Vice (2018)

"Vice" e scris si regizat de Adam McKay, care acum trei ani a facut acelasi lucru in "The Big Short", are cel putin doi actori din "The Big Short", are un subiect la fel de real ca "The Big Short", e lucrat in acelasi stil ca "The Big Short", si cu un happy end la fel de pozitiv ca in "The Big Short", deci prea multe n-ar mai fi de zis.

Rating: ..

Well, not yet :) Dar nu m-am putut abtine. You'll get it when you'll see the movie ;) Adevarul e ca totusi nu am foarte multe de zis, iar ce-i mai sus e valabil. E un soi de biopic al lui Dick Cheney, fost vice-presedinte in administratia Bush, fara concursul sau acordul respectivului. Deci bazat in mare pe common knowledge, cu suficienta satira la pachet - in masura in care se poate asa ceva in contextul ultimului razboi din Irak. Intr-un mod oarecum neasteptat, filmul in adancime nu e totusi complet one-sided. Desi la suprafata povestea pare clara, exista o doza fina de obiectivitate care merita apreciata in ideea ca totusi life is not black & white, but very, very, very gray... - mai mult sau mai putin printre randuri razbate ceva de genul ca din perspectiva cuiva actiunile proprii ar putea parea corecte, ceea ce lasa un semn de intrebare intre o vina care vine din rea vointa sau din pura incompetenta. Which is not the same. Dar sa lasam filosofia...

Ca si in cazul "The Big Short" :) revenim... montajul e exceptional, si practic face tot filmul. Evident n-ar merge fara modul in care e structurat scenariul. Pesemne e cea mai potrivita abordare pentru un subiect de gen - undeva unde nu esti nici intr-o drama, nici intr-o comedie, sau alternezi "dramatic" de la una la alta. Pe de alta parte, parca totusi "The Big Short" a iesit mai bine - dar o fi subiectul de vina, care probabil are ceva mai mult potential "filmic" :) Sincer, as vrea sa vad o ecranizare lucrata de aceeasi echipa dupa "Flash Boys" (acelasi autor in varianta scrisa ca "The Big Short" - the story behind high-frequency trading ~10-15 years ago)... dar ma-ndoiesc ca exista sanse prea curand, chit ca se auzeau niste zvonuri. O fi inca prea deranjant subiectul :P...

Rating: 3.5 out of 5

The Reluctant Fundamentalist (2012)

"The Reluctant Fundamentalist" e un film greoi. Cred ca si la propriu, si la figurat. Oricum, destul diferit de impresia care ti-o lasa trailerul ...

Productia e o ecranizare dupa un roman care pare-se a avut ceva succes la public, care reda drumul unui tanar pakistanez de la ascensiunea pe pozitii de analist economic intr-o firma importanta din New York pana la revenirea in tara natala unde ajunge sa activeze ca profesoras cu discursuri aparent nationaliste intr-o universitate de stat. Povestea e spusa in flashbackuri pe fondul unui interviu luat personajului de mai sus. Interviu care de fapt se vrea a fi un interogatoriu mascat, reporterul fiind in legatura directa cu CIA, iar mobilul = rapirea recenta a unui profesor american de forte extremiste. Avem evident in povestea asta si atentatele de la 11 septembrie plus discriminarea rasiala accentuata dupa. Ca privitor destul de neutru vis-a-vis de problematica expusa, prea multe n-am de zis, si oricum ar fi cred ca e greu de emis pareri ... Ce e de apreciat totusi e ca filmul, daca il iei pe ansamblu (nu doar o bucata ca o fi ea finalul, mijlocul, inceputul) reuseste sa se pastreze relativ balansat si sa nu arunce vina total pe doar o parte.

Nu mi-a placut regia de la primele cadre. Ai o ameteala totala in care unii canta, iar in paralel ti se livreaza scena cu rapirea care declanseaza toata actiunea. Daca vrei sa prinzi vreun detaliu n-ai nici o sansa. Partea proasta e ca mai sunt puncte pe parcursul filmului in care regia da chix = actiune fragmentata aiurea, lungimi inutile, etc . Distributia pe de alta parte e ok, actorul principal e chiar foarte convingator as zice in rolul de om cu vis american trezit ulterior de idealuri nationaliste dar totusi .. "reluctant" cum zice titlul.

In rest, asa cum am zis, greoi si la propriu in desfasurare = nu te astepta la un film de actiune, e mai aproape de un film biografic. De fapt e o drama in toata regula cu suficiente probleme de viata amestecate la un loc (cam prea multe as zice). Intr-o oarecare masura mi-a amintit de "Spy Game" si de "The Quiet American". Dar ca sa leg filmul exact de unul din ele .. nu stiu, poate de o combinatie intre ambele ...

Rating: 3 out of 5

Page Eight (2011)

Saptamana asta am ca subiect tot o productie made for TV, care mi s-a parut interesanta ca story cand am aruncat o ocheada rapida peste lista kilometrica de nominalizari de anul asta la Emmy. Trebuia insa probabil sa ma mai uit si in dreptul criteriilor de nominalizare (= nimic major), sau macar a numarului, ca sa am totusi in vedere ca "Page Eight" nu e chiar cine stie ce capodopera.

Filmul e o productie britanica, care are ca spatiu de desfasurare o saptamana din viata unui angajat pe o pozitie destul de inalta in MI5 (= serviciul intern de securitate al UK). Respectivul primeste de la directorul serviciului, bun prieten si fost coleg de studii in tinerete, un dosar spre analiza. Care dosar, are undeva in subsolul paginii opt (de unde si titlul) o informatie compromitatoare despre oficialul din Downing Street 10 (= primul ministru). Iar cum respectiva informatie e "scapata" in cercul inchis compus din mentionatii + inca o serie de persoane din pozitii sus-puse, ce urmeaza e in rezumat un soi de thriller politic in care unii vor ca respectivul cerc sa ramana la fel de inchis, iar altii (care pana la urma is redusi la personajul din start) nu prea is de aceeasi parere. Poate pare ca am dat deja un spoiler major in ce priveste tot filmul, dar garantez ca in ce priveste itele subiectului mai e mult de vazut (nici macar n-am divulgat inceputul). Pacat insa ca iar avem parte de un regizor care cred ca a vrut mai mult decat il duce talentul. Iar daca regia e totusi tolerabila, scenariul (care ii apartine tot respectivului) e ingrozitor. Poate la unii o prinde, nu stiu ce sa zic ... La mine insa, aerul englezesc dus la extrem mi s-a parut mult prea fals, chit ca n-am fost pe-acolo. Deci, ca sa fiu mai la obiect, prima jumatate de film e o insiruire de sarcasm sec si replici in dodii (care daca ar fi prezente in mai mica masura poate si-ar atinge scopul de a parea inteligente), iar a doua jumatate e o insiruire de melancolie seaca .. si alt calup (mai moderat e drept) de replici in dodii. Ca sa fac un pic de antiteza la "clasa" dialogului, sa ma tai cu drujba daca am auzit ever pe careva purtand discutii in modul si la frecventa prezentate de film.

Pana la urma subiectul desi are ceva potential si pare chiar catchy la un punct e rezolvat destul de simplist pe final. Partea cea mai buna din film probabil e distributia. Din pacate insa toata greutatea in sens pozitiv a interpretarii data de Bill Nighy in rol titular, acompaniat de Michael Gambon si alte nume destul de sonore e anulata de lipsa de credibil a dialogului de care ziceam. Dar, din nou, daca oi fi eu mai cu capul si partea asta e sesizabila doar pentru mine iar densitatea n-o fi chiar asa mare cum mi s-a parut = in caz ca poti trece peste, e posibil sa avem un film care sa placa intr-o oarecare masura ...

Rating: 3 out of 5 (la limita)
 

State of Play (2003 vs. 2009)

Probabil nu-i o idee foarte stralucita sa compari o mini-serie TV cu un film pentru big screen, dar alt subiect mai bun n-am pe azi asa ca fix asta o sa fac. "State of Play" e un thriller, hai sa zicem .. politic, lansat de BBC ca mini serie cu destul de mult succes (cel putin in UK) in 2003. In 2009 Universal a scos varianta americana care iar din auzite pare ca a fost primita relativ bine si de public si de critica. Eu vad insa o diferenta uriasa intre cele doua, si nu ma refer la buget ...

O sa incep cu partea comuna (sau cat de cat comuna) - povestea. Pe scurt firul actiunii incepe cu o moarte aparent accidentala a unei membre/stagiare dintr-o comisie guvernamentala intr-o statie de metrou, urmata rapid de o crima in care un marunt infractor de duzina e executat profesionist pe o strada laturalnica, singurul martor fiind si el impuscat si trimis in coma de asasin. Succesiunea de evenimente ne intoarce in prima directie, unde seful comisiei de care ziceam mai sus izbucneste in lacrimi in timpul unei audieri publice, cu toata presa de fata, la momentul anuntului nefericitului eveniment. Chestie care incepe sa dea de gandit imediat la o relatie nu tocmai exclusiv profesionala intre respectivul si fosta angajata. De aici, ne mutam in redactia unui ziar unde un grupulet de ziaristi, in frunte cu un amic al omului nostru din guvern ajung sa investigheze problema .. care ajunge sa aiba mai multe ite si sa fie mai complicata decat labirintul Minotaurului pana sa-i dai de capat. Si de aici incep sa apara diferentele .. asta cu labirintul fiind valabila pentru versiunea engleza. In cea americana, avand in vedere si ca timpul e mai scurt explorarea labirintului e ceva mai accelerata = mai spargem niste ziduri ca sa gasim iesirea mai repede. Pana si twistul de final are o nuanta usor diferita, dar mai multe o sa las filmul sa zica. Suficient atat pentru story.

Prima versiune pe care am vazut-o a fost cea engleza. Mi s-a parut overrated = excesiv de lunga - 6 episoade de o ora, chestie care a facut si sa fie un pic previzibila pe bucati, desi nu pot sa zic ca a ajuns pana acolo incat sa ma plictiseasca. Dupa care am vazut varianta americana care a compresat actiunea de la 6 la 2 ceasuri = fix ce ziceam mai sus. Dar problema nu e doar ca mai pierde din complexitate (desi sincer sa fiu, asta conteaza destul de mult). Fiindca story-ul il stiam deja n-am mai fost foarte prins de el si am avut ocazia sa observ alte aspecte. Primul e ca scenariul e indiscutabil mai prost calitativ - de la clisee prin el, pana la adaptari ale actiunii din partea cealalta intr-un stil enervant targeted pentru U.S. mai "politically correct" (doar un exemplu pentru care nu vad nici un motiv - the bad guys nu mai sunt din industria petroliera, sunt din partea evil army private contractors). Dupa asta vine partea ce tine de actori. Lasand la o parte ca in varianta americana avem taiate de-a dreptul personaje din actiune, in ciuda distributiei aparent de prima mana rezultatul e net inferior productiei BBC. Singurul rol comparativ e cel al lui Helen Mirren ( ... & she's british ...) care se ridica suficient de aproape de cel al lui Bill Nighy din versiunea originala ca editor cinic al ziarului ce conduce investigatia. In rest, poate Russell Crowe ti s-ar parea credibil daca nu l-ai fi vazut pe John Simm (total necunoscut pentru mine pana aici) in prima versiune (a se lua doar ultima parte din film ca exemplu si e destul). Ma rog, e adevarat ca si rolul ca si altele sunt trase zdravan inapoi de script, dar parca totusi ...

N-o sa ma mai lungesc cu technical aspects, pentru ca nici unul din filme nu impresioneaza foarte mult aici (din nou, pentru varianta BBC, cred ca s-ar putea nota totusi montajul). Ma gandeam, daca o fi careva interesat sa le vada pe amandoua, sa recomand a se vedea in ordine inversa celei vazute de mine = intai varianta americana ca sa nu ti se pare atat de slaba si apoi cea BBC. Dar probabil in cazul asta o sa te plictiseasca din cauza lungimii (desi ai destule elemente de "noutate" finalul pana la urma e acelasi). Deci, nu stiu care ordine ar fi mai buna ... Ideea de final pana la urma e ca daca as fi vazut probabil doar unul, aprecierea mea s-ar fi oprit la un nivel mediu (acum insa diferenta mi se pare mult prea mare). Deci poate e de preferat sa optezi doar pentru o varianta ... want something better - UK ; want something faster - US ;)

Rating:
4 out of 5 - BBC, 2003
2 out of 5 - Universal, 2009

Edge of Darkness (2010)

Probabil nu e chiar cea mai buna sincronizare, considerand ca Mel Gibson in perioada asta e printre cele mai controversate personaje de la Hollywood, dar e singurul film pe care il am fresh in minte la dispozitie pentru saptamana asta, si asta cu chiu cu vai in jumatatile de ora ramase libere after midnight. Dar :) macar l-am nimerit bine. Deci ...

Undeva, pe un lac, in lumina lunii, plutesc trei cadavre. Intr-o gara din Boston, Thomas Craven, un detectiv din politia locala isi primeste fiica, stagiar la o companie din domeniul energetic nuclear, revenita acasa dupa o absenta destul de lunga. Vizita nu tine insa foarte mult, respectiva simtindu-se din ce in ce mai rau si dorind sa plece la spital. Dar .. nu apuca sa treaca prea mult de pragul casei ... Asa incepe filmul ( :) iar eu n-am zis mai mult decat se vede in trailer ).

"Edge of Darkness" e un remake se pare dupa o miniserie de prin '85 a BBC (care e si coproducator la versiunea noua) pe care n-am prins-o dar zic de ea pentru ca probabil merita destul credit pentru story, si mai e interesant ca avem acelasi regizor. Dar, revenind la film, e un thriller care mie mi-a dat un feeling de mix intre "The Pelican Brief" pentru nuanta politica, "Michael Clayton" pentru partea de evil corporation (care o avem si in cel dinainte de fapt) si relativ la main character cu un strop de "Man on Fire". Dar cu toate referintele astea are destula originalitate in el iar ca story e suficient de solid. Scenariul e excelent, in ciuda poate a unor parti care par usor exagerate si a altora care poate in prima faza nu se leaga. Ai o poveste complexa (considerand ce se vede pe ecrane zilele astea) nu doar partea de actiune care o arata trailerul. De fapt, cred ca trailerul e destul de slab in a prezenta filmul, dar poate e bine pentru ca o sa ai mai mult decat un simplu revenge story asa cum e sugerat. Pe langa asta, "Edge of Darkness" mai are ceva ce nu se vede in trailer decat ca litere - titlul. E dark si rece, dar nu intr-un sens care te pune pe ganduri la cam cat de sigur e sa iesi din casa, considerand ce lume e afara a la "Brooklyn's Finest", "Winter's Bone" sau "Training Day". Tura asta sentimentul e dus cu un nivel mai sus decat common everyday life = ajunge in zona politica (= poti sa iesi din casa, ca inauntru e la fel de nesigur ca si afara :) ). La partea dura a filmului mai contribuie si montajul. In special sunt doua scene, care desi nu-s nici pe departe de o violenta cum vezi prin horrorurile care apar zilele astea, te izbesc la momentele respective mult mai tare. Si totusi filmul compenseaza periodic, nu ajunge la extreme - din contra, ai puncte unde tocmai faptul ca pe ansamblu e dur si cinic ajuta sa fie pentru scurt timp foarte foarte cald ca feeling (e doua noaptea si probabil bat campii :) dar ca empatie cu personajul, actiunea, etc e lucrat exemplar, pentru mine cel putin a avut efect).

O sa inchei cum am inceput, cu vreo doua cuvinte legate de distributie. Filmul asta cica trebuia sa-l aiba si pe De Niro intr-un rol secundar de "problem solver" al guvernului american, dar nu l-a mai avut. Inlocuitor este Ray Winstone, si sincer sa fiu nu cred ca De Niro ar fi putut sa faca un rol mai bun. De Gibson nu mai zic nimic decat ca sper sa nu-si fi ingropat cariera definitiv prin scandaluri pentru ca judecand strict ca om de film aici se vede inca o data ca merita toata aprecierea. And now the trailer ... care dupa cum am zis ... nu da prea mult din ce poti sa vezi ;) just check out the movie

Rating: 4 out of 5

Il divo (2008)

Ca optiuni pentru saptamana asta din ce-am apucat sa vad last days as avea numai doua - "Cop Out" o comedie slabuta cu Bruce Willis care mi-a smuls totusi ceva zambete dar e prea stupida ca medie si banala ca sa merite sa-mi pierd timpul cu ea si titlul curent - "Il divo", care iar e dintr-un gen ce nu prea are loc la mine pe blog - biopic ... ma rog ... biografie e cam mult spus ... Poate si din cauza asta am ramas la ultima varianta, pentru ca iese cumva din rigorile genului.

De cand ma stiu ma tot chinui sa ma tin departe de politica din varii motive (poate cu exceptia discutiilor pe teme legislative). Deci cu alte cuvinte ma cam lasa rece ... cel putin la nivel intern si din perspectiva perioadei curente, sau apropiate (indiferent de ce tara ar fi vorba - n-are decat sa zica cine-o zice ca-s ignorant, got my reasons) ... world = global e alta poveste + intern (iar, valabil for any country) din pdv temporal sa zicem ce e cu vreo 40-50 ani in urma deja tine mai mult de history si devine ceva mai interesant macar pe fond de cultura generala despre past times. Subiectul filmului de fata e politics related si relativ aproape de prezent, deci nici nush exact cum am ajuns sa vad asa ceva, avand in vedere cele de mai sus. Cert e ca ma asteptam sa tina loc de somnifer, si inca nu-mi prea vine sa cred ca n-a fost cazul. Dar motivele is altele decat ar parea la prima vedere. Persoana vizata in biografia curenta e Giulio Andreotti - despre care inainte sa vad respectiva productie cultura mea generala se rezuma la faptul ca e vorba de un fost premier al Italiei cu ceva presupuse legaturi cu loja P2 (probabil punctul ceva mai "exotic" care m-a adus la titlul de fata). Nu pot sa zic ca dupa ce am vazut filmul stiu mult mai multe, pentru ca asa cum spuneam mai sus nu e chiar o biografie in stil clasic. E vorba mai exact de perioada anilor '90 - ultima guvernare Andreotti in Italia - cu ceva referinte la trecut si terminandu-se cu un proces in ce priveste anumite legaturi nedovedite cu Mafia. Per ansamblu filmul nu are insa un fir foarte bine definit al actiunii, e mai mult o incercare de caracterizare a unui personaj - care inca e in viata si activ in politica italiana (conform Wikipedia) - si asta fara a arunca macar o opinie clara pro sau contra. Presupun ca pentru un italian (sau cineva mai in tema oricum) multe parti din film ar avea mai mult sens. Pentru cineva din afara e o insiruire de referinte, cam puse la gramada uneori, si nici nu stii foarte exact cat si cum e real, satirizat sau fictiv. Deci scenaristic vorbind, nu pot sa zic ca e chiar un film usor de urmarit (inca o data, pentru cineva complet in afara subiectului). Nici nu prea am ce sa mai zic pe partea de actiune in sensul asta. Totusi ...

... si asta e motivul pentru care l-am ales ca intrare de blog - filmul e probabil unul din cele mai bine lucrate tehnic productii care le-am vazut eu stiu ... cel putin de un an incoace daca nu mai mult. Deci nu am absolut nimic de comentat negativ. Singurul repros minim ar fi ca poate sunt unele puncte unde imaginea/soundul/montajul nu prea se potrivesc cu genul asta de film ... dar cum ziceam nu e chiar un biopic in sensul clasic de biopic - is clare unele exagerari si in script si interpretare, ori cu nuanta satirica ori pur si simplu pentru a iesi in evidenta anumite aspecte. Le-as lua pe rand - aspectele tehnice ... de fapt deja le-am mentionat mai sus ... dar sincer nu prea am cum sa exprim in scris ce tine de fiecare. Imaginea e superba. N-am mai vazut de mult cadre luate asa cum is luate aici + aranjamentul cromatic + shadows & lighting. Pur si simplu iti ia ochii ... Nush ... pe mine pot sa zic ca e principalul element care m-a facut sa vad filmul pana la capat. Stiu ca suna incredibil pentru un film biografic (care nu-i nici macar istoric in sensul de sa fie prin alta epoca) dar asa e. Partea de sunet - si ma refer aici la coloana sonora - e iar de o diversitate care sare "in urechi" - e imposibil sa n-o remarci. E atat coloana sonora dedicata - muzica de film, cat si songs cu parte vocala care se intalnesc mai rar intr-un film, iar combinatiile intre tema audio pe o scena si scena in sine merita vazute/auzite. Ca sa inchei scurt, montajul parca ar fi de thriller nu de film biografic.

Deci in ciuda faptului ca probabil nu e un film pe care as avea rabdare sa-l mai vad o data, pentru o prima vizionare efectiv esti purtat de partea de realizare tehnica pana la capat. Scriptul nu e prost nici pe departe, si nu poti zice ca e neaparat plictisitor - dar asa cum ziceam e un pic mai greu de pus cap la cap in momentul in care nu ai un background knowledge despre tot ce intra in discutie (= P2 related stuff, rapirea lui Aldo Moro ... iar astea cat de cat le mai stiam macar ca events, dar se adauga - procese ale Mafiei, personaje din politica italiana, etc) . Oricum, sunt si destule pasaje care fie constau in vorbe de duh zise la general fie intr-un monolog interior, care-s bune de pus la categoria "philosophical quotes in movies", deci macar aici ar fi un + si pentru script.

Rating: 4 out of 5

... desi cred ca e un pic cam mult cauzat de efectul hipnotic pe care il are imaginea :) ...