Fright Night (2011)

Probabil cea mai proasta idee pentru un blog de film e sa scrii despre ceva ce a iesit pe ecrane cu jumatate pana la un an in urma. Deci nici "fresh", nici destul de vechi ca sa trezeasca un interes cuiva care n-a prins titlul sau vrea sa-si aduca aminte ce-a vazut acu' nspe ani. Dar cum de cand am pornit blogul asta chiar ma dau peste cap pentru popularizare (cu "" in caz ca nu-i clar) am sa incalc iar regula asta de "marketing" cu "Fright Night" - the remake.

Povestea pe scurt e ceva de genul: intr-o suburbie linistita, langa casa unui tanar liceean, Charlie, care locuieste cu mama divortata (sau parasita de sot ca nu e foarte clar) se muta un nou vecin: Jerry .. the vampire. Iar tensiunile incep sa creasca, intai cand Charlie afla de calitatile supranaturale ale noului concetatean si evident si mai mult cand Jerry afla ca imaginea sa de individ normal nu mai e asa normala pentru vecinul lui. Ce avem mai departe (si chiar si pana aici) variaza in functie de versiunea filmului. Tot ce mai zic despre subiect ca sa nu incep cu spoilere este ca in mare linia actiunii si personajele principale is pastrate in ambele variante.

Originalul e o comedie usurica cu vampiri (sau mai bine zis unul) din '85 care dupa mine ar cam intra la filme de serie B. Efecte care azi cel putin ar parea extrem de hilare, interpretare total nememorabila (poate cu exceptia lui Chris Sarandon ca titular cu colti), poveste simplista, etc. Si evident o atmosfera de so '80s caracteristica la cam toate horrorurile mai mult sau mai putin light din anii respectivi. Ceea ce nu e un lucru rau (mai ales daca ai tendinte nostalgice). Dar, comparat de exemplu cu primul "Nightmare on Elm Street" din '84 viteza de imbatranire a lui "Fright Night" e mult mai rapida. Toate astea m-au facut sa privesc cu o mare lipsa de incredere ideea de remake dupa asa ceva. Dar ...

Surpriza. In primul rand, spre deosebire de alte incercari de resuscitare pentru serii mai solide (una amintita mai sus, alta "Friday the 13-th", sau chiar "Halloween" care totusi ar fi putut iesi decent daca nu exagera atat cu violenta), "Fright Night" vine in primul rand cu un story mult mai elaborat decat originalul (nu il salveaza total dar e mai mult decat decent). Ca idee, efectiv am avut senzatia de cateva ori ca e prea aproape de final, si nu stiam cu ce-o sa mai umple spatiul ramas. Extensiile de story si partea de comic ceva mai scazuta in intensitate - dar prezenta fix unde trebuie - rezulta in loc de o light vampire comedy mai mult intr-un light vampire thriller. Si rezultatul zic eu e mult mai bun. Pentru ca vine la pachet si cu o constructie a personajelor cu mult mai multa adancime fata de original, care face povestea mai credibila ca sa zic asa (in sensul ca n-ai senzatia ca filmul se ia pe sine la misto la fiecare faza). Si asta ma duce la cel de-al doilea aspect de luat in seama ...

Distributia. Am zis mai sus ca nu mai dau spoilere legate de subiect, dar pot sa spun ca toata actiunea e construita pe interactiunea intre sase personaje. Jerry, Charlie, prietena lui Charlie, mama lui Charlie, Evil Ed - un amic al lui Charlie si Peter Vincent - un "vanator de vampiri" cu show televizat pe tema asta. Ma rog, ar mai fi si o vecina a lui Charlie in varianta 2011 sau un "vampire sidekick" in varianta '85 ca personaj secundar - deci per total cam 7 actori in fiecare film. Atat. Cum am zis, din original nu prea am ramas cu cine stie ce impresie ... e ca si cum ai incerca sa-ti aduci aminte distributia din primul "Friday the 13th". Cu exceptia lui Jason .. care are o masca si nu vorbeste, nu cred ca ai sanse sa retii pe cineva. Aici e la fel. Cum am zis mai sus, Chris Sarandon (care era clar mai cunoscut in the '80s decat azi) ca vampir e poate singurul de amintit. Lucrurile stau complet diferit in 2011. Colin Farrell as Jerry, pentru care pana la "In Bruges" aveam o lipsa totala de consideratie imi confirma din nou ca am gresit, Anton Yelchin as Charlie pentru care nu prea dai sanse de action hero face ce face si reface impresia din "Terminator Salvation" si "Star Trek", iar David Tennant (Doctor Who in cateva sezoane) e un Peter Vincent memorabil. Si total subiectiv vorbind, acu' aproximativ un an scriam despre ceva numit "Centurion" si cred ca ziceam ca unul din putinele lucruri bune din filmul ala e ca te poti holba vreo cinci minute la ochii lui Imogen Poots. Ei, aici ai mai mult de cinci minute, si chiar are un rol consistent.

Cand am ajuns duminica seara sa scriu intrarea de saptamana asta, am zis ca o expediez rapid si ma intorc la alte treburi, dar bag seama ca am ajuns sa scriu o tona. Ideea e ca filmul merita :) iar daca ce am zis mai sus face cumva sa para diferit radical de original, ei bine exista o parte care e, vorba vine .. "pastrata". Aerul de '80 e transformat in aer de ... '90. Nu stiu daca e chiar asa sau e doar un feeling personal. Ce pot sa zic in ce ma priveste e ca am avut aceeasi senzatie nostalgica pe care n-o prea incerc, ca la ultimul "Scream" sau ca sa mai dau un alt exemplu din alt gen (nu foarte departe daca ne gandim la partea de love story + mad neighbor) - "Disturbia". Si anume ca am vazut ceva apropiat calitativ ca "teen oriented movie" (cat o fi el de rated R) de ce puteam prinde vara prin cinemauri cand eram in liceu si aveam mai putine probleme pe cap decat acu' ;)

Rating: 4 out of 5



Uitat sa zic .. Unul din putinele lucruri memorabile in "Fright Night" '85 e partea de score de Brad Fiedel. Ma asteptam sa fiu dezamagit mai ales aici, pana ce am auzit varianta Ramin Djawadi, iar in cazul asta parca orga prinde ceva mai bine decat sintetizatorul ...