Ca sa vezi, iar n-am dispozitie si nici timp de scris. Dar din "fericire" nici somn. "Whiskey Tango Foxtrot", sau mai pe scurt "WTF" in NATO phonetic alphabet in caz ca nu era clar, e un soi de satira si singurul film suficient de fresh in minte pe care sa-l pot folosi ca subiect scurt astazi.
N-avem o linie narativa foarte bine definita aici. Productia e bazata pe o carte de memorii adunate de o jurnalista corespondenta de razboi in Kabul, Afghanistan. Deci cum zice si intro-ul de pe credits, based on real facts. Filmul incepe ca o comedioara in care respectiva decide sa paraseasca viata de birou pentru o pozitie mai aventuroasa. Plecand chiar de la partea asta, desfasurarea uneori poate parea deranjant de peiorativa vis-a-vis de acceptiunea vestica a unei situatii reale dintr-o zona de conflict cu tot ce vine la pachet de la probleme sociale pana la tragedii de pe front. Deci un context care in practica probabil n-are mai nimic de-a face cu umorul. Incet, filmul migreaza totusi, usor si relativ previzibil, spre o nuanta mai dramatica = se mai adauga si un episod de romance, o rapire care aduce ceva tensiune reala si o tratare mai serioasa a unui caz de ranire in campul de lupta. Deci cum ziceam in start, ajungem la un soi de satira, care cumva daca tragem linia la final pare ok.
Nu mi-a venit somnul, dar nici dispozitia de scris, deci cu adaosul ca mi s-a parut ca jumatate din valoarea filmului vine din interpretarea rolului principal facuta de Tina Fey, trag si eu linia aici.
"Vice" e scris si regizat de Adam McKay, care acum trei ani a facut acelasi lucru in "The Big Short", are cel putin doi actori din "The Big Short", are un subiect la fel de real ca "The Big Short", e lucrat in acelasi stil ca "The Big Short", si cu un happy end la fel de pozitiv ca in "The Big Short", deci prea multe n-ar mai fi de zis.
Rating: ..
Well, not yet :) Dar nu m-am putut abtine. You'll get it when you'll see the movie ;) Adevarul e ca totusi nu am foarte multe de zis, iar ce-i mai sus e valabil. E un soi de biopic al lui Dick Cheney, fost vice-presedinte in administratia Bush, fara concursul sau acordul respectivului. Deci bazat in mare pe common knowledge, cu suficienta satira la pachet - in masura in care se poate asa ceva in contextul ultimului razboi din Irak. Intr-un mod oarecum neasteptat, filmul in adancime nu e totusi complet one-sided. Desi la suprafata povestea pare clara, exista o doza fina de obiectivitate care merita apreciata in ideea ca totusi life is not black & white, but very, very, very gray... - mai mult sau mai putin printre randuri razbate ceva de genul ca din perspectiva cuiva actiunile proprii ar putea parea corecte, ceea ce lasa un semn de intrebare intre o vina care vine din rea vointa sau din pura incompetenta. Which is not the same. Dar sa lasam filosofia...
Ca si in cazul "The Big Short" :) revenim... montajul e exceptional, si practic face tot filmul. Evident n-ar merge fara modul in care e structurat scenariul. Pesemne e cea mai potrivita abordare pentru un subiect de gen - undeva unde nu esti nici intr-o drama, nici intr-o comedie, sau alternezi "dramatic" de la una la alta. Pe de alta parte, parca totusi "The Big Short" a iesit mai bine - dar o fi subiectul de vina, care probabil are ceva mai mult potential "filmic" :) Sincer, as vrea sa vad o ecranizare lucrata de aceeasi echipa dupa "Flash Boys" (acelasi autor in varianta scrisa ca "The Big Short" - the story behind high-frequency trading ~10-15 years ago)... dar ma-ndoiesc ca exista sanse prea curand, chit ca se auzeau niste zvonuri. O fi inca prea deranjant subiectul :P...
"My life is like a maze I continually think I have gotten out of, only to find another corner right in front of me." ... it got me at this one ;) in ciuda contextului... sa zicem un pic "straniu" cand vine vorba asta de duh in film :)) No spoilers - doar ca "The Favourite" nu e chiar o drama in sensul strict, contrar aparentelor.
Queen Anne a domnit in Regatul Unit undeva pe la inceputurile anilor 1700. Mai putin relevanta data exacta. Mai relevante is intrigile de la curte, faulturile politice, razboiul more or less ca board game, etc. care cu 100 de ani inainte si cu 100 dupa (sau mai mult...) probabil n-ar arata diferente mari. Ce avem in film e o prezentare cu multe elemente de satira a unui episod plasat in mediul asta, in care o ducesa si vara ei mai putin sus-pusa ajung sa se bata pentru statutul de "the favourite" in suita unei regine macinata de boli, nervi si singuratate. Conflict care contrar tonului relaxat de la care plecam evolueaza spre niste proportii machiavelice greu de prevazut.
Sa facem un detour un pic spre partea tehnica, nu de alta da-mi pierd impresia la cald, si mai revenim pe final la poveste. Avem niste unghiuri de filmare care rezulta intr-o imagine foarte interesanta, si o coloana sonora care are o baza clasica, dar cu niste intermezzo-uri simple si foarte eficiente in special pe subliniat momentele tensionate. Cele trei actrite din rolurile principale - Olivia Colman, Rachel Weisz, si mai ales Emma Stone, sunt geniale in interpretare. Mi s-a mai recomandat candva sa mai vad "The Lobster" regizat de acelasi Yorgos Lanthimos ca si aici, dar m-a speriat prea tare perspectiva acutizarii unei depresii la un tagline de genul "single people obliged to find a romantic partner in forty-five days or are transformed into beasts", asa ca am zis pas. Nu stiu ce treaba a facut omul asta acolo, dar ce avem aici iti da impresia unui Tarantino asa mai light, "regalizat" si "anglicizat" :) Exagerez un pic, dar filmul e structurat pe acelasi stil episodic, cu subtitluri, in care cam fiecare segment vine cu cate-un "punch" ca alt termen nu gasesc, care iti mai schimba perspectiva asupra story-ului.
Si revenind la poveste... Am nefericitul obicei (din pdv pierdere de timp + incarcare memorie cu useless stuff) de a face cateodata un "fact check" dupa ce vad un film bazat pe ceva real. Iar aici te intriga un pic sa vezi evolutia unui personaj care n-ai fi crezut la scena doi cat de departe poate ajunge. Ce vezi insa in "The Favourite" pare mult romantat fata de adevarul istoric. Inclusiv relatia ceva mai ne-ortodoxa intre cele trei protagoniste pe care se pune mult accent in film, despre care nu par a exista dovezi foarte clare. Dar pana la urma nici de William Wallace nu scrie in vreun letopiset ca ar fi strigat "Freedooooom!" inainte sa cada securea, sau ca ar fi avut vreo aventura cu viitoarea regina a Angliei. Dar cum ar fi "Braveheart" fara? :) Sincer... as zice chiar ca regret ca "The Favourite" are sfarsitul care-l are si care te lasa un pic dezamagit la asteptarea unei inchideri... echilibrate sa zicem a "razboiului". Dar parca sa mergem asa departe cat sa rescriem who won the fight totusi nu merge... sau?... :P Tarantino, "Inglorious Basterds", ca tot veni vorba...
Am preferat ca pe final de an sa fac ceva ce nu tin minte daca am mai facut = in loc de un film sa iau o carte ca subiect pentru intrarea de blog: "Redshirts" de John Scalzi. Don't worry :) la cat apuc sa citesc in afara de work related stuff de cativa incoace, sigur n-o sa devina un obicei.
Avand in vedere ce tocmai am scris e oarecum irelevant sa zic ca "Redshirts" e una din cele mai bune carti pe care le-am citit in ultimii cinci ani ( la o medie de cam one book/year :) ). E poate mai relevant sa mentionez ca e cartea care a luat Hugo-ul in 2013 ( + premiul Locus ). In cazul in care nici asta nu spune prea multe, probabil nu te numeri printre amatorii de SciFi literature si in mod normal as recomanda sa cauti alta carte. Dar poate ti-a placut "Star Trek" :) sau poate esti atras de time travel ( oh yes, I'm back to that ;) ).
Care-i legatura cu "Star Trek" ? "Redshirts" incepe ca un soi de satira cu loc de desfasurare pe nava amiral a umanitatii intr-un context in care nu poti sa nu observi o similitudine cu: "Enterprise" si misiunile "where no man has gone before". Cu o mica particularitate insa: vedem desfasurarea actiunii din ochii unor membri ai echipajului fara cine stie ce rang pe nava care se intreaba de ce in fiecare misiune de genul asta supravietuiesc ca prin miracol doar un grup de ofiteri. Si mai exact, de ce de fiecare data trebuie musai sa moara cineva de grad inferior in chinuri din cele mai groaznice si din cele mai aiurite motive pe care nu si le-ar imagina nimeni. De unde si aluzia titlului .. in "Star Trek", seria originala aparent uniformele rosii erau blestemate la o soarta similara.
Care-i legatura cu time travel ? Ei, fara sa dau cine stie ce spoiler, rezolvarea problemei de mai sus ajunge se pare cumva sa depinda de asa ceva :) Si avem iar o perspectiva foarte faina, chiar daca de data asta nu prea poti sa te uiti la ea decat ca la o fantezie pura (no life loops theory analysis, doar o varianta light pentru alternate universe strings).
Lasand subiectul de mai sus la o parte, trebuie inca o data sa punctez ce tine efectiv de partea literara. E singura carte care-am citit-o de John Scalzi, si daca inceputul nu parea sa promita mult peste un roman ieftin ca stil, situatia s-a schimbat repede. Satira din prima parte e excelenta, iar ilaritatea catorva dialoguri te surprinde. Nu mai tin minte sa fi pufnit efectiv intr-un hohot de ras la alta lectura. Partea a doua trage ceva mai mult pe latura dramatica, iar finalul e din nou surprinzator (pozitiv) ca abordare. In mod normal te-ai astepta la un roman sa se incheie cu un ultim capitol .. sau hai, un epilog. Ei, aici avem trei coda. La persoana unu, doi si trei. Care daca mai aveai cumva indoieli ca lectura de pana atunci e un roman serios, si inca o vezi ca pe o scurta satira usoara, ar trebui sa te convinga zic eu de contrariu. Pe langa faptul ca partea de drama creste din nou in partea asta (desi umorul se pastreaza), finalul reuseste cumva sa integreze si un pic de romance in toata povestea desi (light spoiler) pana la ultima pagina n-o sa fie evident cat de solida (si surprinzator non-cheesy) e nuanta asta.
Ca sa concluzionez, in ciuda faptului ca e o satira deseori acida, dupa ce intorci si ultima fila iti dai seama ca "Redshirts" e o carte incredibil de calda. Si scurta, ca sa "arda" repede :) Din pacate, nu stiu daca a ajuns sa fie publicata in .ro, dar daca e de gasit as recomanda-o la fel de calduros (desi tind sa cred ca textul original ar fi de preferat unei traduceri). Cam atat ... si Sarbatori Fericite ! ;)
Welcome to the corn mafia world .. un pic exagerat, dar cam asta ar fi impresia dupa ce ai vazut primele 10 minute din film. Film care e bazat pe un caz real, cel al ADM, unul din cei mai mari procesatori de cereale worldwide. Ca gen nu prea stii unde sa pui filmul - pare o drama cu o serioasa cantitate de satira/umor sec si evident suficient de documentaristic. Relativ la ultima parte poate ar fi bine sa incep cu un pic de istorie ...
Pe la mijlocul anilor '90 respectivul conglomerat amintit mai sus a fost implicat intr-un scandal de price fixing la nivel global. Daca termenul nu-i foarte clar in vreo doua cuvinte e vorba de negocierea explicita a preturilor, sau a altor factori care sa influenteze preturile intre mai multe firme in teorie concurente, implicate in aceeasi industrie, cu scop de profit maxim, chestie care e ilegala pe mare parte din glob cel putin pe anumite piete din ce mai stiu eu. Revenind la film, si la cazul amintit, ADM a ajuns sa fie investigata de FBI in US, pe baza informatiilor oferite de unul din angajatii din varful companiei si anume Mark Whitacre, sef de divizie (pana la ora actuala se pare ca detine recordul de cel mai aproape de varful ierarhiei dintr-o corporatie care a actionat ca informator impotriva propriului angajator). "The Informant!" prezinta in mare cam toata povestea respectivului personaj, iar ce scrie pe posterul filmului : "unbelievable" e destul de aproape de adevar. Fara sa dau prea multe detalii, o sa ma refer doar la o replica citata aproximativ din film - de ce un tip cu sotie, copii, un salariu de 350000 $ pe an, si ierarhic la doi pasi de pozitia de CEO, s-ar trezi intr-o buna zi ca vrea sa-si faca praf propriul angajator ? Ca light spoiler, filmul nu-ti da un raspuns clar la intrebare. Ai putea alege din mai multe de la o criza de constiinta pana la chef de a juca un rol de James Bond in everyday life (ma rog .. less the action, more the feeling), dar cam toate se contrazic una pe alta. In fine ... as zice prea multe daca as continua ideea + opiniile is destul de personale (ceea ce si cred ca filmul vrea de altfel, fiecare sa traga ce concluzii poate) ... asa ca ma opresc cu partea asta aici.
Cred ca e primul film de Steven Soderbergh care mi-a placut. Nu extraordinar de mult, dar pot sa-l consider ok - nu m-a plictisit, ceea ce s-a cam intamplat cu trilogia "Ocean's ..." sau cu alt real-case based movie: "Erin Brockovich" (inca n-am apucat sa vad "Traffic"). Ca general feeling mi-a adus un pic aminte de "Catch Me If You Can" de Spielberg, care e tot ecranizare dupa un caz real, desi acolo e cu totul alta poveste. Matt Damon, care din nou, nu e chiar pe lista proprie a actorilor preferati cred ca face unul din cele mai bune roluri din cariera aici. In rest, nu prea stiu ce sa zic. Imaginea si montajul is specifice Soderbergh ca sa zic asa = ideea cel putin pentru perceptia mea e sa-ti dea un aer de real drama cu o nuanta de happened candva acu nush cati ani (ceea ce e si cazul pana la urma aici). Coloana sonora vine pe partea de comic/satira a filmului, si probabil e principalul element pe "technical area" menit sa mai detensioneze atmosfera.
Overall, a watchable movie, dar parca mai putin decat m-am asteptat (si apropo de asteptari, in alt sens insa ... ce vezi in trailer nu prea rezoneaza cu ce vezi pe ecran in final ... = less comic, more drama)
Postări
