duminică, 12 februarie 2012
Oscar 2012 - Film Score
Asta e alta categorie unde a trebuit sa ma uit de doua ori ca sa fiu sigur ca nu vad aiurea ce avem pe lista. Chestia e ca asa rezultatul e chiar mai usor de intuit fiind deja oricum destul de previzibil chiar dinainte de nominalizari. Si culmea e ca parca pentru sustinere avem trei soundtrackuri din cinci anul asta care au mai mult sau mai putin "aer" de Franta de prima jumatate de secol XX (= pasaje de acordeon & stuff like that). So, ghici ciuperca la cine ma refer ca favorit ... Well, poate ca nu-i asa de clar :) Concluzie: hai sa trec totusi prin intrari desi n-are foarte mult sens sa ma lungesc excesiv in ce urmeaza, tot ce sper e ca materialul audio sa reziste o oarecare perioada pe YouTube ...
"The Adventures of Tintin" e prima surpriza. Mai ales ca productia lui Spielberg a fost exclusa de la "best animation". Ca sa fiu sincer a fost un an slabut pentru zona asta (si nu numai) iar asteptarile mele in ce priveste titlul asta erau un pic mai mari decat o povestioara a la un Indiana Jones simplificat si compresat parca special pentru un target de sub 10 ani (na .. poate o fi faptul ca am inghetat intr-o sala de cinema drept cauza reala pentru dezamagire ...). Totusi parca pentru mine, e totusi mai binevenita aici decat cealalta nominalizare a lui John Williams (sau hai s-o zic pe sleau: mai originala)
"The Artist" cu muzica de Ludovic Bource e clar castigator aici. Lasand statistica la o parte = Glob + alte premii, e probabil singurul soundtrack de anul asta care se face efectiv auzit cand vezi filmul, evident si din motiv ca filmul e mut. O fi o chestie de gust, dar in general prefer un soundtrack care se face simtit (= Zimmer, Mansel, Morricone ar fi cateva exemple) si nu doar care se pliaza ok cu actiunea de pe ecran suficient ca sa nu sesizezi ca ai perioade de tacere (a la anii '60-'70). De aici vine probabil si meritul principal in score-ul de fata = suplimenteaza intr-un mod decent (nu pot sa zic ca am fost teribil de impresionat) "the silence". Si are cred si ceva mai multa personalitate decat restul. In rest .. mai mult despre "The Artist" la alte categorii, ca e loc suficient.
"Hugo" e ultimul din seria de trei cu aer frantuzesc (care vine normal avand in vedere locatia de desfasurare). Daca ar fi sa fac un clasament probabil Howard Shore ar fi principalul candidat la Oscarul pentru compozitie, dupa cel de mai sus. Dar ca sanse e totusi destul de departe asa ca sa nu mai zabovim prea mult aici ...
"Tinker, Taylor, Soldier, Spy" cu muzica de Alberto Iglesias e a doua surpriza de la categoria asta. Si cea care imi da ocazia sa fac un pic de off-topic si sa zic vreo doua cuvinte despre film ca nu stiu cand mai apuc. Era primul pe lista de "must see" pentru mine in primavara lui 2012, si probabil de asta am fost cam dezamagit de ce am primit. E un spy thriller plasat undeva in anii '60-'70 cred (posibil sa fie si o data exacta pe acolo, nu mai tin minte) ca subiect principal avand reintoarcerea la datorie a unui agent al serviciului de contrainformatii britanic cu misiunea secreta de a descoperi o "cartita" sovietica infiltrata la nivel de top in ierarhia de conducere. Problema principala a filmului e amestecatura de flashbackuri montata destul de prost (in ciuda faptului ca BAFTA a aruncat o nominalizare si aici ... deh, it's an UK movie) care nu face nici un serviciu stilului narativ a lui John le Carre (acceasi "boala" a avut-o si "The Russia House" cu Sean Connery & Michelle Pfeiffer long ago). Soundtrackul insa e ok, desi vis-a-vis de ce ziceam mai sus nu se prea simte si cam indeamna la somn pe ici pe colo (nota: bucata de mai jos e alerta comparativ cu restul). Dar din nou .. tre' sa zic de John le Carre, si pentru cine a mai vazut ceva ce tine de respectivul ("The Spy Who Came in from the Cold", "The Constant Gardener", etc) ar putea probabil sa confirme ca nu e nimic mai potrivit decat un ton melancolic, lent, cu mici suisuri pe ici pe colo, rece pe bucatele, dar cald pe ansamblu. Ce lipseste insa e o tema suficient de strong ca sa o tii minte...
"War Horse" aduce a doua nominalizare de anul asta (si una oarecum previzibila avand in vedere lipsa de contracandidati) a lui John Williams. Eu am o problema (care poate o fi mai mult de gust, nu stiu ...) in ce priveste muzica compusa de omul asta. Nu pot sa contest caracterul filmic al coloanei sonore, valabil in general, nu doar pentru "War Horse". Dar ori a compus prea mult, ori a reciclat prea mult din ce a compus, incat imi e greu sa ii pot asculta un soundtrack cap-coada fara sa ma plictisesc (exceptia ramane "Star Wars" si in special "The Phantom Menace"). Si din pacate cam e cazul si aici. Cum ziceam "Tintin" parca imi suna mai bine.
In final o sa-mi permit anul asta sa fac ceva ce n-am mai facut pana acuma = sa ma revolt vis-a-vis de o absenta - Cliff Martinez pentru "Drive". Da, stiu ca in "Drive" ce e mai pregnant pe OST e partea de songs si da, stiu ca ideea la o evaluare nu e atat cum iti suna tie soundtrackul cand il asculti separat in casti ci cum se imbina cu partea filmica. Am notat astea, iar verdictul e ca tot era clar macar de nominalizat, mai ales comparativ cu ce a ajuns pe lista de mai sus anul asta ....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu