Oscar 2012 - Directing

Cum ziceam data trecuta, nu mai am timp sa zabovesc pe la alte categorii (si de fapt nici sa-mi completez seria de filme vazute ca sa pot sa arunc o parere vis-a-vis de toti nominalizatii), asa ca sar direct la regie.

"Midnight in Paris" - Woody Allen - o sa fiu franc (no pun intended): zero sanse. Filmul e ok, avem un pic de original ca idee cu partea de fantastic integrata, dar asta tine de story & script. Script care are totusi dialogurile si tipurile de personaje tipice marca Woody Allen, iar regia pune capac. Cred ca in ce priveste stilul e cel mai constant regizor consacrat la ora curenta. Daca n-as sti de cine e filmul nu mi-ar lua mai mult de 10 minute sa ghicesc. Si chiar daca nu pot sa zic ca rezultatul e rau, chiar watchable, mie de la film la film cam incepe sa-mi para supa reincalzita.



"The Artist" - Michel Hazanavicius - e pe lista de favoriti anul asta, si pentru un pronostic mai exact m-as risca sa zic ca are cele mai mari sanse la regie (unde concurenta se rezuma la cam trei din cinci). Din toti nominalizatii senzatia care o am e ca omul asta a fost cel mai implicat efectiv in productie (si asta fara sa punem ca e nominalizat si pentru montaj). Dar, daca as fi pus sa caracterizez cat mai sintetic o apreciere pentru regie, as sari peste ce presupune activitatea in sine efectiv si as lua-o din alta perspectiva: cum ajungi tu in final ca spectator sa simti ce ti s-a transmis - de la cat de original ti s-a parut filmul in toate aspectele pana la cat de tare te-a izbit ca emotie (si mai in rezumat: "the feeling you get"). Daca pentru ultima parte as avea alta preferinta trebuie sa recunosc totusi meritele pe ansamblu (si cum am zis la inceput si sansele mari).



"The Tree of Life" - Terrence Malick - e probabil principala amenintare la regie pentru "The Artist". Malick e un tip care pana de curand facea cate un film o data la nush cati ani (vreo 5 din '70 incoace daca nu le-ncurc, acum avand insa se pare in plan tentative de aproape dublare a CV-ului la cate am auzit ca ar avea/urma sa intre in productie). Probabil mai mult sau mai putin din cauza asta a cam ajuns sa aiba un statut (pastrand proportiile) comparabil cu cel avut de Kubrick in ultima parte a vietii. Si cu riscul sa fiu rau, prin asta ma refer in special la ideea de regizor "de fite" - in sensul de asteptare cu limba scoasa a criticii si nu numai pentru urmatorul film, cu replica de lauda pregatita inainte de a vedea primul minut. Ca sa nu fiu totusi prea rau, starea asta e intretinuta totusi si de valoarea productiilor, care desi destul de overrated zic eu, nu-s chiar de aruncat direct la cos. Din cat am apucat sa vad de el - "Badlands" care abia mi-l aduc aminte, inceputul la "The Thin Red Line" (de vreo 3 ori si m-am lasat pagubas), "The New World" (la care am adormit) si "The Tree of Life" - pot zice ca ultimul intr-adevar isi merita macar partial doza de apreciere. O sa aman o discutie mai ampla pentru tura viitoare, dar ca regie - expect something a bit different (fata de restul si partial si de ale lui mai vechi). Parca e totusi un pic prea haotic - arata prea mult a experiment/improvizatie ca mod de lucru din ce transpare din film ca sa cred ca poate sa sufle Oscarul de la "The Artist". Dar nominalizarea e meritata.



"The Descendants" - Alexander Payne - e al doilea de la coada ca probabilitate de Oscar zic eu, dar as vrea tare tare mult sa ma insel. Cand am scris despre "The Descendants" am facut o comparatie a lui Alexander Payne de genul "a better Woody Allen" fara sa ma gandesc ca o sa ajunga amandoi nominalizati aici. Imi pastrez parerea. Poate oi fi subiectiv, dar ce reuseste omul asta e un mix de comic cu drama care ca feeling prinde enorm cel putin in ce ma priveste (daca ar fi sa fac un top de comedii "Sideways" are sanse pe undeva prin primele 3, "The Descendants" un pic mai jos totusi). Si dupa cum tin minte ca am mai scris, si dupa cum si declara mai jos, e probabil unul din putinii regizori care exploateaza locatia la maxim - poti "simti locul" (ca o fi, ca n-o fi la modul cum e prezentat in film asta e alta treaba ... dar dupa 15-20 de minute iti devine familiar, ceea ce nu pot zice de Parisul din prima intrare). Iar asta contribuie mult la ce consider eu cel mai important intr-un film = sa te scoata pentru doua ceasuri din "your daily life".



"Hugo" - Martin Scorsese - e pe undeva la mijloc anul asta, dar nu m-ar mira sa avem o surpriza de aici ( cel putin nu atat de mult cat aia de mai sus care mi-o doresc :) ). Daca ar fi sa fac un top personal cred ca l-as pune insa la coada. Mi se pare cel mai plin de gauri film al lui Scorsese (acting, script, si altele) si in acelasi timp si cel mai "Hollywoodish" (oare de ce nu ma mira caruta de aprecieri de la James Cameron). Din fericire pentru rezultat is suplinite de partea tehnica. Daca dai la o parte de exemplu production designul & the set decoration (care le tot laud, da' astea is the main stuff acolo, n-am ce face), gandeste-te cam cu ce mai ramai... So ...



Next time I'll wrap it up - best movie.