Oscar '09 - Best Movie

Oki, so... am ajuns si la the final Oscar entry pe anu' asta - top movie of the year (din cele nominalizate evident). Bineinteles n-am reusit sa trec prin toate restul categoriilor (de altfel nici nu mi-am propus), dar oricum am scris mult mai mult anul curent pe tema asta fata de anul trecut. Asta s-a datorat in mare masura faptului ca majoritatea categoriilor au avut cam aceleasi filme nominalizate, care cateva filme am reusit sa le vad si care se regasesc si aici. Initial ma gandeam sa evit sa discut prin postarile anterioare orice altceva in afara de topicul categoriei despre un film (mai exact sa nu zic nik de subiect). N-am reusit, evident, altfel nu se mai intelegea nik ( si asa crek au fost cam criptice aberatiile debitate, pentru cine n-a reusit sa vada un film din cele luate in discutie... in cazul in care a avut cineva rabdare sa-mi citeasca blogul :) ). In concluzie, avand in vedere ca in mare am vorbit destul despre filmele care se regasesc la categoria "best movie", nu prea stiu ce sa scriu aici... Subiectul n-o sa-l mai reiau, pentru ca ar fi a treia, sau a patra oara, in unele cazuri... O sa incerc totusi cate un tagline, si... sa vedem ce iese mai departe :) :

• "The Curious Case of Benjamin Button" - sau o privire mai speciala aruncata asupra vietii care curge... dintr-un punct pana in alt punct... in cazul asta de la final spre inceput, dar totusi in acelasi sens cu cel normal... E cel mai nominalizat film, si implicit unul din cei doi favoriti la categoria asta. Revenind insa la film si lasand la o parte ce-i mai putin important = the awards, as putea spune ca pe ideea filmului se putea face ceva totusi ceva mult mai bun. Nu e un film care sa te miste in mod deosebit. Nush.. poate e necesara o anume dispozitie ca sa-l vezi... poate e necesara o anume varsta... n-am idee. Tema e interesanta, chiar foarte interesanta, si lasa loc de mult mai mult decat am receptat eu. Sunt o multime de aspecte care parca raman nedezvoltate suficient. Sunt o serie de aspecte care sunt parca prea accentuate desi nu au o importanta majora. Dar asta e riscul pana la urma intr-un film de genul asta. Si cam aceeasi parere am avut-o si relativ la "Forrest Gump". Ca o comparatie poate hilara: e o salata, o salata care o fi grozava pe de-antregul dar in care nu iese in evidenta gustul unui ingredient anume, fie el dulce, amar, sarat, etc... Ramai cu o impresie poate chiar foarte buna legata de film, dar eu cel putin n-as putea sa zic daca m-a facut sa zambesc la final sau sa ma-ncrunt.


• "The Reader" - sau, intr-o posibila interpretare, ce inseamna a fi.. sau a nu fi.. "om"... e zic eu cel mai deep film nu numai din cele de aici, dar cam din toate filmele produse in 2008 care le-am vazut. Asa cum am zis-o de nush cate ori prin postarile anterioare is subiectiv in aprecieri. Am scris o gramada despre "The Reader" cand am vorbit de scenariu. Nu vad cam ce-as mai putea sa mai spun in plus... E si aici un outsider evident relativ la Oscar. Iar de data asta, in ciuda faptului ca la cam toate categoriile pe unde-a mai fost nominalizat mi-as dori o surpriza si sa-l vad castigator, la cel mai bun film nici eu nu cred ca e cazul. Luat pe ansamblu, e asa cum am zis un film "deep". Un film care se bazeaza in primul rand pe conturarea psihologica, evolutia si schimbarile caracterului unor personaje nu prea are cum sa nu fie "deep". Ma rog.. unii nu vad decat Holocaust in filmul asta dar asta e alta poveste. Totusi, nu e un film de un impact major decat daca il vezi intr-un anume fel, si poate chiar relationandu-l cu diverse situatii din afara povestii expuse. In ciuda multitudinii de interpretari ce i se pot asocia pana la urma, pe de o parte tocmai din cauza acestui subiectivism fara de care nush cum l-as fi apreciat si pe de alta prin faptul ca la capitolul tehnica cinematografica in afara de imagine nu prea exceleaza nicaieri, as merge pe alta varianta pentru cel mai bun film ca preferinta obiectiva (dar nu as fi prea dezamagit nici cu "The Reader"... in cazul unei surprize de proportii :) fata de pronosticurile generale)


• "Frost/Nixon" - sau punctul de "a fi sau a nu fi" pentru Richard Nixon dupa Watergate, e un film care exceleaza in primul rand printr-un rol principal de exceptie. In rest, e un film bun... dar nu e un fim memorabil... in sensul efectiv al cuvantului... probabil, cel putin pentru europeni, sau chiar mai general non US citizens se uita. O sa dau un exemplu similar de acu cred doi.. sau trei ani.. nici nu mai stiu: "Good Night and Good Luck"... la fel, film nominalizat la best movie. Cam cata lume care l-a vazut l-a tinut minte. Eu, in afara faptului ca a fost regizat de Clooney, era tot based on real facts - parca o emisiune de radio, si il avea pe David Strathairn prin distributie altceva nu mai tin minte. Ma rog.. poate nu e chiar asa si la "Frost/Nixon", dar daca nu e chiar asa asta se datoreaza totusi pana la urma notorietatii fostului presedinte si cum am zis rolului lui Frank Langella... sau poate o fi asa.. :) we'll see in a few years...


• "Milk" - sau, pe aceeasi idee ca mai sus.. "to be or not to be" legat de toleranta. E poate mai puternic decat "Frost/Nixon" prin faptul ca desi e vorba de data asta de un politician obscur pana la urma, e prezentata o perioada mai intinsa din viata acestuia, si e loc de o constructie mai detaliata a personajului. In plus, partea de drama e mai profunda, culminand cu finalul tragic si lipsit de sens. Dar, pana la urma, filmul e tot in esalonul 2 de anul asta... si sincer ma gandesc daca n-ar fi mers mai bine un "In Bruges" (despre care tot n-am apucat sa scriu...) in locul "Milk" ca nominalizare pentru best movie...


• "Slumdog Millionaire" - un "City of God" plasat in India, irealist de optimist, dar totusi posibil = "hope giving" in esenta. De ce-i irealist de optimist.. pai... am descris o parte din motiv in intrarea despre scenariu unde am spus ca sunt bucati unde e cam tras de coada. In plus, daca "Benjamin Button" e o poveste fantastica plasata in cadru real, aici e o poveste cu nuanta reala plasata in cadru real = devine mai greu de crezut. De ce-i totusi posibil ? si aici nu e vorba de un cliseu, e vorba de senzatia efectiva care ti-o lasa filmul... = "chiar se poate". Filmul da un raspuns aparent foarte simplu si scurt: "asa a fost scris" = soarta, destinul, kismet.. Sper sa nu aberez prea tare in cele ce urmeaza, dar partea frumoasa e insa ca exista o filozofie (in oarecare masura chiar legata de varianta "kismet" din cele de mai sus, daca nu gresesc...) prin care "ce-i scris" nu-i chiar scris ... :) ci "se scrie" undeva... iar modul in care "se scrie", desi independent de your life ( asta-i soarta nu ? :) ) o mai ia totusi intr-o directie sau alta ca sa puna in balans viata ta, poate cu ce-i scris, poate chiar cu viata altora, si poate... na... poate iar scriu in dodii :)... in fine... Revenind la film... the Oscar cred ca goes here... pentru ca e un film care clar te misca, e de impact destul de puternic, si in plus sub aspect tehnic e ireprosabil, iar eu continui sa insist ca asta chiar conteaza pentru ca arta cinematografica pana la urma nu-i teatru.

Ca ultima idee, de ansamblu, nu pot sa nu observ ceva comun la toate filmele nominalizate aici. Nush cata importanta are dar... avem o biografie fantastica a unei vieti traite in sens invers, avem o biografie a unei vieti marcate de o iubire care curge probabil doar intr-o directie, avem o biografie construita ca o retrospectiva de fapt a unei vieti politice a probabil celui mai controversat presedinte american, avem biografia vietii publice a primului oficial gay intr-una din administratiile importante dintr-un mare oras american si avem biografia unui vagabond indian care reuseste sa gaseasca pana la urma persoana dupa care a fugit timp de aproape douazeci de ani. Cele cinci filme nominalizate la cel mai bun film sunt pana la urma long life stories (poate ceva mai putin "Frost/Nixon", dar in ideea de mai sus, tot aici se incadreaza). cum am zis.. nush cat conteaza.. nush cat de important e...
dar se pare ca ceea ce prefera academia americana de la o vreme, si poate si publicul... trage tot mai tare spre o latura de analiza umana...

Cam atat... In speranta ca n-o dau in bara prea tare cu predictiile, ca sa mai am tupeu sa ma mai arunc si la anul la cateva, desi cum anul asta am batut campii mai mult am sanse mai mari sa dau pe langa :) (om vedea duminica spre luni noapte...), inchei aici cu my own "signature", aproape pe aceeasi idee ca si poate cel mai bun film al anului trecut :-p :

Life is full of unexpected, but nothing happens without a reason...

Oscar '09 - Leading Actor

Avand in vedere ca am scris si anul trecut legat de categoria asta, ca e singura unde am vazut toti actorii in rolurile nominalizate si nu in ultimul rand ca am o pauza de juma de ora de "debugging" a masinii de spalat dupa care urmeaza de vazut daca mai are alergie la apa (= o mai scuipa afara), am decis sa incerc un short entry pe tema lead actor.

The nominees:

• Richard Jenkins - in "The Visitor", in rolul unui profesor universitar singuratic si plictisit, in a doua jumatate a vietii, care intors pentru o conferinta neprevazuta in propriul apartament din New York, nevizitat de ceva vreme, are surpriza de a gasi drept chiriasi un cuplu de imigranti ilegali. Intalnirea, in ciuda faptului ca se termina cam dulce-amar, ii mai aduce ceva culoare in the plain every day life. Richard Jenkins face clar cel mai bun rol in care am avut ocazia sa-l vad, chestie valabila in parte si pentru restul nominalizatilor, dar aici se simte poate ceva mai mult din cauza ca in general e un actor de roluri secundare. In concluzie a fost o surpriza cat se poate de placuta in sine, dar nu cred ca are sanse mari comparativ cu alti doi-trei nominalizati.


• Sean Penn - in "Milk", duce rolul (cum am mai zis si prin alta intrare parca...) primului oficial gay ales intr-o functie importanta administrativa pe plan local intr-o metropola din US = San Francisco. E probabil unul din cele mai bine lucrate roluri ale lui Sean Penn fiind clar printre favoritii la categoria asta. Comparativ l-as lua pe cel din "Mystic River" de acum cativa ani, nu neaparat in ideea ca a fost premiat pentru el, ci ca nivel de transfigurare de la o tipologie de personaj la altul. Pana la momentul curent nu mi s-a parut niciodata ca actor atat de versatil.


• Frank Langella - in "Frost/Nixon" in rolul unui Richard Nixon apasat de Watergate care incearca sa-si refaca imaginea prin intermediul unor interviuri televizate la o scurta perioada dupa demisie. E rolul care mi-a placut cel mai mult dintre toate. Nu stiu cat de bine aduce cu Nixon din realitate (n-am trait in vremea aia), nu stiu cat de bun e rolul comparativ cu cel al lui Hopkins care pana nu demult era (daca nu mai este) cea mai cunoscuta personificare (n-am vazut filmul in cauza), dar stiu ca ce am vazut nu e Frank Langella pe care il stiam din alte roluri, majoritatea secundare. Ori n-am mai prins eu de mult un film cu el (which is very possible), ori intr-adevar transformarea e majora (ca si in cazul de mai sus). In plus filmul e "dus" in mare parte de rolul asta, neavand in rest, in ciuda celorlalte nominalizari despre care am mai vorbit, ceva care sa tina atentia treaza. Din pacate, daca nu se intampla vreo mare surpriza cumva (as vrea s-o vad) nu cred ca are mai mult de a treia sansa.


• Brad Pitt - as "Benjamin Button"... overrated, clar.. :). Da, nu m-am omorat niciodata dupa Brad Pitt (cu exceptia poate a "12 Monkeys"), dar in rolul asta e supraevaluat, mai ales dupa ce-am vazut cam cata parte e intepretare, cata machiaj si cata CGI. End of story.


• Mickey Rourke - in "The Wrestler", joaca rolul unui.. wrestler.. evident.. trecut bine de prima glorie, ba chiar mai exact in prag de colaps total (la propriu - cardiac). Rolul e probabil unul din cele mai bune din cariera.. M-as feri sa zic chiar cel mai bun, pentru ca in urma cu vreo 15-20 de ani au mai fost cateva demne de tinut minte. In plus, e un rol destul de greu. Si de fapt, probabil e cea mai buna parte din tot filmul (impreuna cu Marisa Tomei, da' acolo is subiectiv :-p), care film de altfel nu cred ca e nici pe departe atat de stralucit pe cat o indica scorul de pe IMDb spre exemplu. Mai mult ca paranteza, inca o data, dupa ce l-am vazut, am ajuns sa-mi pun intrebarea cum naiba si din ce motiv e atat de popular wrestlingul in US... Nush, la meciuri de box (heavyweight) ma mai uit si eu din an in paste. Acolo chiar ai un duel, care nu degenereaza, dar o lupta in mare parte regizata nu are nici un farmec, si fiind si extrem de violenta chiar scarbeste. Chestie care o cam face si filmul asta in parte, si poate chiar asta e si intentia uneori... Facand abstractie insa de toate astea, cum am zis, rolul lui Rourke e chiar bun si cred ca o sa mai adauge un premiu la cele luate deja (desi, mai in gluma, mai in serios, nush de cat efort a fost nevoie pentru interpretarea, ca feeling, a unui showman cu viata praf :) ...)

Cam atat la partea de acting, de alte postari pe tema asta (sau pe altele) nu mai am timp. I'll be back soon with the final Oscar entry for this year :).

Oscar '09 - Adapted Screenplay

Am zis de multe ori pe blogul asta ca la un film personal apreciez cel mai mult story-ul, desi poate e una din partile cele mai departate de arta cinematografica. Dar fara un story bun peste care sa fie construit restul filmului, orice imagine, montaj, efecte, etc, s-ar putea sa nu te impiedice sa incepi sa casti de la un punct ( eventual soundul sa te mai trezeasca :) ). Exista doua categorii legate de scenariu: original si adaptat. Cea din urma are un material la baza - roman, nuvela, schita, etc. Am luat-o in discutie pe cea din urma pentru ca in primul rand am reusit sa vad (cu chiu cu vai... la late night hours) toate filmele de aici si in al doilea rand pentru ca se incadreaza cam pe acelasi pattern ca ultimele doua postari in ce priveste parerea relativ la castigatori :). N-o sa ma lungesc foarte tare, pe de o parte din cauza ca pentru a exprima o parere intr-adevar obiectiva la categoria asta ar trebui sa fi avut contact cu materialul pe care e bazat scriptul mai intai (= citit the book spre exemplu) si pe de alta parte pentru ca evident n-am timp (= scriu pe fuga).

Cum am zis, situatia e cam in acelasi ton ca la categoriile trecute. Ca outsideri avem "Doubt" si "The Reader".

Noutatea e "Doubt". Un film scris si regizat de aceeasi persoana - John Patrick Shanley, care e si autor al piesei care sta la baza. Subiectul se invarte in jurul cazului unui preot, suspectat intr-o scoala catolica ca ar face avansuri unui minor. Scenariul, in ciuda partilor bune, are o problema din punctul meu de vedere. Presupun ca are importanta sa in context (e prea evidenta ca sa n-o aiba), nu neg asta, dar pe mine m-a scos din sarite. Sunt multe momente importante in film intrerupte de aspecte minore, care distrag atentia destul de mult cum ar fi de la sunetul strident al unui telefon, pana la o predica din startul filmului, care pe undeva explica de unde pleaca titlul suprapusa cu actiunea de patrulare si atentionare a copiilor neatenti exercitata de maica directoare a scolii mai sus amintite. Daca pentru telefon mai vad un sens pentru bucata asta nu prea... si mai sunt exemple. Alta explicatie decat cresterea tensiunii pe anume momente (caz in care rezultatul lasa de dorit din cauza regiei sau montajului), sau aducerea unui ton de realism la desfasurare (caz in care mijloacele de realizare is din pacate complet cretine si poate nenecesare) nu vad. Dar poate exista alt motiv.. - o analiza mai deep n-am avut timp sa fac in sensul asta'.

(some spoilers ahead) Celalalt outsider e tot "The Reader". Iar nu prea vad sanse sa ia Oscarul nici aici desi tot spre filmul asta ma inclin ca preferinte si in ce priveste scenariul. Reamintesc - foarte pe scurt - ca povestea e legata de, sa-i zicem, efectele unei idile de adolescenta la nu mult timp dupa WW2, asupra vietii unui german, care afla ca prima iubire, la momentul respectiv destul de in varsta fata de el, nu a fost altceva decat gardian SS, vinovata si condamnata ulterior pentru crime de razboi. Inca o data - e pe scurt - n-are sens sa intru in mai multe detalii pentru ca as strica tot farmecul. Avand in vedere ca e bazat pe o carte nu as putea sa afirm sus si tare ca scriptul vrea sa transmita ce am vazut eu ca vrea sa transmita. Totusi am o interpretare proprie a filmului, care din cate am avut timp sa vad in juma de ora pierduta pe boardurile de pe IMDb e cam pierduta (complet) din vedere de majoritatea viewerilor, dar nu de toti. Repet ca filmul m-a pus pe ganduri, cum am scris-o si cand am vorbit de regie... ( destul ca sa stau jumatea aia de ora de mai sus pe IMDb si inc-o jumate de ora sa dau un reply - in mod normal nefiind chiar atat de movie maniac :) ). Legat de motivele -subiective- n-o sa intru in detaliu, fiind totusi, intr-o oarecare masura, far.. from the movie, si nu e sub nici o forma cazul de a le expune aici.. Oricum, ideea e ca rezultatul final in viziunea mea consta in construirea unei antiteze pe tot parcursul filmului, prin intermediul a doua caractere, pe directia "being human" vs. "not being human". Am ajuns la interpretarea asta undeva chiar in timpul filmului, ceea ce in mod normal nu mi se-ntampla, sau daca se-ntampla nu-s constient = abia la final pot sa-mi exprim o idee de ansamblu despre ce-am vazut. Pot sa zic ca in cea mai mare masura s-a datorat 90% scenariului. Mai exact a pornit de la doua replici cheie de undeva din start: "You don't have the power to upset me. You don't matter enough to upset me." ( a doua raspunzand sau mai bine zis confirmandu-mi inca o data ceva, o.. "idee".., in afara contextului filmului... cum am mai zis, si pe masura ce scriu chiar acum, realizez cam cat de subiectiv is :) ). Tot filmul merge mai departe din ce in ce mai mult, in ce priveste unul din personaje pe directia "be human" si il contureaza pe celalalt din ce in ce mai mult pe directia opusa - pana in final. Final care personal mi-a confirmat, poate nu atat de clar ca inceputul, dar suficient ideea prin alta serie de replici cheie intr-un (aparent) complet alt context: "It doesn't matter what I feel. It doesn't matter what I think. The dead are still dead". Eu asa vad.. Probabil suna destul de criptic modul in care bat eu campii aici, dar imi pastrez regula nescrisa sa nu zic destul din story-ul unui film ca sa nu mai fie nevoie sa fie vazut. Mai mult decat am subliniat ideea nu prea am timp s-o fac si nu prea vad cum fara sa spun mai mult din story decat am zis deja. Inchei deci, pe moment aici cu "The Reader" but I'll be back a bit later, cu o concluzie...

"Frost/Nixon" e cam in postura in care se afla "The Dark Knight" in intrarea trecuta. Nu pot totusi sa zic ca nu prea vad ce cauta aici dar nu vad motiv de a fi considerat a fi printre favoriti. Scenariul e bazat pe o piesa si din cate am auzit, rezultatul a iesit mai bine decat piesa, multe pareri fiind ca se preteaza mult mai bine la film. Probabil, nu zic nu... Poate asta o fi motivul, ca adaptarea a crescut intr-adevar valoarea materialului. Scriptul e ok, descrie destul de bine un Richard Nixon dupa Watergate, intr-o postura care uneori tinde mai mult spre victima, sau cel putin care inspira mila, decat spre vinovat, dar nu stiu daca s-ar putea zice ca e la nivelul celorlalte.

"The Curious Case of Benjamin Button" are scenariul semnat de Eric Roth, inspirat dintr-un short story de F. Scott Fitzgerald. N-o sa zabovesc prea mult aici... Scenariul e bun. Nu prea e genul meu = nu m-a impresionat prea tare dar e bun. Are insa o problema. Si aici ma incadrez si eu in aceeasi categorie cu multe alte persoane : "seen that before". Unde ? In "Forrest Gump" - acelasi scenarist. Da, ok.. "nu-i acelasi lucru" cum zic altii... aici e viata unui om de la coada la cap dar totusi de la cap la coada :). Tot one whole long life story e... si sunt destule elemente comune. In fine... ca sa inchei... si filmul curent e printre favoriti.. dar Oscarul pentru adapted script cred ca pana la urma ajunge tot la ...

"Slumdog Millionaire" - unde scenariul din cate am auzit a suferit destule si diverse transformari de la nuvela de unde a plecat. O sa evit sa folosesc superlative ca data trecuta :) pentru ca nu e cazul. Oricum, e un scenariu bun spre foarte bun, care probabil isi merita Oscarul daca il ia (oricum mai mult decat "Frost/Nixon", "Benjamin Button" sau "Doubt"). Are insa cel putin o problema... dar problema poate nu vine din script, poate vine din story-ul de baza... N-am vorbit pana acum prea mult despre film. E povestea vietii unui orfan din Mumbai din India, vagabond de la o varsta frageda, spusa undeva pe la douazeci si ceva de ani prin intermediul intrebarilor de cultura generala din cadrul emisiunii "Who Wants to be a Millionaire ?" la care ajunge sa participe (don't get it ? - see the movie :) merita). Problema e ca intrebarile, de fapt mai mult ultima, is cam departe de realism in ce priveste nivelul de dificultate la care ar trebui sa fie. In mod normal un film e un film, si chestii de genul asta is tolerabile... dar cu riscul unui spoiler o intrebare finala la un concurs de genul asta sa fie cine e al t
reilea muschetar din "Athos, Porthos si ..." mi se pare cam prea trasa de coada... mai ales relativ la intrebarile de inainte. Acum.. cum am zis... poate problema vine din story-ul de baza.. si avand in vedere importanta momentului respectiv poate scriptul nu si-a permis s-o schimbe, ( desi cred ca era posibil.. cu ceva efort = schimbat un pic povestea, care nu-i prea lunga, din viata personajului principal legata de intrebare, fara a diminua impactul asupra spectatorilor cu ceva totally unknown si fara prea mult simbolism cum ar fi fost o alta intrebare de prin istoria sportului indian ) . Anyway... cum ziceam un film e un film... si in plus... filmul curent pleaca de la ideea "asa a fost scris"... cu un sens pana la urma, pe ansamblu de aproape incredibil dar posibil, deci.. e ok :)

Revenind pentru concluzie tot la "The Reader", in urma surfingului rapid pe IMDb, pot spune ca majoritatea (nu totalitatea) postarilor dintr-un board se invart in jurul Holocaustului, nazismului, etc. Imi sustin in continuare parerea ca filmul nu le foloseste decat pe post de context pentru o interpretare, care poate fi cea data de mine sau alta. Inca o data, cum se observa de altfel si din replicile care le-am citat undeva mai sus cand am vorbit de film, interpretarea tine de script in cea mai mare parte. Unde vreau sa ajung intr-un final.. cum am mai scris si prin alte parti, un script bun nu da o interpretare chiar pe tava, sau n-o da deloc uneori, lasand insa deschisa posibilitatea privitorului sa extraga una, iar cu cat e mai adanca sau cu cat aceasta posibilitate lasa mai mult loc de variatie, din punctul meu de vedere, scriptul este mai bun. Cu asta.. cred ca am scris deja prea mult :), so... back next time...

Oscar '09 - Cinematography

Daca undeva in finalul intrarii despre montaj spuneam ceva de genul ca s-ar putea sintetiza la modul cum e spusa o poveste vizual, prin a povesti intelegand a pune cap la cap capitolele, as putea zice acelasi lucru si aici, adica imaginea e tot modul cum e spusa o poveste vizual dar prin prisma continutului capitolelor. Imaginea e probabil cel mai important aspect din punct de vedere vizual din cadrul unui film, si cred ca pe undeva intr-o intrare mai veche am riscat o afirmatie ca ar reprezenta chiar esenta unui film ca arta vizuala. Aici intra tot ce tine de cadraj, filtre, unghiuri si moduri de filmare, etc, samd. Daca ajungi sa spui despre un film cat de pictural, viu, sau spalacit, sec arata, la imagine te referi.

Nu stiu cat de necesara era toata introducerea asta, sau cat de utila/la obiect/importanta, da' m-am simtit dator s-o fac avand in vedere ca anul trecut am sarit peste imagine in intrarile Oscar related. Revenind la nominalizarile de anul curent, ca si in intrarea trecuta, iar am un outsider ca preferat (guess who) si iar vad destul de clar cam pe unde va ateriza Oscarul (guess where). Sa vedem...

Ca outsideri, daca tot am folosit termenul mai sus, ar fi "Changeling" si "The Reader".

Imaginea la "Changeling" e semnata Tom Stern. In general un regizor lucreaza de obicei pe cat posibil, cel putin de la un punct al carierei cu acelasi director de imagine, pentru ca partea asta e strans legata de feelingul/amprenta unui film. Asa se intampla si aici, Tom Stern fiind responsabil cu partea de imagine pe filmele lui Clint Eastwood cam de prin 2000 incoace ("Mystic River", "Million Dollar Baby", etc). Filmul in sine e o productie nu foarte digerabila, in sensul ca e real facts based, si prezinta o poveste aproape incredibila din Los Angeles de la inceput de secol XX. Ca main line e vorba de "gasirea si livarea" unui copil disparut de catre politia locala catre mama acestuia.. cu o mica problema.. wrong kid. In ciuda finalului... oarecum.. mai luminos, filmul iti lasa o impresie de realitate neagra, dura si rea, the main idea de mai sus fiind doar o mica parte dintr-un context care variaza de la stupefiant la lugubru. Imaginea sustine bine per ansamblu tot filmul. Nush daca as putea remarca ceva anume, dar mi-au ramas in memorie tonul destul de dark si filtrele folosite in sensul asta... totusi nu cred ca e ceva extraordinar.

Ca preferinta personala la categoria asta am "The Reader" by Chris Menges & Roger Deakins - probabil cei mai titrati dintre cei nominalizati aici. Menges a semnat imaginea printre altele la "Killing Fields" si "The Mission" iar Deakins e daca nu ma-nsel la a saptea sau a opta nominalizare la Oscar. However... pana la "The Reader" nu m-a dat pe spate ca sa zic asa nici un film cu Roger Deakins trecut la imagine in lista de credits, ba chiar din contra, anul trecut pentru "No Country for Old Men" mi s-au parut complet aiurea aprecierile la capitolu' asta (crek am scris ceva pe blog in sensul asta si la vremea aia). "There Will Be Blood" care a luat si Oscarul a fost net superior. Revenind.. in imaginea din "The Reader" sunt o serie de scene care fie prin cadraj, fie prin constructie, fie efectiv prin tonalitate sunt bazate pe contrast... poate nu chiar atat de evidente. Avand in vedere, ca pe undeva pe la mijlocul filmului imi creasem deja o interpretare (poate destul de proprie... sau nu...) relativ la cam ce vrea sa transmita = o constructie in antiteza a doua caractere (again, I'll be back with more... cand o sa vb de scenariu), mi-a sarit in ochi modul de filmare pe anumite bucati ( sau poate "am vazut" ceea ce doream eu sa vad... :) ). Oricum, concluzia e pana la urma... ca din punctul meu de vedere si pe directia pe care-l vad eu... imaginea aici sustine cel mai bine dintre toate nominalizarile ideea transmisa de film. Din pacate, nu stiu sa fi luat vreun premiu pana acum.. + am auzit pareri cum ca ar fi inferioara imaginii de Roger Deakins din alte doua filme de anul asta = "Doubt", "Revolutionary Road" (care insa n-au fost nominalizate la Oscar..). Anyway, hope for a surprise here...

Imaginea din "The Curious Case of Benjamin Button" e semnata de Claudio Miranda, nume care sincer nu-mi zice nimic. S-a bucurat de ceva aprecieri, deci ca sanse la Oscar presupun ca ceva ceva ar fi... desi... nush.. Mi se pare mult prea filtrata... si prea spre sepia in unele parti.. desi poate se potriveste cu tonul filmului in bucatile respective... Mai mult, nu prea am ce comenta.

Daca in cazul de mai sus nu pot sa zic ca n-are chiar ce cauta aici, ma depaseste sincer nivelul de apreciere de care se bucura imaginea din "The Dark Knight" si plasata ca una din favorite la categoria asta de mai multe surse (+ ca a luat deja ceva premii).... For God sake... crek e o confuzie aici MARE cu partea de VFX ... nu-i acelasi lucru totusi. In primul rand, imaginea din "Batman Begins" mi s-a parut mai buna si n-a luat Oscarul (poate cam singura parte la care "Batman Begins" mi s-a parut mai bun ca "The Dark Knight"). In al doilea rand, imaginea din "The Prestige", probabil e cel mai sus in topul filmelor la care a lucrat Wally Pfister (the man with the camera) pana acum - si chiar ma asteptam sa castige in anul ala, dar a fost preferat "Pan's Labyrinth" (care tot mai bine la VFX sta). Deci sincer, nu cred.. si sper sa am dreptate, ca "The Dark Knight" ar avea sanse mai mari fata de alte nominalizari de anul curent.. imaginea nu e slaba.. dar.. e cam sub restul.. poate la acelasi nivel cu "The Changeling", asa o vad eu.

"Slumdog Millionaire" cu imagine de Anthony Dod Mantle (alt nume de care n-am auzit pana acum) e clar favorit anul asta. N-am absolut nici o obiectie (la preferinta legata de "The Reader" sunt, ca si data trecuta, destul de subiectiv..). E o imagine superba. In primul rand e foarte variata. Sunt o gramada de filtre, o gramada de unghiuri, planuri diverse, are si kinetic camera ( cine a mai citit din ce-am mai scris de-a lungul timpului probabil stie ca ma enerveaza - dar aici e ok :) ). Sunt cateva cadre care mi-au ramas in minte (si cum am zis si acu vreo doua postari asta e si din cauza montajului): un cadru cu o fetita in secventele cu luptele de strada din start, primul cadru cu Latika in ploaie din partea de inceput a filmului, planurile apropiate din studioul "Want to be a Millonaire" cu Jamal si prezentatorul emisiunii, si altele.. ma rog.. nu stiu.. poate nu e relevant.. dar in momentul in care la juma de luna, o luna, un an, doi, trei, cu cat mai mult, dupa ce-ai vazut un film tii minte un cadru, cred ca inseamna ca directorul de imagine si-a atins scopul. In concluzie, as prefera, in continuare, ca "The Reader" sa ia statueta, dar daca ajunge la "Slumdog Millionaire" n-am nici o problema la cat de fair si pe merit s-ar acorda :) .

Oscar '09 - Directing

Am evitat anul trecut sa trec prin categoria regie. Asta pentru ca in general mi-e destul de greu sa apreciez cat de bine e coordonat un film si in special sa fac o diferenta clara intre partea asta si rezultatul final ca un intreg - care e evaluat ca best movie of the year. Probabil - cu accent pe probabil - rolul principal al unui regizor pana la urma e coordonarea on the set = a actorilor, camera, etc, dar nu se rezuma doar la asta ci merge totusi si pana la implicare in alte aspecte, plecand de la montajul final cum ziceam si data trecuta si pana chiar la detalii tehnice like VFX or others. Ca o sinteza, e pana la urma capacitatea de a imprima un anume feeling intregii productii (care in cazul unei regii proaste nu exista).

In ce ma priveste cum ziceam nu prea fac o separare intre cat de bine reuseste un film sa transmita o anume idee (legata de feelingul de mai sus) si cat de puternic e in sine ca film ( nu, nu-i totdeauna acelasi lucru :) desi in general cum am zis, in ce ma priveste se suprapun destul de mult). Anul asta insa sa zicem ca din pdv regie, atat in ce-i legat de partea asta - de idee transmisa, cat si efectiv jocul actorilor pe ansamblu = coordonarea on the set, le vad in alta parte decat la cel mai bun film per ansamblu. In concluzie si entry-ul curent.

O sa incep cu ce nu cred ca o sa aiba succes la categoria asta: "Milk" si "Frost/Nixon", respectiv Gus van Sant si Ron Howard. Ambele sunt filme biografice bazate pe real facts. Ambele sunt filme bune, dar mie personal nu mi s-au parut a avea vreun mesaj extrem de puternic + "Milk" mi se pare mai jos din pdv regie ca "Frost/Nixon", iar "Frost/Nixon" e departe de "A Beautiful Mind" (alta biografie) pentru care Ron Howard lua Oscarul pentru regie in 2001.

Multa lume zice despre "The Curious Case of Benjamin Button" ca ar fi cel mai bun film din cariera lui David Fincher. Personal cred ca "Fight Club" e mai sus, nu cu mult, dar mai sus - si in special ca regie, dar nu exclud ca Oscarul sa aterizeze aici (desi cred ca daca se intampla asta e mai mult politically correct = regizor american, trecut cu vederea de academie de multe ori pana acu, decat efectiv legat de valoarea filmului la capitolul asta)

Intre "Slumdog Millionaire" si "The Reader" mi-a fost destul de greu sa ma decid ce prefer. "Slumdog Millionaire" regizat de Danny Boyle e indiscutabil, privind obiectiv, unul din cele mai bune (si mai powerful) filme a anului trecut. In plus, acu' aproximativ un an cand scriam despre un thriller sf "Sunshine" remarcam o evolutie la Danny Boyle, cel putin prin prisma preferintelor mele, de la "The Beach" care a fost mediocru, la "28 Days Later" si "Sunshine" care au fost cam la fel de bune, cu un mic plus pe partea de regie poate pentru ultimul. "Slumdog Millionaire" e iar un pas inainte, si sincer cele mai mari sanse pentru Oscar aici le dau (poate ar trebui mentionata totusi si Loveleen Tandan pe post de co-director from India ceea ce academia americana se para sa fi uitat). Dar cu toate astea...

(some spoilers ahead) "The Reader" by Stephen Daldry, probabil vazut ca outsider complet la capitolul regie a fost filmul care nush cum sa zic... m-a lovit cel mai tare... din pdv relatii interumane... sau poate mai exact, prin prisma diferentei intre a fi uman si a nu fi uman (I know it may sound weird... the classic phrase: see the movie to get it :) ). E un film al carui subiect pe scurt, se concentreaza pe implicatiile unei prime idile din adolescenta unui tanar german pe parcursul vietii acestuia, afland ca prima sa iubire, mai in varsta, undeva la vreo 10 ani sau mai mult dupa razboi nu a fost altceva decat gardian SS in timpul Holocaustului, responsabila de moartea a cateva sute de oameni. O sa reiau discutia cred/sper la o categorie de scenariu (unde iar nu prea as fi vrut sa comentez). Sunt subiectiv insa... Oricum, e filmul care a reusit sa ma puna cel mai mult pe ganduri, si plecand din start, pana in final sa contureze un mesaj si o idee destul de clara. Atat de clara (si atat de pus pe ganduri) incat am pierdut cred juma de ora sau mai bine sa dau un reply pe IMDb (chestie care o fac crek o data de doua ori pe an, si niciodata la dimensiunea unui ecran de text), cuiva care nu vedea decat relatia cu Holocaustul din tot filmul desi asta nu-i altceva decat un context pana la urma... cel putin asa il vad eu... As prefera ca Oscarul de regie sa ajunga aici (ceea ce nu cred, si oricum daca tot veni vorba, asta e tot un context de dragul discutiei :) neavand prea mare importanta in sine). Asta in special prin prisma mesajului transmis cat si a modului cum e coordonata toata pelicula.. desi inca o data, sunt cam subiectiv = am o interpretare proprie a filmului... dar poate pana la urma o regie buna asta inseamna... sa-ti dea posibilitatea sa extragi tu un mesaj poate nu atat de evident la suprafata din tot filmul...