai puternica impresie pe cand eram mic. Coincidences can be funny :)... Anyway, ce mai stiu, e ca e enough food for thought pana la urmatoarea vanatoare de iepuri, whatever year edition might that be...

American Made (2017)

"The man who always delivers" (sau ceva pe-acolo) e o sintagma care se tot repeta prin diverse replici din "American Made". Si pe undeva probabil si un motiv pentru care mi s-a parut povestea deprimanta pe final, dar parca n-as elabora prea mult aici... Barry Seal - titlul alternativ de fapt - a fost un personaj real, pilot de aviatie civila care undeva la inceput de anii '80 a ajuns sa lucreze simultan pentru CIA si pentru cartelul Medellin ca traficant de arme, respectiv droguri. Ce avem in film e o istorie un pic romantata a variantei reale, dar suficient de catchy cat sa ma faca sa pierd vreo 5-10 minute in plus ca sa citesc in diagonala articolul de Wikipedia + vreo 2 linkuri externa (= de unde concluzia de un pic romantata). Spoiler alert: don't do this before watching the movie! In linii mari ajungem sa vedem cum personajul nostru ajunge de la statutul de pilot de linie la patron de aeroport local cu o mica flota proprie pentru tinut afacerea pe roate. Care afacere produce suficient cat respectivul sa ajunga sa fie simultan vizat de FBI, DEA, ATF si politia statala. Dar, mai multe detalii in film... unde tre' sa zic ca detaliile conteaza mult. De la micile fire ale unei povesti aproape incredibile, stilul de a o reda in care se simte clar ideea de a pastra simtul umorului indiferent de cat de grava e situatia, pana la detalii tehnice cum ar fi filtrele de galben-pal care aduc o oarecare valenta documentaristica la imagine. Toate astea pastreaza cumva un feeling general relaxat - nu-mi vine in minte acum decat "Wolf on the Wall Street" ca si comparatie, care nush daca e cea mai buna. Ideea e ca derularea povestii e quite enjoyable to watch. Si totusi, finalul parca vine ca un dus rece care te face sa te gandesti... does it really worth to always deliver?...

Rating: 4 out of 5

Dave Made a Maze (2017)

Dave is jobless. Dave was bored. Dave made a maze. Intr-un weekend. Din cutii de carton. In living. Si s-a blocat in labirint. Care e mai mare pe interior... Prietena lui Dave + cativa amici incearca sa-l scoata pe Dave afara. Chestie complicata, pentru ca labirintul are capcane. O parte mor. O parte scapa. Cam asta avem in filmul asta: in din 90% durata e complet absurd. Din pacate e un absurd repetitiv = plictisitor, si care incearca sa mai arunce din cand in cand catre privitor si cateva metafore pentru care livreaza cel mai des si intepretarea directa (what's the best way to ruin a metaphor? ghici ciuperca, ce-i...). Ca sa nu mai pierdem vremea - daca trailerul iti da o vaga impresie ca ai sanse sa vezi ceva apropiat de "Cube", that's a wrong impression. Mai degraba, sentimentul dupa end credits e cea mai suie productie de Terry Gilliam (hai sa zicem "Tideland") la care mai punem o nota de comic pueril. Si cred ca rezultatul ar avea totusi sanse sa iasa ceva mai bun decat ce-avem aici...

Rating: 1.5 out of 5