The Inventor: Out for Blood in Silicon Valley

Nu stiu daca in mai bine de 10 ani am avut vreodata un documentar pe blog. Poate nu-mi aduc eu aminte bine, dar ar cam incalca principiul de a favoriza cat mai mult "escape from reality" de care incerc cu greu sa ma tin, si care si-asa e dat peste cap prea des de ploaia de biopics care toarna in special in sezonul pre-Oscar. It's enough real life in the real life - that's why we need movies. Asta e un motiv pentru care n-am vrut sa scriu intrarea asta. Dar alternativa era alt "somnifer" made in Hong Kong, si unul mult mai slab ca data trecuta. In concluzie here we are...

Documentarul de fata e unul produs de HBO si face parte din multele materiale lansate in ultimele luni vis-a-vis de cazul Theranos sau mai bine zis Elizabeth Holmes. Respectiva a avut o "tentativa" de revolutionare a industriei de analize medicale inceputa prin 2003. Pe scurt, fara ace in vene, facem 200 de analize cu un strop de sange din deget. Cool, nu? Numai ca n-a mers. Asta poate n-ar fi fost o problema daca totul se oprea la timp, dar detaliile sunt scary... De la amploarea imaginii false construita peste nimic, banii atrasi in investitii, minciunile la care s-a ajuns in final, presiunile pe angajati si consecinte (probabil ar putea parea ironic sa te sinucizi cu paracetamol din pozitia de biochimist sef... daca n-ar fi ceva real), impactul (din fericire limitat cat de cat la timp) care-l poate avea o analiza "fake" pe oameni bolnavi, pana si comportamentul CEO-ului din ultimele zile ale companiei care daca chiar o fi asa cum a fost raportat de media pare ceva desprins dintr-un dosar al unei sectii de psihiatrie... Just Google search Elisabeth Holmes + husky + wolf.

N-o sa dau un rating, pentru ca pur si simplu nu vreau sa fac asta pentru un documentar. Dar cel de aici e din pacate zic eu, unul slab. E mult, mult, mult prea bland si "scapa" destule detalii din tot ce s-a intamplat (inclusiv o parte din cele de mai sus). Iar... e cumva ironic... avand in vedere cat de dure is de regula serialele marca HBO. Exista insa suficient material aditional, inclusiv pe YouTube, daca ai chiar chef sa stii mai multe. Eu am ajuns la ce-avem aici, dupa ce acum nu stiu cat timp am vazut ceva de 30 de minute cred + inca vreo doua materiale scurte, mult mai "on the facts". Sincer, a fost suficient de "horror" ca nu cred ca mai aveam nevoie de ceva in plus. Intr-un fel pot sa zic ca e multumitor ca materialul celor de la HBO nu toarna mai mult gaz pe foc.

Asta ma duce la celalalt motiv pentru care n-am vrut sa scriu intrarea asta. E ceva very disturbing pentru cineva care lucreaza in research. Te face sa te-ntrebi unde sunt limitele pana la care poti merge cand incerci ceva nou, si unde ar fi cazul sa zici stop. Si ar mai fi o fata a problemei. As fi foarte tentat sa ma lungesc acum cu o digresiune lunga intre ce-nseamna "real research" si "fake research". Problema cu Theranos e ca totul a fost inchis, n-a existat nici o analiza stiintifica din extern, si ramane inca un mister pana la ce punct domnisoara din poster chiar a crezut in nimicul marketat, si din ce punct a devenit constienta ca e nimic (daca o fi devenit...). Din pacate, si asta e scary, Theranos e doar un caz de genul asta. Cred ca ce se-ntampla pe blockchain/distributed ledgers/ICOs la ora asta, desi boom-ul s-a mai domolit, e alt exemplu elocvent (e inexplicabil cum supravietuiesc inca unii in top 20 pe CoinMarketCap, dar prefer sa nu dau nume...). Din fericire in mediul academic "fake research" e mai putin nociv decat in industrie - nu testezi ce-ti trece prin cap direct in productie. Din nefericire exista din pacate multe situatii cretine care te duc mai des involuntar spre "fake research". Totusi, cel putin in academics mai ai si third-party reviews prin conferinte si jurnale la ce faci care sa te mai tina pe unde trebuie (ma rog, atata timp cat nu-s si astea "fake"...). Esential ramane pana la urma sa fii capabil tu sa-ti constientizezi nivelul si sa discerni intre ce-i "real", ce-i "fake", si mai ales ce implicatii are. Cat timp poti s-o faci, you won't hurt anybody, and that's what matters first...

From Beijing with Love (1994)

Cum melatonina da cosmare mai intense decat cele obisnuite, potentialul Xanax ca somnifer e overrated, iar rezervele de Stilnox prefer sa le pastrez pentru situatii cand stiu ca e critic sa adorm inainte de 4 AM, am revenit la o varianta mai veche de "sleeping pill": old Hong Kong movies. Cateodata merge, cateodata nu. Depinde de cat de prost e filmul, sau traducerea, ca n-am vazut inca suficiente ca sa prind vreo boaba de cantoneza. "From Beijing with Love" intra la categoria so & so, dar suficient de mai "so" cat sa merite o intrare de blog - mai ales ca n-am altceva mai "fresh" la dispozitie.

Secventa de intro care copie temele tipice din Bond movies cu un final iesit un pic din tipar, iti spune deja ca avem o parodie aici. Una destul de low budget, dar e de apreciat totusi ca productia se ia la misto si in sensul asta. Intriga complet stupida, care e intentionat asa, nu serveste decat ca suport pentru partea comica: un cap al unei fosile de dinozaur e furat de un individ misterios cu o armura impenetrabila si o golden gun care trimite iar la seria 007. Aflam repede ca sub masca personajului negativ e chiar generalul de armata care ar trebui sa solutioneze jaful, care pentru a da impresia ca face ceva in privinta asta resusciteaza un agent in rezerva. Actualmente mic comerciant de carne care se plange ca trendul vegetarian ii da afacerea peste cap, respectivul pare un soi de inspector Clouseau mai degraba, care evident pana la urma rezolva si cazul, ramane si cu fata, si avem un happy end fara surprize. Dar filmul nu sta in story, ci in scenele absolut hilare de care avem parte, de la gadget-urile dezvoltate pentru agentii secreti (e.g., o lanterna care functioneaza exclusiv cu energie solara), pana la cum poti scapa de un pluton de executie atat de zelos ca nu se-ndupleca nici macar la un orb condamnat pe baza propriei confesiuni scrise de alta mana...

Daca esti suficient de in etate cat sa ai nostalgii dupa seria de slapstick comedies din perioada '80-'90 marca Zucker/Abrahams sau Mel Brooks: Airplane, Spaceballs, The Naked Gun, Hot Shots sau Top Secret, atunci is sanse mari sa-ti placa si varianta chinezeasca de James Bond. Eu nu m-am dat niciodata in vant dupa gen, dar depinde mult de cat de bine e integrata partea comica cu partea de parodie (ex. Top Secret e parca alt nivel fata de Hot Shots). Chiar daca 007-le din Far East pare mai ieftin ca orice produs made in China, daca poti sa treci peste "the typical silliness" care se regaseste in mai toate HK movies dinainte de 2000, e suficient de enjoyable cat totusi sa nu te adoarma.

Rating: 3 out of 5

Meek's Cutoff (2010)

Se pare ca tentativele mele de a gasi un film bun au cam la fel de mult succes ca si cautarea apei din "Meek's Cutoff". Cam asta-i story-ul aici. Avem un western (cu un rating nesimtit de mare atat pe RT cat si pe Metacritic), in care trei familii de colonisti, cu trei carute se indreapta spre California undeva pe la mijloc de secol XIX. Si raman fara apa. Cu o calauza pierduta in spatiu (la propriu), care nu-si prea justifica numele plasat in titlu, si cu un indian pescuit pe drum pe care nu prea stiu daca sa-l linseze sau sa-l promoveze in functia de water guide. Unde logica la partea a doua incepe sa scartaie tare de tot cand vedem ca mai trec iar vreo doua-trei zile in care ultimele rezerve de H2O se apropie de zero. De unde ne intrebam ce super-powers aveau indienii de secol XIX sa stea nebauti atata timp. Ca la un calcul elementar, daca respectivul bantuia solo prin pustiu asa departe de un rau... Ma rog, scenaristul a avut chestii mai deep la care sa-si puna mintea. Asa de deep incat se pierd cu tot cu finalul filmului, incheiat brusc la primul copac intalnit in cale. Probabil undeva prin Area 51, daca tot ne-apropiem geografic de zona aia...

Rating: 2 out of 5

Dark Shadows (2012)

Alta intrare de blog ca sa zic c-am bifat totusi ceva saptamana asta... Din pacate decizia de a ocoli "Dark Shadows" acu' aproape 7 ani ( OMG... 7 ani :| ) a fost una buna. N-am avut ce face si in lipsa de altceva am zis sa-i dau o sansa.

Trebuie sa admit ca filmul incepe bine, cu un intro Tim Burton-esc ca in zilele bune (mai in urma de acu' 7 ani), in care undeva pe la 1770 viata lui Barnabas Collins, industrias in ramura piscicola de pe coasta statului Maine, e data peste cap de Angelique, o menajera cu veleitati de vrajitoare. Pe scurt, parintii respectivului sunt striviti intr-un accident, iubita se arunca de pe o stanca in ocean, iar Barnabas e transformat in vampir si inchis de viu intr-un sicriu. O regasim pe Angelique la fel de tanara la vreo doua secole dupa ca mic mogul in aceeasi industrie, unde descendentii familiei Collins se chinuie sa mai pastreze o urma de afacere din care sa-si intretina viata de azi pe maine. Barnabas to the rescue = vampirul e eliberat, si lucrurile iau o turnura pozitiva... pana ce intervine Angelique & the war begins again.

Pana pe la jumatate singura parte care lasa mult de dorit e montajul de sunet. In ciuda unei coloane sonore foarte ok ca trackuri individuale, partea de mixing e atat de proasta incat efectiv deranjeaza. In rest actiunea are o premisa decenta, si te lasa sa speri... Din pacate totul se transforma intr-o salata fara prea multa logica a la Alice in Wonderland, unde nu mai stii ce sens mai are ce vezi. De la aparitia efemera (no pun intended) a unei fantome care salveaza the Collins family, pana la prezenta total cazuta ca din plop a unui varcolac care probabil n-are mai mult de 3 minute pe ecran (si zero impact in desfasurare), totul pare un soi de "hai sa mai mai includem repede si asta". Pacat de potential...

Rating: 2.5 out of 5 (noroc de intro, ca altfel...)

Shoplifters (2018)

There are many shades of right and wrong... Asta ar fi "Shoplifters" in 8 cuvinte. Si-i cam greu de descris in mai multe. Mai totdeauna Cannes winners mi s-au parut cu prea multe pretentii si tot mai totdeauna am zis ca-s satul de social drama pe big screen, ca ai ocazia sa vezi deja suficienta in everyday life. Na ca am ajuns sa ma contrazic acum, sau suntem la o exceptie care intareste regula.

Un grupulet pestrit de 5 persoane, la varste cam diferite toate, fara legaturi clare de rudenie dar cu apelative de gen, traiesc de pe o zi pe alta in mare din shoplifting, inghesuiti intr-o casuta din Japonia. Mda, nu-i chiar imaginea tipica de tara cu HDI superior unde curge lapte si miere pentru toti. Intr-o seara, grupul se mai mareste cu un membru, o fetita de vreo 5 anisori culeasa de pe un balcon, unde aparent era des incuiata si lasata nemancata de mama nu prea responsabila. Copilul aparent nu prea vrea sa revina la parintii naturali, gasind ceva mai multa caldura in noua familie. Ce avem mai departe e un studiu de caracter destul de dens pe toti membrii grupului si o evolutie a actiunii pe care, as usual, n-as prea vrea s-o divulg...

...dar totusi, ca spoiler, this is not a happy movie. However, it's a very warm one. Destul de amar, dar cald. Cum am zis, complicat de descris mai mult, sau n-am eu cuvinte la mine tura asta. Mi-a mai ramas sa zic doar ca si-n Japonia se pare ca se arunca dintii de lapte peste casa :)

Rating: 4 out of 5