Boss Level (2021)

N-am mai postat de multa vreme la interval asa de scurt, da' asta-i tocmai compensatoriu pentru pauza care urmeaza. In plus, de ceva timp tot am intervale din ce in ce mai lungi de cand vad filmul pana ce scriu despre si cam incep sa uit ce vreau sa spun, iar "Boss Level" a fost prea "motivant" ca sa-l pierd printre neuronii distrusi si lipsa de lecitina.

Roy e un tip undeva spre 40 de ani, fost membru in trupele speciale, cu o fosta sotie care lucreaza intr-un laborator ultrasecret pentru un alt fost militar de cariera. Un individ incadrat in tiparul de arch-villain cu vise de dominare globala. In tot contextul asta avem un fenomen de tip Groundhog Day = in fiecare dimineata Roy se trezeste la acelasi timp si in acelasi loc, si isi petrece ziua cu o armata de asasini care incearca sa-i scurteze de la primele minute suferinta de a-si repeta activitatea. Evident, fenomenul e prezent doar pentru Roy care se tot chinuie sa avanseze in cele 24 de ore cat sa inteleaga ce implicatie a avut vizita facuta sotiei o zi mai devreme in toata povestea asta. Despre care nu mai zic nimic. Trailerul deja spune prea multe, iar mie mi-a parut sincer bine ca nu l-am vazut inainte de film.

Am plecat probabil din start cu o abordare subiectiv pozitiva stiind din cele doua randuri de descriere de pe IMDb (foarte underrated acolo apropo) ca-i vorba de un time travel movie, subgen pentru care am o slabiciune evidenta. Intr-un alt context poate m-ar fi deranjat un pic lipsa de rigoare stiintifica, si as fi cautat gauri prin desfasurare. E evident insa de la prima scena ca filmul nu se ia in serios, si nu-i cazul s-o faci nici tu, fiind construit asa cum o sugereaza si titlul, de parca ar fi o adaptare dupa un joc video, desi nu e. Este insa foarte foarte fresh, iar constructia scenariului e simplista doar in aparenta. N-o sa-ti zica cine stie ce detalii despre tehnologia temporala a axului Osiris din spatele fenomenului, care arata ca picat din Stargate. Dar isi ia suficient timp sa construiasca un puzzle intreg pe care-l are Roy de rezolvat ca sa parcurga toate treptele pana la "boss level". Iar twist-ul de acolo, care poate nici nu-l simti ca twist, deci o sa-mi permit un spoiler, e ca the "boss level" e de fapt altul. "The secret level" :-) - pentru care Roy are nevoie de inca alte repetitii ca sa-si dea seama. Moment unde filmul face ce ma plangeam data trecuta ca "Love and Monsters" n-are - o iesire foarte scurta din zona light undeva spre drama, cu suficienta forta insa aici sa o simti. Sau na, ma rog, fiind iar vorba de timp trecut, turning points, si ce-ai putea face cu o time machine, probabil iar is subiectiv ;-)

Rating: 4 out of 5

Volition (2019)

 

Chiar daca "Volition" pleaca din start cu handicapul unui buget de indie movie, care se cam vede in tot ce tine de production design, pana la distributie, reuseste sa se pastreze la un nivel decent, suficient cat sa-i dai o sansa.

Povestea e undeva aproape de poate mai cunoscutul "Next", la randul sau inspirat dintr-un short story de P. K. Dick. Mai precis avem un tip pe nume James care are flash-uri cu ce aduce viitorul. Daca in "Next" asta parca se rezuma la "next 2 minutes", in "Volition" darul e ceva mai generos, dar si mai indefinit - viziunile neavand un moment clar si fiind intercalate. E genul de film care se construieste intr-un stil de puzzle, cu intoarceri in propria desfasurare. Totul pleaca de la o viziune in care James isi prevede propria moarte, dupa ce intra in asociere cu un personaj dubios care ii cere sa-l ajute sa plaseze o mana de diamante furate. De aici avansam un pic dupa care avem un first twist, care din pacate pare atat de slab la capitolul credibilitate incat ma indur sa dau un spoiler - James capata si puteri de "time travel" - fizic vorbind, nu doar cu mintea. Dupa ce reusesti sa treci peste modul cum se-ntampla asta (sa nu fie chiar full spoiler totusi), pare totusi ca scenariul isi mai spala din pacate legand destul de bine tot felul de evenimente dintr-o actiune mai complexa decat pare initial.

Unfortunately... cand te-ai obisnuit si cu feelingul de low-budget, si cu modul semi-cretin de time-travel, cand actorii nu ti se mai par asa neprofesionisti, si cand poti sa zici chiar ca filmul are o idee de fond in spate care si-a construit-o cu grija... ultimele 30 de secunde fac praf tot scenariul. Tot ce mai pot sa zic e ca daca vrei musai un happy-end, it delivers. Da' o putea face si altfel. Na, c-am mai dat un spoiler...

Rating: 2.5 out of 5

Triangle (2009)

The perfect loop. Ma rog, poate n-o fi chiar perfect, dar daca am avea un film care sa nu lase ceva semne de intrebare in tema alternate realities/time travel, probabil ar da prea mult de gandit :)... To be fair, daca in cazul "Looper" am avut la dispozitie vreo juma' de ora de tren solo seara tarziu dupa, in care sa incerc sa-mi adun si sa-mi explic toate micile amanunte care pareau sa nu se lege ca sa ma conving ca "man, that might actually work...", de atunci am mai imbatranit un pic si nu cred ca mai am rabdare :). Ironia face ca "Triangle" sa fi aparut mai devreme de "Looper", and here we are again - no pun intended ;)... pana la urma au mai fost si altele care tot in aceeasi zona bat ("Predestination", "Coherence").

Dupa introducerea asta care probabil nu zice mai nimic (in afara ca am probabil o obsesie pentru time travel), ar fi cazul sa mai spunem si ceva despre film, nu? "Triangle" incepe ca un horror din ala in care esti tentat sa pariezi care moare primul. Avem trei cupluri (ma rog, more or less), care intr-o zi cu soare decid sa iasa in larg pe un iaht botezat la fel ca filmul. Soarele nu tine insa prea mult, avem o furtuna rapida (ocazie de castigat pariul de mai sus), si ne trezim cu 5 naufragiati pe epava iahtului. Lucky them, nu trece mult si un ditai vasul de croaziera se iveste la orizont. Surpriza insa, nu pare sa fie nimeni la bord. And the keyword is... "pare". A doua surpriza - spoiler, dar nu pot sa scriu intrarea asta fara - e ca aflam pana la urma ca la bord era deja cineva din cei cinci care tocmai au urcat. Si acum avem doua intrebari: 1. What the...? 2. De ce doar o persoana?

Ca sa incepem cu partea mai simpla, la intrebarea 2 o sa raspunda cumva caracterul de "horror" pe care filmul iti lasa impresia ca il are in prima jumatate de ora. Impresie care se dovedeste destul de falsa in final. Poate cu o exceptie - daca in "Shining" ti s-a parut scary un hotel imens si gol, stai sa vezi cum pare un vas de croaziera. Dar n-o sa ai nici o fantoma sau alt spirit cu fata distorsionata, care sa apara de dupa colt. Ce se-ntampla pe vasul parasit se duce pana la urma atat de mult spre psychological thriller, incat parca nu l-as mai categoriza deloc ca horror....

La intrebarea 1 avem un raspuns care pe scurt s-ar rezuma la o bucla temporala repetitiva. Pe lung e mai mult de descoperit, si poate si mai mult ramas de explicat. Poate aparent nu pare ceva prea diferit de alte abordari de gen, cum ar fi cele amintite mai sus, sau clasicul "Groundhog Day". Dar... daca bucla nu se-nchide inainte sa inceapa iar? Ei, aici vine partea de triunghi. Sau explicatia de ce filmul are numele unei barci care n-are mai mult de 10 minute timp de ecran. Ca te mai intalnesti pe tine ala din trecut am mai vazut, dar ca ajungem simultan si la a treia copie mai rar. Acuma vine intrebarea de ce doar triunghi, si nu mergem asa la infinit? Pai... pentru ca asa cum ziceam la inceput it's a perfect loop ;) Dar cum se inchide n-o sa mai zic. Asta ramane pentru vazut in film.

Rating: 4 out of 5

Chasing Rabbits ... 2017 ... or whatever year edition

Nu mai tin minte daca am scris sau nu o intrare taguita "Chasing Rabbits" anul trecut. Ce tin minte e ca am scris una in 2015, in acelasi hotel de pe langa Otopeni pe unde stau acu', tot cu un zbor programat a doua zi dimineata devreme si putin timp de dormit dar lipsa de somn. Habar n-am ce-am scris atunci, dar stiu ca tura asta o sa incerc ceva mai concis poate ca in precedentele.

Fact: some (apparently random) stuff happening in life can be really stupid and maybe unfair.
Idea: fix that.
Tool: time machine.

Acu' putem filosofa mult si bine pe tema "playing God" sau "messing with the karma". Am zis concis - iar concis... karma has its way to get stuff balanced. Deci daca "the fact" + "the idea" nu-s fair enough in aplicare... karma will hit back... eu cel putin asa zic. Now, let's chase the main rabbit = "the tool" ...

As putea incepe sa bat campii cu bruma de fizica care o mai stiu, dar m-as opri repede, si oricat de repede m-as opri probabil tot as zice multe prostii. Asa ca in loc de "how to build it", sa incercam o abordare inversa. Un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca "the time machine" deja exista (that's why is a time machine, right? should abstract away the time around it). Numai ca n-am auzit de nici o raportare a vreunui "Terminator" ajuns din viitor prin vreo bula magica de electricitate. Deci, daca exista, probabil mecanismul e ceva mai .. discret.

Ar fi ceva variante aici - depinde de cat de bogata e imaginatia care o ai :) ... Dar sa luam una si buna: sa echivalam "time travel" cu "send a message". In contextul asta "time travel to the future" l-ai putea considera banal, si deja dezvoltat suficient: de la scrisoare, la e-mail, samd, etc. Ramane intrebarea cum ai putea s-o faci in trecut. Macar la un nivel minim. 1 bit. Un impuls electric care generat la momentul t sa fie interpretabil la t-1. Daca rezolvi asta, cat de limitat o fi ca expresivitate/eficienta, ai avea si partea cu "time travel to the past" = there's "the time machine".

How can you do it?... Don't know :) Daca stiam, life might have been more fair - cel putin in perceptia proprie. Ce stiu e ca n-am prea avut chef de filme saptamana asta, dar ieri la o anume ora si x minute, schimband pe un canal TV am dat peste "Deja Vu" si o replica in care Denzel facea referire la o ora si... aceleasi x minute. Acu' schimband iar canale dau peste "Timecop", probabil filmul cu Van Damme care mi-a lasat cea mai puternica impresie pe cand eram mic. Coincidences can be funny :)... Anyway, ce mai stiu, e ca e enough food for thought pana la urmatoarea vanatoare de iepuri, whatever year edition might that be...

Arrival (2016)

"If you could see your life from start to finish, would you change things?" ... zice o replica de duh din "Arrival". Care mie acum mi se pare retorica... Dar in film e plasata suficient de bine cat sa mascheze evidenta raspunsului. Nu asa de simplu e sa decizi daca ai vazut un film bun sau nu ...

Intr-o zi (fara soare), pe planeta aterizeaza un numar de ... sa le zicem "obeliscuri", de natura extraterestra care creeaza evident panica in lume. Cine sunt, de unde sunt, ce vor, si alte intrebari. Guvernul american recruteaza o lingvista si un fizician sa descalceasca misterul. Big spoiler: they brought a gift - posibilitatea de perceptie non-liniara a timpului.

In mod normal, ca mai toate SF-urile care se intersecteaza cumva cu "the time issue" ar trebui sa-mi fi picat cu tronc si "Arrival". Well, didn't (really) happen ... Sincer nu stiu daca sa apreciez mai mult faptul ca avem un produs media care incita la modul serios la ideea ca "time might bend", si inca dintr-o perspectiva nu prea uzata = sa vezi simultan viitorul si trecutul, sau sa incep sa ma iau de cat de aiurea mi se pare prezentata/justificata/whatever ideea ... Another big spoiler: cum ajungi "Dr. Strange" in "Arrival"? invatand "alieneasca" - adica intelegerea unui mod de exprimare a unor heptapozi extraterestri deblocheaza ceva in your brain astfel incat iti dai seama la ce party esti peste un an ... sorry, that doesn't cut it, not for me ... Fara influente extrapamantene, acum vad ca inchei in curand intrarea asta fara sa mai dau alte detalii pentru ca am pierdut suficient timp deja.

Rating: 3 out of 5

Time Lapse (2014)

De o vreme incoace incerc sa ma mai feresc de time travel movies pe ideea ca vreau candva sa-mi aloc timp pentru scris un short story si ma tem sa nu fiu influentat. Deci am avut dubii mari cu "Time Lapse", dar pana la urma am cedat. Nefericita idee, iar tre' sa-mi regandesc partial subiectul propriu. Cu alte cuvinte ce am vazut e una din putinele abordari a temei care merge pe o idee de fond mai putin uzata (poate chiar cea mai putin uzata): time travel fara ... time travel efectiv. De ce-ar fi nevoie sa calatoresti in timp cand poti trimite un mesaj? E nevoie doar ca destinatarul (poate chiar tu) sa-l primeasca ...

Un alt titlu care imi vine in minte acum e "Deja Vu" care partial foloseste acelasi concept. Spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" e un indie de buget foarte mic, in care cam 3 actori duc tot filmul turnat in mare parte intr-un apartament. Tot spre deosebire de "Deja Vu", "Time Lapse" sta pe pozitie - n-avem un Denzel Washington care trebuie musai sa ia personal masina timpului ca sa "save the day". Pentru ca n-avem nici o masina a timpului. Ce avem in "Time Lapse" e un aparat foto gigantic, gasit de trei tineri in apartamentul de vis-a-vis a unui complex in care locuiesc, care in fiecare seara la ora 20:00 ia o poza a sufrageriei lor, dar cea de a doua zi - un fel de "Early Edition" in varianta limitata - ca sa mai dau o referinta :) . Dar aici respectivii ajung cumva la concluzia ca nu trebuie sa schimbe viitorul, ci mai mult e musai sa actioneze in asa fel incat sa se intample. Asta ar fi unul din minusurile care mi se pare ca genereaza cele mai mari gauri in poveste. Cumva insa, filmul se construieste ca un soi de puzzle, unde probabil in final daca stai sa iei toate bucatelele gasesti ceva explicatii ( si probabil alte gauri :) ). Eu n-am avut timp de asta + as usual, no spoilers ;)

Ideea e faina, dar trecand un pic strict in zona de cinema, se vad multe probleme date de nivelul subbugetat al productiei. Probabil cele mai mari tin de script, care se vede ca mai putea beneficia de curatat replici stupide pe alocuri, dar se intind cam peste tot ... production level si chiar actori. Overall, not bad but could've been much better ...

Rating: 3 out of 5

11.22.63

Am citit una bucata carte de Stephen King. In vara lui 2014, cand am avut o scurta perioada ceva mai linistita in ani de zile ... din multe puncte de vedere. Probabil de asta am avut si rabdare cu "11.22.63" care nu-i chiar o carticica de weekend (size related). Na ca in 2016 a iesit si filmul. Sau mai exact mini-seria ... 8 episoade .. cum ziceam, nu chiar de un week-end.

Subiect: Un profesoras de engleza din provincie (Maine, of course .. vorbim de Stephen King), afla ca in fast-food-ul frecventat zilnic e disponibil un culoar in timp, pe care proprietarul se chinuie sa-l foloseasca de ceva vreme ca sa impiedice asasinarea lui Kennedy (ergo -> titlul), cauza multelor rele din istoria USA, dar nu prea-i iese. Mai ales ca toata operatiunea trebuie sa porneasca cu un avans de cativa ani, destinatia temporala fixa la fiecare calatorie inapoi nefiind chiar 1963, ci mai devreme. Cum proprietarul e lovit de un cancer subit, taskul ajunge in grija profului de engleza. Asta e rezumatul foarte comprimat a intrigii unui subiect cu multe side stories si alte ramificatii.

Ca sa fac o comparatie intre carte si film ar trebui sa dau multe spoilers. E dificil fara. La general vorbind sunt diferente mari, si din pacate nu in bine, in varianta de TV. In primul rand avem multe multe parti hacuite efectiv din povestea originala. Ai fi crezut ca 8 episoade sunt suficiente, dar aparent scenaristul a decis ca nu. Mai bizar e insa ca exista adaugiri, deci nu cred ca lipsa de spatiu de pelicula a fost problema. Grav e ca adaugirile sunt de regula slabe si fara sens, culminand cu cea mai mare diferenta - fata de varianta scrisa, personajul principal primeste un extra sidekick ca ajutor in misiunea care o are ... spoiler 1: in varianta filmica se trezeste cu un "frate" de conjunctura cules de pe drum; spoiler 2: prezenta respectivului variaza de la useless la de-a dreptul annoying, scenaristii ajungand la concluzia pana la urma ca parca e mai bine sa dispara ... Am zis ca nu pot fara spoilers :) Dar hai ca ne oprim aici ...

Verdict final: Daca pentru alte cazuri - a se vedea "The Man in the High Castle" - cine a scris scenariul a reusit o adaptare exceptionala, chiar cu modificari majore, "11.22.63" e un esec care poate fi interesant poate doar pentru cine n-a citit cartea ... Si asta fara sa mai comentam titularul de rol (James Franco) care cred ca poate candida cu succes la cea mai chinuita interpretare a unui personaj de roman care mi-a fost dat sa vad ...

"Redshirts"

Am preferat ca pe final de an sa fac ceva ce nu tin minte daca am mai facut = in loc de un film sa iau o carte ca subiect pentru intrarea de blog: "Redshirts" de John Scalzi. Don't worry :) la cat apuc sa citesc in afara de work related stuff de cativa incoace, sigur n-o sa devina un obicei.

Avand in vedere ce tocmai am scris e oarecum irelevant sa zic ca "Redshirts" e una din cele mai bune carti pe care le-am citit in ultimii cinci ani ( la o medie de cam one book/year :) ). E poate mai relevant sa mentionez ca e cartea care a luat Hugo-ul in 2013 ( + premiul Locus ). In cazul in care nici asta nu spune prea multe, probabil nu te numeri printre amatorii de SciFi literature si in mod normal as recomanda sa cauti alta carte. Dar poate ti-a placut "Star Trek" :) sau poate esti atras de time travel ( oh yes, I'm back to that ;) ).

Care-i legatura cu "Star Trek" ? "Redshirts" incepe ca un soi de satira cu loc de desfasurare pe nava amiral a umanitatii intr-un context in care nu poti sa nu observi o similitudine cu: "Enterprise" si misiunile "where no man has gone before". Cu o mica particularitate insa: vedem desfasurarea actiunii din ochii unor membri ai echipajului fara cine stie ce rang pe nava care se intreaba de ce in fiecare misiune de genul asta supravietuiesc ca prin miracol doar un grup de ofiteri. Si mai exact, de ce de fiecare data trebuie musai sa moara cineva de grad inferior in chinuri din cele mai groaznice si din cele mai aiurite motive pe care nu si le-ar imagina nimeni. De unde si aluzia titlului .. in "Star Trek", seria originala aparent uniformele rosii erau blestemate la o soarta similara.

Care-i legatura cu time travel ? Ei, fara sa dau cine stie ce spoiler, rezolvarea problemei de mai sus ajunge se pare cumva sa depinda de asa ceva :) Si avem iar o perspectiva foarte faina, chiar daca de data asta nu prea poti sa te uiti la ea decat ca la o fantezie pura (no life loops theory analysis, doar o varianta light pentru alternate universe strings).

Lasand subiectul de mai sus la o parte, trebuie inca o data sa punctez ce tine efectiv de partea literara. E singura carte care-am citit-o de John Scalzi, si daca inceputul nu parea sa promita mult peste un roman ieftin ca stil, situatia s-a schimbat repede. Satira din prima parte e excelenta, iar ilaritatea catorva dialoguri te surprinde. Nu mai tin minte sa fi pufnit efectiv intr-un hohot de ras la alta lectura. Partea a doua trage ceva mai mult pe latura dramatica, iar finalul e din nou surprinzator (pozitiv) ca abordare. In mod normal te-ai astepta la un roman sa se incheie cu un ultim capitol .. sau hai, un epilog. Ei, aici avem trei coda. La persoana unu, doi si trei. Care daca mai aveai cumva indoieli ca lectura de pana atunci e un roman serios, si inca o vezi ca pe o scurta satira usoara, ar trebui sa te convinga zic eu de contrariu. Pe langa faptul ca partea de drama creste din nou in partea asta (desi umorul se pastreaza), finalul reuseste cumva sa integreze si un pic de romance in toata povestea desi (light spoiler) pana la ultima pagina n-o sa fie evident cat de solida (si surprinzator non-cheesy) e nuanta asta.

Ca sa concluzionez, in ciuda faptului ca e o satira deseori acida, dupa ce intorci si ultima fila iti dai seama ca "Redshirts" e o carte incredibil de calda. Si scurta, ca sa "arda" repede :) Din pacate, nu stiu daca a ajuns sa fie publicata in .ro, dar daca e de gasit as recomanda-o la fel de calduros (desi tind sa cred ca textul original ar fi de preferat unei traduceri). Cam atat ... si Sarbatori Fericite ! ;)

Predestination (2014)

As fi vrut sa fiu mai odihnit cand scriu intrarea asta, dar nu vad sanse in viitorul apropiat. Ceea ce duce invariabil la intrebarea, pot sa vad viitorul apropiat ? :) Si daca da, as putea sa-l schimb ? Sau ba ? Well, am avut aceeasi dilema si acum vreo 6-7 zile in urma dupa ce undeva intre 1 si 3 noaptea am vazut "Predestination" = am zis ca astept o ocazie cand as avea timp inainte de miezul noptii sa m-apuc de scris. Iar de atunci, every day, momentul daca a venit, tot dupa 3 a fost. So, poate o fi predestinat sa ajung la ore din astea. Deci, hai sa incerc un hack in bucla :P = incep acum intrarea, save as draft at 3:16 AM si continui cand oi fi mai treaz ;)

Ora 00:20 dupa o saptamana (no kiddin', pe bune): nu cred ca-s mai odihnit dar am renuntat la tentativa de a insela karma si a termina postul inainte de miezul noptii :) Buuun ... so, despre ce vorbim ? Vorbim despre un SF australian, bazat pe un short story de Robert A. Heinlein. Chestie care din fericire am aflat-o dupa ce-am vazut filmul. Pentru ca pana atunci pentru mine Heinlein = "Starship Troopers" = singurul gen de SF care ma cam lasa rece. Si in "Predestination" avem cu totul altceva ...

La entuziasmul din dubla introducere (+ hinturile cu subinteles :) ) cred ca e destul de clar ca filmul e legat de time travel ca topic. O sa ma limitez la a da "Looper" ca referinta desi multa lume din ce-am vazut nu e de acord. Eu zic ca ideea de fond e apropiata, desi story-urile n-au intr-adevar de-a face unul cu altul. Prefer sa las restul ca surpriza. Pot da doua warninguri totusi...

Filmul are o introducere lunga. Lunga, lunga :) Cred ca aproape jumatate de film (in conditiile in care vorbim totusi de un film relativ scurt = parca pana in 100 de minute). Mie personal mi-a placut, dar n-am putut sa nu remarc intinderea. Ca light spoiler e un life story, out of the ordinary, povestit la un pahar de whisky intr-un bar (don't worry :) n-avem doar asta ca locatie, in mare parte vorbim de flashbacks).

Al doilea warning e mai mult o presupunere, si ar fi ca povestea cred ca ar putea parea ... eu stiu .. sa-i zicem un pic "sick" odata ce ajunge suficient de departe. Doar ar putea ... Presupun ca daca esti suficient de open minded + ramai constient ca vorbim de un SF, n-ar trebui sa fii oripilat de imaginatia autorului. Problema e mai mult alta, odata ce primesti detaliul cheie te cam prinzi de multe care urmeaza ... si pe masura ce urmeaza iti confirma presupunerile. Dar chiar si-asa ...

Trebuie sa recunosc ca dintr-un punct de vedere e o abordare originala. Si asta pentru ca short story-ul ala a fost scris inainte de "Looper" ;) In cazul de fata insa nu m-am mai obosit sa caut explicatii logice legat de time travel effects & consequences ca sa ma conving ca ar fi macar teoretic posibil ce-am vazut in film :). Presupun ca am fost prea obosit ca sa fac asta dupa 3 AM-ul ala de care ziceam. Ramane insa interesanta ideea de "life as a loop". Si chiar ... fezabila sa zicem in contextul multor paradoxuri. Enigma ramane cum s-ar porni si daca s-ar mai putea iesi ;) (nu de alta da' poate iese naspa) ...

Rating: 4 out of 5

7 .. Interstellar .. 2014

Cand am auzit prima data de "Interstellar", si ca un tip pe nume Kip Thorne (just Google if doesn't ring a bell) e consultant la scenariu am zis "that's it" - Nolan poate totusi sa se depaseasca pentru ce-a reusit in "The Prestige" si "Inception". Dupa ce-am vazut trailerele entuziasmul mi-a scazut dramatic, la un nivel de "Armageddon meets Gravity". Dupa ce-am vazut filmul trebuie sa-mi fac mea culpa, si sa recunosc ca inca mai exista trailere care nu zic chiar tot :)

Sunt 7 ani de cand tin blogul asta, si la fiecare "aniversare" incerc sa vin cu o intrare cat de cat mai rasarita. De cativa ani am insa o problema. Fie n-am eu timp sa caut, fie calitatea productiilor o ia usor la vale. "Interstellar" nu e comparabil nici cu "Armageddon", nici cu "Gravity". E in alta liga decat primul, si cu multe clase peste al doilea. Deci s-ar zice ca anul asta as avea subiect. Si totusi, nu-l vad peste "The Prestige" sau "Inception". Dar nici mult mai jos :)

O sa repect trailerele, si n-o sa dau cine stie ce in plus fata de ce se vede in ele. In urma colapsarii ecosistemului terestru, NASA, organizatie semianonima in viitorul unui buget restrans al USA, trimite o misiune de gasire a altei planete care sa suporte viata. Si cum in galaxie n-avem asa ceva calatoria e interstelara, de unde si titlul. Detalii tehnice in film. Cei trimisi in cautare de iarba verde si apa limpede nu mai reusesc insa sa se intoarca, iar NASA trebuie sa trimita pe altcineva dupa sa vada daca semnalele inca primite de la ei reprezinta sau nu o speranta reala pentru mantuirea rasei umane. Karma ( si am putea sa filosofam de aici ce-nseamna karma ;) sau ca sa fiu mai aproape de definitia care-o prefer eu "the kismet" ) face ca "nefericitul" pe care pica sarcina de a pilota misiunea de "recovery" sa fie un fost inginer, vaduv, cu doi copii, care in contextul foametei globale s-a reprofilat pe jobul de fermier. Ce urmeaza, ar fi simplu de descris, dar greu de explicat :) asa ca poate e mai bine sa inteleaga fiecare ce vrea din film. Ce pot eu sa zic e ca fie poti sa iei ce vezi pe ecran ca un disaster movie a la "Gravity"/"Armaggedon" in care sa cauti gauri, fie ca un exercitiu de imaginatie pentru teorii inca neexplicate cu multe "what if"-uri succesive, la care poti spera ca exista un path de raspunsuri cu un final optimist. Si daca la asta poti spera, a-l gasi (daca exista) ar trebui sa fie insa o certitudine. The kismet is after all just your choice ;)

Filmic vorbind, cred ca "Interstellar" e cea mai Spielberg productie a lui Nolan. Mai mult nu vad nevoie sa zic. A, ba da. Inca o data avem dovada ca se poate si fara 3D ;) Astept o nominalizare pentru Best Cinematography. Daca nu vine, cred ca boicotez categoria.

Am vorbit mai mult de "Interstellar", si mai putin de 7 sau 2014. E bine, pentru ca in 2014 au fost multe saptamani cand n-am vorbit despre nimic. Am luat sincer in considerare sa inchid acest blog azi, adica ieri, pentru ca dupa cum se vede n-am apucat sa termin intrarea in ziua in care as fi vrut ( I have my cheap Blogspot trick to make it look like that, but that's still a cheap trick :) ). M-am gandit ca 7 ani au fost destul, destul ca sa nu mai dea efect tentativa de motivare cu nevoia unei intrari pe blog pentru a vedea macar un film pe saptamana, destul ca sa ajung sa ma repet prea des in ce scriu, destul ca sa ma amagesc ca o sa gasesc timp sa "jump to the next level" = sa fac blogul asta si productiv material. In plus, 2014 a fost un an greu din considerente care n-am chef sa le detaliez aici ( si 2014 nu-i inca gata ... ). Suficient de greu cat sa-mi taie mult pana si din dispozitia de a vedea un film ca sa las mintea libera doua ceasuri. Am mai incercat sa recuperez din intrarile lipsa in ultimile luni, dar e o recuperare fortata, si o amagire doar numerica ca revin spre frecventa obisnuita. Sa zic stop deci ? ...

Suspans :) ... Well, I don't like giving up. Is suficient de obosit ca sa accept ideea de compromis, dar sper sa nu sa fiu ever suficient de obosit cat sa accept ideea de renuntare. Numai ca inca nu m-am gandit la un compromis. No time. Poate o sa incep iar sa iau "vacante" periodice, poate altceva. Sper insa sa nu vina una permanenta soon. Oricum o intrare finala pe blogul asta as vrea sa fie de 5 :P. Iar "Interstellar" ...

Rating: 4 out of 5 ;)

The Infinite Worlds of H.G. Wells (2001)

Cum anul asta n-am fost convins inca sa dau un rating maxim la nici o productie vazuta, am inceput sa caut prin zone mai putin mainstream. Din pacate nu se-ntampla nici azi, ba chiar as zice ca-s la fel de dezamagit ca si tura trecuta. Diferenta e ca vorbim de o miniserie lunga cat trei filme, deci in teorie ar fi mai rau. Si totusi, din "The Infinite Worlds of H.G. Wells" raman cateva "lumi" care au meritat timpul ...

N-am dispozitia sa m-apuc de vreo biografie a lui H.G. Wells. Un search pe Wikipedia si se rezolva. Filmul romanteaza binisor o bucata din viata celui care a fost unul din primii autori de SciFi vanduti la o scara larga ("The Invisible Man", "The War of the Worlds", "The Time Machine"), sub forma a sase istorioare adaptate dupa o parte din proza scurta ce-i apartine. Care istorioare sunt integrate ca intamplari reale cu care s-a intersectat autorul alaturi de o buna prietena, ulterior sotie = a se citi ca avem si ceva romance integrat discret printre randuri.

Ar fi inutil sa m-apuc sa detaliez exact ce ni se prezinta. Daca cineva isi aduce aminte de "The Outer Limits", ce avem aici e ca o serie scurta similara, dar cu locatia fixata in Anglia de sfarsit de secol XIX, si cu episoadele legate prin persoana naratorului care e parte mai mult sau mai putin activa in ele. Ca sa continui comparatia, la fel ca in "The Outer Limits", povestioarele variaza de la bune la mediocre/puerile. Din pacate, cel putin in ce ma priveste, partea care am gustat-o, si chiar mi-a placut, se rezuma la primele doua (light spoiler - poate si din cauza ca ating subiecte care au de-a face cu "time travel"). Ce a urmat a fost in mare parte undeva intre boring sau dat ochii peste cap. Dar ca sa fiu fair, asta si in conditiile in care am vazut filmul pe bucatele, la ore tarzii, inainte sa adorm (chiar a si ajutat in vreo doua ture).

Ca productie e una de televiziune, mai veche de zece ani de zile, deci n-ar trebui sa te astepti la cine stie ce - desi pentru 2001 nu sta chiar rau. Totusi efecte cam jalnice si cam exces de gros-plan (close-ups) in cadraj. Vreau sa inchei totusi intr-o nota pozitiva, si ar fi trei chestii de punctat. Unu - distributia britanica e (a nush cata oara) fara cel mai mic comentariu negativ desi nu cred ca am recunoscut decat un actor. Doi - o tema din soundtrack (Stanislas Syrewicz) care n-am reusit s-o gasesc (si nici nu cred ca e posibil pentru ca-i foarte scurta) si care, ma rog nu stiu cat de buna e descrierea si poate e personal feelingul, dar da un sentiment foarte placut de calm fiind plasata pe momentele de "respiro" dintre povestioare. Trei - daca iti place proza scurta SF, si mai mult daca ai avut tentative de a scrie asa ceva, e o serie destul de motivanta (cel putin pentru citit, daca nu scris).

Rating: 3 out of 5

Am mai avut pe blog si in alte dati filme destul de obscure din pdv marketing, dar cred ca e prima data cand am un titlu pentru care nu gasesc macar o scena scurta sau un trailer low-resolution (n-ar trebui probabil sa zic asta pe-aici, dar considerand cat de accesibil e subiectul, se gasesc insa niste "scene" ceva mai "lungi" la o cautare dupa Herbert George Wells pe YouTube). In consecinta trebuie sa ma rezum la ceva ce in mod obisnuit detest = montaj cu sonor alternativ (desi in cazul de fata sonorul - Dark Moor, e acceptabil - montajul insa nu prinde mare lucru, so .. the good part: no spoilers :) ...)

5 .. Safety Not Guaranteed (2012)

Wanted: Somebody to go back in time with me. This is not a joke. You'll get paid after we get back. Must bring your own weapons. I have only done this once before. Safety not guaranteed

Asta scrie pe poster :) In caz ca nu era destul de vizibil. Si reprezinta un anunt de mica publicitate trantit prin '97 intr-o revista bilunara din US cu target principal in .. viata la ferma, pe langa ferma, samd, etc. For real. Adica asta reprezinta pe bune ce e mai sus + o adresa de casuta postala pe care n-am mai reprodus-o. Ce nu prea e for real e partea cu "This is not a joke". De fapt si de drept e a joke, iar povestea completa se poate gasi pe-aici: The time-travel ad . Pe scurt editorul avea nevoie de ceva pentru umplut pagina. Evident teoria conspiratiei ar zice ca asta e scuza tarzie de cover-up :) mai ales intr-un context in care respectivul anunt a generat o gramada de activitate pe net la vremea in cauza si dupa cuprinzand raspunsuri, investigatii, teorii, alte anunturi date ca urmare, si asa mai departe. Tin minte ca am dat peste asta cu ceva timp in urma (inainte de explicatia autorului) si am pierdut vreo juma de ora mergand din link in link si mirandu-ma cam pana unde poate sa duca o chestie de genul asta (+ am prins alte "piste" de time travel facute publice, cu grad de incredere la "hmmm..." pana la "this is laaame"). Nu mi-a trecut insa prin minte ca respectivul anunt o sa genereze si un scenariu de film. Ceea ce acu' tre sa zic ca n-a fost rau deloc ...

Filmul e un indie cu o mana de actori, si surprinzator pentru buget ceva efecte destul de faine pe final, care pleaca de la ideea de a investiga anuntul de mai sus. Investigatie facuta de un jurnalist, care e interesat mai mult sa-si gaseasca iubita din liceu in localitatea de unde provine autorul anuntului. In concluzie partea de job efectiv e facuta in mare parte de doi interni, proaspat absolventi de facultate - un indian cu profil de classic geek/nerd si o tipa cam satula de everyday life. De fapt treaba dupa cum se vede in film e facuta in special de ultima dintre ei, care pare singura compatibila sa interactioneze cu succes cu autorul anuntului. Autor care in film e un angajat marunt de supermarket, cu ceva probleme la cap in aparenta, dar cu un hangar mare, cu multe piese de construit o time machine si cu o ambitie si mai mare de a pleca into the past. Well, mai sunt multe de zis din subiect, dar nu vreau sa stric ceva ce poate fi o foarte placuta ora si jumatate petrecuta in fata ecranului.

In esenta filmul e o comedie, care da un pic si in romance de la un punct (ajungand chiar la niste faze un pic cam prea siropoase cel putin pentru mine). Si evident nu putem ignora mai in gluma mai in serios ce tine de SF = the time machine. Si fara sa dau spoilere relativ la asta, ceva ce ar merita amintit e ca daca esti atent la action flow ai un mod sa-ti explici partea cu "I have only done this once before" ;) in caz ca o sa simti nevoia. Si s-ar putea s-o simti dupa final daca citesti din nou anuntul :).

Ca tot am ajuns la explicatii, poate ar fi cazul sa dau una pentru "5"-ul din titlu. Am 5 ani de blog azi, mai cu pauze, mai fara, pana la urma vad ca inca il tin pe picioare cumva, cumva. Nush cata importanta are, dar .. in fine :) .. Ideea e ca initial imi propusesem azi sa incerc o intrare cu un story in loc de film, sau pe langa un film, dar evident n-am apucat sa duc la capat ceva intr-o forma decenta. Si pana la urma e un blog de film ;) Asa ca in cele din urma ma decisem sa fac un triple entry care sa compenseze pauza de cateva saptamani, dar din nou, n-am reusit sa gasesc in filmele vazute recent trei care sa merite atentia. So, ca ultima alternativa am zis ca hai sa mai vad cate mai am timp sa vad poate poate gasesc ceva care sa fie macar de top. Well, nici macar asta n-a mers, dar din fericire "Safety Not Guaranteed" desi nu e chiar creme de la creme pe genul lui, e ceva suficient de bun, funny si cald ca sa repornesc intrarile saptamanale, fara foarte multe pauze sper in perioada urmatoare ;)

Rating: 4 out of 5

Looper (2012)

Cum pe unde is rezident in prezent filmele is dublate in general, daca vreau sa vad ceva on big screen trebuie sa ma urc in tren si sa fac 15-30 de minute pana intr-un oras vecin care "beneficiaza" de caracteristica bilingva (avem subtitrare, dubla). Dar cum pretul trenului + pretul cinemaului = ceva suficient de piperat pentru un film, cam evit actiuni de genul asta, si ma rezum la revenirile in Ro ca sa-mi iau doza, sau la cazurile rare cand cinemaurile locale se indura sa lase un screening in VO (versiunea originala). De fapt, pana ieri am avut o singura iesire, anul trecut pentru "Adjustment Bureau", si asta motivata mai mult de factorul de grup + apetenta proprie pentru P. K. Dick. Cum a fost soldata cu un rezultat lamentabil = the worst PKD adapted movie that I've ever seen .. si cum numa in dispozitie de film is zilele asta .. desi imi zvacnise o idee cand am vazut "Looper" in English pe programul cinemaurilor regionale la inceputul saptamanii o abandonasem. Nu stiu insa ce m-a pocnit ieri seara (poate o fi Emily Blunt, again, motivul din subconstient :P). Pana la urma m-am suit solo in tren, dupa ce am facut un Google-walk rapid sa vad pe unde ar fi situat cinemaul "vinovat" de tentatie, in speranta ca imi ajung 20 de minute sa il nimeresc pe-ntuneric in perimetrul de 700m distanta de gara. Am ajuns (chiar devreme), am luat bilet, am vazut filmul. Si a meritat.

Am pornit cu un intro kilometric sperand ca o sa-mi vina o idee cum sa incep sa scriu efectiv despre film. N-a venit. Asa ca o sa pornesc de la trailer si primele trei minute. In trailer ai ceva de genul .. in viitor s-a inventat "the time machine". "The time machine" e folosita de mafie sa trimita oameni inapoi in timp ca sa fie lichidati. Contextul pare cretin. De ce naiba sa te chinui sa trimiti pe cineva inapoi sa fie "terminated" in loc sa faci asta pe loc. Si de aici porneste o serie intreaga de potentiale aparente gauri in logica filmului (daca arunci un ochi pe IMDb cred ca mai bine de jumatate din threaduri is "plothole related"). Ca sa rezolvam cu asta mentionat, o sa ma refer cum spuneam la primele trei minute, ceea ce e un spoiler minor. De ce e minor nu pot sa explic pentru ca l-ar face mai mare :) In primele trei minute, Joe - "a looper" - unul din asasinii folositi de mafie in trecut iti explica contextul cat se poate de concis - in viitor populatia e intr-un fel marcata, nefiind recomandat sa fie eliminata la momentul respectiv. In consecinta, pentru o procedura "curata", fara urme, se merge pe ideea descrisa. E atat de concis incat nu e prea convingator. Iar asta e una din problemele filmului - lipsa de detalii si faptul ca e poate prea dens. De exemplu, cele trei minute de mai sus s-ar putea sa iti genereze un "dar, dar ..." dar nu mai apuci sa mai termini sa iti rezolvi nelamurirea (detalii mai incolo) ca treci la alta. Daca ori esti suficient de relaxat ca sa nu iti pui intrebari, sau esti capabil sa accepti ce ti se da asa cum ti se da si sa le lasi pe mai incolo, sau gandesti destul de repede ca sa-ti raspunzi la ele :), experienta care ti se ofera e una care din pacate nu se repeta prea des in ce produce cinemaul de azi. Subiectul e dezvoltat atat de fain incat nu vreau sa distrug nimic, dar absolut nimic din ce primesti. Sa zicem doar ca viata lui Joe care se intalneste cu el de peste 30 de ani, chestie care ti-o da trailerul, are o evolutie foarte complexa intr-un timp foarte scurt. De ce Joe trebuie sa dea fix peste Joe, de ce Joe nu reuseste sa scape de Joe, si alte chestii legate de Joe ori le vezi in film .. ori tre' sa ti le explici singur :)

La intermezzo-ul de la jumate (ca pe-aici se practica o pauza de vreo 5-10 minute .. motiv din care a cam fost nevoie sa alerg dupa trenul de intoarcere), partea principala, "the whole catch", sau cum vrei sa-i zici, era abia pe punctul sa fie introdusa. Asta ma face sa revin la ce spuneam mai sus, scriptul vine cu ceva nou - in sensul de informatie cu grad major de noutate peste cea de pana atunci, destul de frecvent (de asta zic ca subiectul e construit fain - n-ai nici o sansa sa vezi finalul prea devreme din simplul motiv ca n-ai "the building blocks"). Dar bombardamentul asta devine cam greu de digerat pentru creier uneori. O sa continui pe primele trei minute ca exemplu... "dar, dar ..." de mai sus = " dar cum naiba e diferita eliminarea prin 'puf' disparut din timpul curent, de un glont in cap si eventual 'puf' dupa " (una bucata "dar" ca mai pot fi si altele). La chestii de genul asta trebuie sa-ti construiesti solo raspunsul, misto fiind ca filmul e suficient de vag incant sa-ti lase spatiu s-o faci mai mult sau mai putin fortat = " pai... populatia din viitor are un implant care raporteaza stoparea activitatii cerebrale si doar atata (problema de scalabilitate domle, nu aglomeram serverele cu rapoarte periodice inutile); cu 'puf' disparut, dispare si implantul si nexam raport = nimeni nu stie ca individul a facut 'puf' ". This was easy :), altele's mai complicate.

Regia si scriptul original ii apartin lui Rian Johnson. Un tip care pare destul de apreciat pentru ce a facut pana acum - "Brick" si "Brothers Bloom" care nu le-am vazut dar presupun ca au fost destul de "indie". Pentru ca asta se cam simte si in "Looper", primul film banuiesc al respectivului de buget ceva mai mare. Chestie care mie personal mi-a placut. Poate era ceva mai de efect un Nolan de exemplu, sau mai ales un Zack Snyder gandindu-ma acuma la "Sucker Punch", cu un rezultat mai Hollywoodish. Dar simplismul care il are "Looper" in prima parte = fara abuz de cadre cu pretentii sau efecte parca ii da greutate, sau altfel zis nu poti sa te plangi ca filmul e macar vreun pic superficial ca story ascuns dupa un ambalaj eye-catching, desi .. "I'm looping" :) : poate era ceva mai de efect, dar ... Multi de "dar" in filmul asta. Guess what .. toata lipsa de spectaculos vizual din prima parte pregateste ceva .. ceva care incepe cu o scena a carei putere e amplificata la maxim tocmai din cauza ca pana atunci n-ai avut nici un efect de camera la acelasi nivel .. care scena implica un tipat si un seif (unul dintr-o debara si nu unul in podea, ca sa nu creez confuzii). Iar dupa asta, parca avem alt film vizual (nu exagereaza dar ceva, ceva se schimba). Sonor insa n-am fost teribil de impresionat. E o colaborare in familie, compozitorul fiind frate cu regizorul (daca nu incurc borcanele). E ceva ok, mai ales in sensul de originalitate - ai foarte multe sunete de ambient integrate in soundtrack, scrasnituri, phone rings, etc. M-as risca chiar sa prevad o nominalizare pe sound mixing din cauza asta. Din pacate n-ai insa o tema care sa-ti ramana .. a la "Time" de Zimmer din "Inception". Si daca tot am facut disectia tehnica, sa termin cu machiajul - si anume Joseph-Gordon Levitt transformat intr-un Bruce Willis mai tanar. Spre surprinderea mea, desi in general is enervat de falsul vizibil in asemenea cazuri, aici chiar a reusit sa prinda (in ciuda faptului ca aveam un minus mare dupa ce-am vazut trailerul). Motivul probabil e ca Levitt face un rol extraordinar. Machiajul e jumatate, cealalta jumate e cadenta verbala si chiar ceva ticuri faciale ale lui Willis prinse surprinzator de bine de versiunea mai tanara.

Ca final, "I'm looping again" la the main issue :) .. Partea de gauri in script, "plotholes" (sau "loopholes" :) ca sa fim mai aproape de subiect) e o chestie care nu poate fi evitata complet cred de nici o productie care are de-a face cu "time travel", universuri paralele, sau "lucid dreaming". De asta probabil ca si numarul de filme bune care merg pe una din directiile astea nu e chiar urias. Iar un film bun in cazul de fata cred ca poate fi definit ca unul care ori reuseste sa inchida gaurile intr-o masura acceptabila, ori se desfasoara in asa fel incat sa n-apuci sa le observi. Ce reuseste "Looper" sa rezolve intr-un mod original, elegant si simplu, in ciuda altor "gauri" care apar pe langa, e "the grandfather paradox" - probabil principala problema intr-un subiect de gen. In cazul in care nu-i clar la ce ma refer, e vorba de paradoxul clasic in care intors in timp si omorandu-ti bunicul nu te mai poti intoarce in timp sa faci asta pentru ca n-ai existat. Primo, contextul din "Looper" taie asta din start = ideea celor trimisi inapoi in timp e sa dispara imediat cum au ajuns acolo ... altfel you're messing with the time :). Secundo, cand partea anterioara nu iese cum s-a planificat si se ajunge la ce avem in film .. well .. inca o data depinde de tine sa pui piesele cap la cap la final, si sa vezi ca exista o secventa de "time flow" care are sens, asta daca ce-ti da ecranul nu-i suficient de convingator ;)

PS: Iar daca pusul pieselor cap la cap incepe sa para prea complicat :) si cu prea multe elemente proprii .. think ;) : you just got close to a "Looper 2" script

Rating: 5 out of 5 ( daca la "Inception" am fost subiectiv in minus pentru ca a fost prea "Ubik"-like, aici is probabil subiectiv in plus, pentru ca .. pe scurt .. there might be some hope :) )

.. Blog Vacation ..

... sau mai exact intrerupere ca am prea multe deplasari de facut in perioada urmatoare :) si inca n-am aflat cum sa dilat timpul ( e pe lista, don't worry :P ); dar promit ca revin cu ceva ce merita de vazut ;) din pacate n-am timp de scris la ora curenta, but as usually, after 29 July, "I'll be back" :D ( & I'll try my best to make the waiting worth ;) .. ma rog .. in caz ca ar fi cineva "waiting" :)) )

The Time Traveler's Wife (2009)

Inca o decizie nefericita ca alegere. Uite de ce evit eu comediile si romance ca gen. Primele in mare parte is cretine, ultimele is deprimante :)) . Titlul de fata intra in categoria a doua. Cum (iar...) n-am chef de scris o sa intru mai repede in subiect.

Filmul e o poveste care se invarte in jurul vietii unui cuplu: el - Harry (Eric Bana), ea - Clare (Rachel McAdams). Ea e o tipa normala, el ... nu ... = are nefericitul obicei de a disparea pentru un oarecare interval aterizand intr-o alta perioada temporala ( uneori in cele mai inoportune ocazii = propria nunta .. don't worry, only light spoiler, mai e de vazut in plus ) . Cum din pacate conditia de time traveler nu e controlabila, aduce multe probleme, dar si ceva beneficii pe ici colo (in ciuda faptului ca filmul pleaca pe ideea ca vietile celorlalti nu pot fi influentate de actiunile din calatorii). Ca romance - genul principal - e cred de departe cel mai interesant film vazut pe zona asta ( nu ca as vedea foarte multe ). Ma rog, e o ecranizare, si am auzit ca volumul scris ar fi net superior, dar oricum filmul ofera suficiente situatii incalcite (in sensul bun al cuvantului) cauzate de contextul plecarilor si revenirilor personajului principal. Ai ce vedea, analiza (cat de cat), chiar posibil extinde ca idei, etc.

Lasand subiectul la o parte, filmul nu e chiar extraordinar ca realizare cinematografica (ma rog, nici prost). Nu prea am ce comenta ( si uite-asa mai scurtez si eu intrarea :) ) nimic din imagine, montaj, sunet, regie netrecand peste medie. Nici actorii parca nu-s chiar credibil in toate scenele = unele par a fi .. cum sa zic .. cam seci (ma rog, in ciuda faptului ca de cand am vazut-o prima data pe Rachel McAdams cu parul in rosu in "Sherlock Holmes" am realizat ca imi place :-p).

Tragand linia, ca idee mi-a placut, desi mai are ceva gauri neacoperite, si cum in principal la mine conteaza povestea :) ... Iar finalul, daca incerci sa gandesti un pic mai mult out of the box, ar putea sa fie "rezolvat" prin a continua pe aceleasi idei de time travel ceva mai avansate ( ce ar mai taia poate un pic din factorul deprimant ;) ). O fi criptic, dar mai mult fara sa stric din subiect nu prea pot sa dau. De la mine pana la urma are o evaluare destul de subiectiva :) = a se citi un pic mai mult decat e cazul .. doar intra la sf pe tema time travel ;).

Rating: 4 out of 5

Mr. Nobody (2009)

Cum is prea obosit ca sa ma lungesc iar, ma gandeam sa dau titlul, trailerul si sa scriu ca intrare "watch it" si atata. However :) ...

Daca ar fi sa existe in dictionar o definitie la termenul de "blue movie" vis-a-vis de starea de spirit care ti-ar fi creata de un film, probabil "Mr. Nobody" ar fi un candidat perfect pentru exemplificare. E vorba de o coproductie belgiano-canadiana in principal, care nici nush pe unde s-ar putea integra exact ca gen. Ce da IMDb-ul e destul de aproape de adevar - Drama/Romance/SF. Pe scurt, filmul urmareste viata posibila in diverse variante a unui tip numit Nemo Nobody, ce aparent e undeva intr-un viitor ultimul om pe moarte, in conditiile unei modalitati ce pentru ceilalti aparent permite transferul/pastrarea informatiilor din creier prin telemorizare (prea multe detalii nu se dau - dar ca usor off topic exista un concept la momentul curent ce se cheama "mind uploading", Google it, ar fi pe aproape ca idee).

Nu stiu daca se poate zice ca filmul e greu de urmarit. E poate insa destul de greu de inteles. Sau mai degraba ar putea fi interpretat in multe moduri, pentru ca finalul da totusi o cheie pentru vietile paralele amintite de personajul principal. In esenta, e o poveste (de romance in mare parte) impartita in cam trei directii pe fondul ideii ca "life is a tree of choices". In toata amestecatura intre cele nush cate variante de "what happened" se strecoara insa o idee destul de interesanta, daca esti atent in ce priveste cursul timpului. Nu stiu daca e neaparat originala, dar oricum abordarea e un pic mai altfel. Ca sa nu mai bat campii - o bucata de scenariu crek ar fi mai indicata ca explicatie pentru fondul ideii:

" What was there before the Big Bang?
Well, you see, there was no before because before the Big Bang, time did not exist.
Time is a result of the expansion of Universe itself, but what will happen when the Universe has finished expanding and the movement is reversed?
What will be the nature of time?
If String Theory is correct, the Universe possesses nine spatial dimensions, and one temporal dimension.
Now we can imagine that in the beginning, all the dimensions were twisted together and during the Big Bang, three spatial dimensions, the ones that we know as height, width and depth, and one temporal dimension, what we know as time, were deployed.
The other six remained miniscule, wound up together.
Now, if we live in a Universe of wound dimensions, how do we distinguish
between illusion and reality?
Time, as we know it, is a dimension we experience only in one direction.
But what if one of the additional dimensions wasn't spatial, but temporal?

If you mix the mashed potatoes and sauce, you can't separate them later.
It's forever.
The smoke comes out of Daddy's cigarette, but it never goes back in.
We cannot go back.
That's why it's hard to choose.
You have to make the right choice.

As long as you don't choose, everything remains possible. "

Ultima idee ... atat timp cat nu faci o alegere, totul ramane posibil ... e si taglineul filmului de altfel. Ca sa fiu sincer pe mine m-a atins destul de deep, avand in vedere ca am multe puncte de decizie in cati ani am pe care as vrea sa le schimb. Deci ce pot sa zic .. partial adevarat ... numai ca nu si posibil totdeauna .. si nu neaparat o idee buna .. because lipsa de alegere pana la urma e tot o alegere.

Asta e ce da filmul explicit. Ce nu da filmul chiar explicit e contradictia la partea de mijloc din tot ce-i mai sus. Mai exact, daca s-ar putea merge cumva inapoi ? Daca nu cumva "the butterfly effect" ar putea merge si invers ? = daca acum am o tornada in America, un fluture "o sa" dea din aripi in Africa acum o saptamana ? :) Filmul pleaca pe ideea ca axa timpului posibil s-ar inversa in momentul in care Universul ar inceta expansiunea si ar incepe sa se restranga. Mie-mi place sa cred ca ar fi posibil si altfel :) macar la nivelul unui semnal aici care sa plece inapoi. In fine ...

Nu mai scriu prea mult pentru ca nu prea mai am chef... Filmul e lucrat foarte fain si ca imagine si ca sunet, fiind de altfel in aparenta si de buget relativ marisor (dar folosit cu cap). Asta chiar merita. Si ideea de mai sus merita. Totusi ... cred ca e unul din cele mai deprimante filme care le-am vazut ... dar foarte posibil doar for me ... nush cum l-am nimerit :))

Rating: 4 out of 5

Prince of Persia: The Sands of Time (2010)

Aveam "Prince of Persia" pe lista de "to view", dar nu ma asteptam sa merite si un blog entry (decat in cazul in care n-as fi avut alta alternativa, ceea ce-i destul de aproape de adevar, dar nu e asta singurul motiv). Adevarul e ca daca stai si te gandesti, combinatia film facut dupa joc video, gramada de efecte vazuta prin trailer (care n-ar fi o problema in sine dar cand vezi abundenta de asa ceva is sanse mari ca restul sa fie subtire), ratingul de pe IMDb care foarte incurajator nu e si cred ca ar mai fi si altele ... nu prea recomanda sa pierzi doua ceasuri (+ bani de cinema eventual). However ...

... am gasit doua ceasuri acu vreo saptamana (+ bani de cinema) si pot sa zic ca n-au fost pierdute. Sigur, filmul e cat se poate de comercial. Nici nu ma asteptam sa fie foarte "adanc" si sa-mi dea cine stie ce de gandit. Probabil nici nu e extraordinar de veridic vis-a-vis de Persia dinainte de evul mediu (sau cand o fi plasata actiunea). Dar e o poveste - si la nivel de poveste, lasand la o parte orice analiza, si privit doar ca o evadare din realitate, e mai mult decat ok.
Ca idee generala, pe scurt, e vorba de un print persan infiat de mic - nefiind de vita nobila, care ajunge principala victima intr-un complot pus la cale de un alt membru al familiei regale - mai exact relativ repede preia pozitia de principal suspect in asasinarea sahului. Ca rezultat, ajunge cel mai urmarit fugar, fiind nevoit sa gaseasca o solutie pentru a se dezvinovati (si evident de a deconspira pe adevaratul asasin). Toata povestea asta se desfasoara intr-un context ceva mai supranatural (a carui pondere tot creste...) in care primul element ar fi un pumnal ajuns intamplator in posesia printului, pumnal ce poate da timpul inapoi pe un interval scurt. De aici mai departe, see the movie :) .

Subiectul poate sa para in prima faza unul relativ simplu, si cu o rezolvare cat se poate de previzibila dupa cam douazeci de minute. Cam asa e, dar in ciuda deznodamantului pe care in mare il stii linia narativa "creste" in timp. Evident nu schimba finalul in sensul de happy-end = the bad guy is terminated, dar aduce suficiente elemente ca sa ajunga acolo fara sa te plictiseasca. Mai exact intriga de mai sus e (cel putin) dublata pana cand e dezvaluit mobilul asasinatului. Iar asta nu se intampla chiar repede ci gradat in perioada in care printul e pe "fuga", insotit (mai cu voie/mai fara voie) de proprietara de drept a pumnalului de mai sus (evident, o printesa).

Nu stiu cat de aproape e de joc - pentru ca in ciuda faptului ca in perioada in care a fost relansat "Prince of Persia" (mai nou vad ca e re-relansat ajungand cred ca pe la episodul 4-5) si eu inca mai aveam timp de gaming, am sarit complet peste seria asta. Off-topic: nu m-am omorat niciodata dupa 3rd person action, asa ca am preferat sa raman cu amintirea variantei originale pure platform de prin '97-'98 cand eram fericitul posesor al unei console Sega Genesis ( din aia care mergea cu cartridge-uri, in general galbene :) ) . Deci, pentru cine a jucat "Prince of Persia" - in varianta dupa care s-a facut ecranizarea, poate ca nu mai e nici o surpriza in actiunea filmului. Pentru cine stie doar in mare cam despre ce e vorba, in afara ca te prinzi rapid cine e personajul negativ, e suficient de non-boring. Eu personal, la iesirea din sala de cinema, am avut senzatia ca am vazut ceea ce ar fi trebuit sa fie "Indiana Jones 4". Cu alte cuvinte pe genul adventure e probabil, ca feeling, cea mai apropiata productie din ultimii (multi - multi) ani de clasicele dinainte de '90. Sincer, mi-a adus un pic aminte chiar si de "Star Wars" (nu stiu... probabil de la atata zona desertica :) vis-a-vis de solul de pe Tatooine).

Nu ma mai lungesc cu parte tehnica ca si-asa am scris destul. Arata bine, atata zic (imagine John Seale - "The English Patient .. iar desert :) , "Cold Mountain", etc). Evident filmul nu e chiar "the ultimate masterpiece" si mai are si o gramada de goluri de care n-am mai scris. De exemplu, in afara de print, printesa si "the bad guy", am ramas cu senzatia ca la restul personajelor nu s-a lucrat destul sau au un pic mai putin spatiu de ecran decat ar fi cazul ... probabil un motiv ar fi si ca toata lumea cam moare in filmul asta ( ma rog ... sort of ;) ) . Si ar mai fi si altele, in special legate de cat de repede merge actiunea, lasand impresia de superficial. Totusi, cum ziceam pe la inceput, chiar daca foarte "deep" nu e, modul in care se termina aduce totusi un strop de reflectie la un "what if ..." Ce-ar fi daca ai putea sa te "joci" cu timpul ? Macar un pic :) sa legi, sau sa dezlegi un nod intr-o plasa care se tese de cand apari pana dispari ... si poate si mai devreme ... si mai tarziu ...

Rating: 4 out of 5