duminică, 11 iulie 2010
Mr. Nobody (2009)
Cum is prea obosit ca sa ma lungesc iar, ma gandeam sa dau titlul, trailerul si sa scriu ca intrare "watch it" si atata. However :) ...
Daca ar fi sa existe in dictionar o definitie la termenul de "blue movie" vis-a-vis de starea de spirit care ti-ar fi creata de un film, probabil "Mr. Nobody" ar fi un candidat perfect pentru exemplificare. E vorba de o coproductie belgiano-canadiana in principal, care nici nush pe unde s-ar putea integra exact ca gen. Ce da IMDb-ul e destul de aproape de adevar - Drama/Romance/SF. Pe scurt, filmul urmareste viata posibila in diverse variante a unui tip numit Nemo Nobody, ce aparent e undeva intr-un viitor ultimul om pe moarte, in conditiile unei modalitati ce pentru ceilalti aparent permite transferul/pastrarea informatiilor din creier prin telemorizare (prea multe detalii nu se dau - dar ca usor off topic exista un concept la momentul curent ce se cheama "mind uploading", Google it, ar fi pe aproape ca idee).
Nu stiu daca se poate zice ca filmul e greu de urmarit. E poate insa destul de greu de inteles. Sau mai degraba ar putea fi interpretat in multe moduri, pentru ca finalul da totusi o cheie pentru vietile paralele amintite de personajul principal. In esenta, e o poveste (de romance in mare parte) impartita in cam trei directii pe fondul ideii ca "life is a tree of choices". In toata amestecatura intre cele nush cate variante de "what happened" se strecoara insa o idee destul de interesanta, daca esti atent in ce priveste cursul timpului. Nu stiu daca e neaparat originala, dar oricum abordarea e un pic mai altfel. Ca sa nu mai bat campii - o bucata de scenariu crek ar fi mai indicata ca explicatie pentru fondul ideii:
" What was there before the Big Bang?
Well, you see, there was no before because before the Big Bang, time did not exist.
Time is a result of the expansion of Universe itself, but what will happen when the Universe has finished expanding and the movement is reversed?
What will be the nature of time?
If String Theory is correct, the Universe possesses nine spatial dimensions, and one temporal dimension.
Now we can imagine that in the beginning, all the dimensions were twisted together and during the Big Bang, three spatial dimensions, the ones that we know as height, width and depth, and one temporal dimension, what we know as time, were deployed.
The other six remained miniscule, wound up together.
Now, if we live in a Universe of wound dimensions, how do we distinguish
between illusion and reality?
Time, as we know it, is a dimension we experience only in one direction.
But what if one of the additional dimensions wasn't spatial, but temporal?
If you mix the mashed potatoes and sauce, you can't separate them later.
It's forever.
The smoke comes out of Daddy's cigarette, but it never goes back in.
We cannot go back.
That's why it's hard to choose.
You have to make the right choice.
As long as you don't choose, everything remains possible. "
Ultima idee ... atat timp cat nu faci o alegere, totul ramane posibil ... e si taglineul filmului de altfel. Ca sa fiu sincer pe mine m-a atins destul de deep, avand in vedere ca am multe puncte de decizie in cati ani am pe care as vrea sa le schimb. Deci ce pot sa zic .. partial adevarat ... numai ca nu si posibil totdeauna .. si nu neaparat o idee buna .. because lipsa de alegere pana la urma e tot o alegere.
Asta e ce da filmul explicit. Ce nu da filmul chiar explicit e contradictia la partea de mijloc din tot ce-i mai sus. Mai exact, daca s-ar putea merge cumva inapoi ? Daca nu cumva "the butterfly effect" ar putea merge si invers ? = daca acum am o tornada in America, un fluture "o sa" dea din aripi in Africa acum o saptamana ? :) Filmul pleaca pe ideea ca axa timpului posibil s-ar inversa in momentul in care Universul ar inceta expansiunea si ar incepe sa se restranga. Mie-mi place sa cred ca ar fi posibil si altfel :) macar la nivelul unui semnal aici care sa plece inapoi. In fine ...
Nu mai scriu prea mult pentru ca nu prea mai am chef... Filmul e lucrat foarte fain si ca imagine si ca sunet, fiind de altfel in aparenta si de buget relativ marisor (dar folosit cu cap). Asta chiar merita. Si ideea de mai sus merita. Totusi ... cred ca e unul din cele mai deprimante filme care le-am vazut ... dar foarte posibil doar for me ... nush cum l-am nimerit :))
Rating: 4 out of 5
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu